VIDEO: Marin Moraru a fost condus pe ultimul drum

marin moraru
Sute de oameni au venit, miercuri, la TNB pentru a aduce un ultim omagiu actorului Marin Moraru, al cărui trup neînsufleţit a fost depus până la ora 13:30 în Foaierul Sălii Mari. Pe ultimul drum l-au condus prieteni devotaţi, dar şi admiratori care i-au adus flori şi s-au recules în faţa sicriului.
Spectatori care l-au văzut în piese de teatru, pe micile sau pe marile ecrane, admiratori, oameni simpli, personalităţi ale culturii sau actori reputaţi, cu toţii au fost prezenţi, miercuri, în Foaierul Sării Mari a Teatrului Naţional din Bucureşti, pentru a-l omagia pe actorul Marin Moraru, care s-a stins din viaţă, duminică, 21 august, la Spitalul Elias din Bucureşti, la vârsta de 79 de ani.

Printre numele sonore ale cinematografiei şi teatrului românesc, prezente pentru a-i aduce un ultim omagiu actorului discret şi omului cu personalitate veselă şi colerică, potrivit apropiaţilor lui Marin Moraru, s-au numărat directorul TNB Ion Caramitru, actorii Florin Zamfirescu, Marcel Iureş, Victor Rebengiuc alături de Mariana Mihuţ, Costel Constantin, Lamia Beligan, Horaţiu Mălăele, Vladimir Găitan, George Mihăiţă, Florina Cercel, Ileana Stana Ionescu, Tora Vasilescu, George Stanca, Silviu Biriş, sau Carmen Tănase, dar şi marele sportiv Ivan Patzaichin, alături de alte persoane publice. De asemenea, cântăreţele Silvia Dumitrescu şi Margareta Pâslaru au venit la rândul lor să îl omagieze pe actorul trecut în nefiinţă.

O scurtă slujbă comemorativă a avut loc în foaierul Sălii Mari, fiind oficiată de un sobor de preoţi ortodocşi alături de mai mulţi diaconi. Coroane şi jerbe de flori au fost trimise în memoria actorului din partea premierului Dacian Cioloş, a preşedintelui Klaus Iohannis, dar şi a unor directori de teatre, precum Dorina Lazăr, directoarea Teatrului Odeon.

Îmbrăcat în haine de doliu, Ion Caramitru a realizat un portert defunct emoţionant, un portert al unui „spirit nemulţumit, jucăuş, gata de glume”: „Asistăm la un moment trist al unui mare actor comic. Comedia şi tragedia sunt cele două măşti ale teatrului. Pentru unii este imposibil să treacă de la una la cealaltă. Sunt genii ale artei noastre care ştiu cum să o facă. Simt că pot să o facă cu talent şi dăruire. Acesta a fost Marin Moraru.”, a spus Caramitru.

Caramitru a rememorat personalitatea marelui actor, cel ce a fost „posesorul unei naturi cu totul specială. Că a fost jucăuşă, inteligentă, dar în aceeaşi măsură tristă, cu un reproş făcut timpurilor în care a trăit şi cun regret imens de a nu-şi fi dus la capăt marile lui proiecte. Totuşi, parcă nu putem vorbi la trecut despre Marin Moraru. E un om care nu a avut duşmani. A avut numai prieteni, iar în teatru numai admiratori. Greu să poţi ţine pasul cu un actor care pe scenă cucerea tot. (…) A fost un mare profesor care i-a învăţat pe studenţii lui baza meseriei noastre care este observaţia vieţii, înţelegerea prin detaşare comică şi amuzată de tarele lumii în care trăim. Pentru mine, Marin Moraru a fost mai mult decât un prieten. (…) Iată acum, echipa performantă, Take, Ianke şi Cadâr s-a refăcut.”, a mai spus Ion Caramitru făcând referire la spectacolul de extraordinar succes de la TNB, în care Moraru a jucat alături de Gheorghe Dinică şi Radu Beligan.

„Să ne amintim de Marin Moraru un mare artist, un om care s-a format autodidact, prin observaţia vieţii. Meseria noastră are această calitate: să producă genii aparent din nimic. Marin, să-ţi fie drumul uşor şi amintirea neştearsă.”, a încheiat Caramitru.

După cuvântarea directorului TNB, consilierul prezidenţial Sergiu Nistor a citit un mesaj din partea preşedintelui Klaus Iohannis: „A plecat dintre noi un om dedicat deplin vocaţiei sale de actor, o prezenţă inconfundabilă pe scenă şi pe marile ecrane. Marin Moraru a câştigat admiraţia colegilor de breaslă şi a tinerilor pe care i-a îndrumat în profesia de actor şi a încântat de fiecare dată publicul prin interpretări memorabile. Prin francheţea şi modestia sa ca om şi actor, prin naturaleţea şi prin bucura sa de a găsi prin interpretările sale omul, Marin Moraru ne-a dăruit în anii grei ai cenzurii căldura şi speranţa libertăţii. Marin Moraru mărturisea: «Fericirea mea e munca». Fie ca moştenirea sa artistică să-i fie continuată de generaţiile de discipoli pe care le-a crescut cu profesionalism şi modestie, iar amintirea sa să ne fie inspiratoare, izvor de iubire şi generozitate pentru cei din jur. Dumnezeu să-l odihnească!”

