(VIDEO 18+) Ororile torţionarilor şi răsplata lor. Interviu Octav Bjoza

octav bjoza

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octav Bjoza, a povestit în exclusivitate pentru presalibera.net despre ororile comise de torţionari asupra prizonierilor din închisorile comuniste. Octav Bjoza este de părere că procesele torţionarilor au venit prea târziu, însă au fost corecte.

ATENŢIE! Următorul material nu este potrivit pentru persoanele sub