Actori precum Mitica Popescu,George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, Marcel Iureş, dar şi soţia lui Marin Moraru, Lucia Popescu – Moraru, au stat de gardă lângă sicriu în semn de onoare şi de respect.

Dincolo de cuvintele transmise de oficialităţi, portrete memorabile i-au alcătuit actorului colegii săi de scenă care i-au fost şi prieteni.

În acest sens, actorul Florin Zamfirescu, coleg cu Marin Moraru pe platourile de filmare, dar şi în teatru a declarat pentru MEDIAFAX: „Marin Moraru – încă un coriferu al teatrului românesc care ne părăseşte. Părerea mea este că putea să mai trăiască dacă n-ar fi avut de suferit nişte mari probleme cu privire la tratamentul actorilor din partea autorităţilor noastre. Am promis celorlalţi să fac o suită de mărturisiri de după înmormântare nu cu privire la Marin Moraru, ci la situaţia actorilor în raport cu Fiscul, în raport cu drepturile de autor, în raport cu batjocura. Lumea ştie ce ne-a lăsat Marin Moraru cu o generozitate ieşită din comun. Am avut norocul să-l cunosc personal ani de zile, să filmăm împreună. Mi-l amintesc ca un om care în ciuda părerii generale, nu era deloc doar blând. Era foarte iubitor şi coleric. El îşi căpăta un echilibru permanent între asta fiindcă avea un temperament ieşit din comun. Când se enerva trebuia să pleci de lângă el pentru că era ca o bombă fumegând. Îi trecea foarte repede şi se cenzura şi îşi cerea scuze când nu cădeam de acord asupra unor momente cu regizorul, cu scenarişti. Zicea: «Gata, gata, hai să filmăm». Mare actor, unic, pleacă fără urmaşi în sensul că nimeni nu seamănă cu el şi nici nu va semăna curând. Un actor tânăr Marin Moraru, mai greu. Imposibil. Ca şi Dinică, marele său prieten şi perechea.”

Mai mult, Zamfirescu a evocat o amintire personală legată de actor, la puţin timp după moartea regretatului Gheorghe Dinică: „S-a întâmplat aşa: Când a murit Dinică, noi filmam şi cu săptămâni înainte îmi spusese Marinuş că şi-a depus banii şi urmează să-şi ia o maşină. A murit Dinică, s-a întâmplat şi a primit maşina chiar în ziua morţii. După vrea încă o lună, l-am întrebat: «Ei, cum merge maşina?» Şi zice: «Nu ştiu, dragă, ce, eu pot să merg cu ea? Nu pot să-mi iau maşină când moare Gigi. Mi-e ruşine şi am lăsat-o acolo, stă acolo.» Avea o sensibilitate. Pentru el totul era foarte important. Puteai să-i arunci o simplă vorbuliţă şi să-l jigneşti îngrozitor, dar era cald, comunicativ, inventiv. Când începea filmarea simţeai că porneşte geniul. Riscai să-i devii spectator.”, a conchis Florin Zamfirescu.

Compozitorul şi cântăreţul Adrian Daminescu a fost şi el prezent la TNB pentru a-şi prezenta respectele şi a-l conduce pe artist pe ultimul drum. Într-o declaraţie oferită pentru MEDIAFAX, Daminescu a vorbit despre durerea despărţirii de Marin Moraru, cel care i-a fost şi naş de cununie şi i-a oferit sfaturi preţioase, formatoare, în tinereţa sa: „Un prieten devotat şi extraordinar de 37 de ani, naşul de căsătorie al meu şi al Danei. A însemnat un exemplu de corectitudine. Eu eram un tip foarte nervos pe vremuri când eram ca o scoveargă şi un tip repulsiv, ca să spun aşa. El m-a domolit. El mi-a spus ce să fac, cum să fac. M-a ponderat. Am învăţat foarte multe de la el. Moartea face parte din viaţă. Acum noi ne plângem pe noi din egoism şi nu lăsăm lucrurile să meargă aşa… Eu am avut un şoc. Aveam nişte momente foarte plăcute atunci când am fost anunţat că a murit, dar o să-mi revin. Viaţa merge înainte şi încercăm să o ducem cât ne e dat.” Întrebat dacă este vorba de o generaţie de actori care se stinge, Daminescu a replicat: „E generaţia actorilor care se sting.”

La rândul său, actorul Eugen Cristea a evocat cu sinceritate şi emoţie amintirea lui Marin Moraru. Într-o declaraţie pentru MEDIAFAX, actorul şi-a amintit de perioada în care a fost vecin cu Moraru, insitând că era un om absolut normal, o persoană discretă şi modestă: „Dispare o lume, un univers, dispare o mare personalitate, dar dincolo de marea personalitate dispare un Om, un titan, un erou, un exemplu demn de urmat. O pierdere ireparabilă şi irecuperabilă. Am fost vecin pe acelaşi palier de bloc şi în Dorobanţi când locuiam cu părinţii. Am fost vecini şi în Bd. Cantemir, astfel că relaţia noastră a fost cu totul şi cu totul aparte. Eu am văzut întotdeauna în maestrul Marin Moraru un model. Sper să-mi fie în continuare de acolo sus, din ceruri, călăuză în această meserie atât de grea şi atât de lipsită de satisfacţii, mai ales în aceşti ultimi blestemaţi 27 de ani. În viaţa de toate zilele, Marin Moraru a fost cu adevărat un om, un om absolut normal, un om la locul lui, de o modestie fără seamăn, ieşită din comun. Din spiritul şi din pregătirea sa au ieşit tineri actori care acum se află în plină maturitate şi joacă pe marile scene ale Bucureştiului. El a creat o adevărată şcoală în teatru, în film. Rolurile cărora le-a dat viaţă, pe micul şi pe marele ecran, sunt puncte definitorii, adevărate lecţii de teatru, dăruire, har, talent şi de mult muncă şi mult respect şi dragoste faţă de semenii săi.”, a conchis actorul.

Nu în ultimul rând, actriţa Carmen Tănase a vorbit cu sobrietate aducând cuvinte de elogiu şi admiraţie faţă de actor, exprimând înr-o declaraţie pentru MEDIAFAX că dispariţia lui Marin Moraru: „Este o pierdere cum România nici nu-şi dă seama. Felul ăsta de actori nu se mai nasc. Nu atac pe cineva, nu am nicio problemă cu generaţia tânără care e extraordinar de talentată; felul ăsta de disciplină, de rigurozitate, felul în care pe oamenii ăştia îi costa această meserie, îi costa cu viaţa, asta nu mai e. E pe cale de dispariţie din păcate în general, în toate domeniile. Eu asist la moartea unei generaţii şi la naşterea unei alte generaţii care poate să vină cu părţile ei bune. Eu după asta plâng. Odată cu Marin Moraru se duce profesionalismul dus la extrem, rigurozitatea, disciplina, fără de care talentul nu prea iese în evidenţă, respectul şi empatia faţă de tot ce ne înconjoară, empatia care acum lipseşte din ce în ce mai tare, Dumnezeu să-l odihnească.”

Slujba de înmormântare a avut loc miercuri, începând cu ora 14:00, la Cimitirul Bellu din Capitală şi s-a încheiat în jurul orei 15:00. Slujba a fost oficiată în Capela cimitirului, iar la ceremonie au participat familia actorului, apropiaţii acestuia şi colegi. Marin Moraru a avut parte de onoruri militare, actorul fiind distins în 2008 de către fostul preşedinte Traian Băsescu cu Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. Tupul neînsufleţit a ieşit din capelă în ropote de aplauze şi a fost coborât în groapă în aplauzele prelungite ale colegilor de scenă şi de platou ai actorului, precum şi în cele ale spectatorilor care au dorit să îi fie alături pe ultimul drum.

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în Bucureşti. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” în anul 1961, iar după absolvirea facultăţii, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) şi la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

În anul 1980 s-a reîntors la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”.

Cariera în film şi-a început-o în 1966, cu ”Haiducii”, alături de Ion Besoiu, Toma Caragiu, Amza Pellea şi Colea Răutu. Actorul a devenit foarte popular în România anilor ’70 şi ’80, când a avut roluri importante în filme regizate de Manole Marcus (”Actorul şi sălbaticii”), Dan Piţa (”Concurs”, ”Faleze de nisip”, ”Filip cel bun”), Mircea Drăgan (”Chiriţa în Iaşi”) sau Horea Popescu (”Cuibul de viespi”).

Din 1971, Marin Moraru a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, având în paralel roluri în peste 20 de filme.

Timp de şase ani, a predat actoria la IATC, carieră pe care a abandonat-o în 1980 pentru a se dedica în totalitate celei de la TNB – unde din 2002 a fost societar de onoare – şi de pe marele ecran.

În 2002, Marin Moraru a apărut, alături de Mathieu Kassovitz, Marcel Iureş şi Horaţiu Mălăele în producţia lui Costa Gavras, ”Amen”, care a intrat în competiţia pentru Ursul de Aur la Berlin şi a câştigat premiul César pentru scenariu. În 2009, actorul a fost recompensat cu Premiul Gopo pentru întreaga carieră, primind astfel recunoaşterea industriei cinematografice din România.

Marin Moraru a primit mai multe distincţii pentru întreaga activitate şi a ajucat în zeci de piese de teatru şi filme celebre. Actorul nu mai juca de un an de zile pe scena de teatru.

În iunie 2012, actorul a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti. Acesta a primit şi premiul de excelenţă la cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) din 2015.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *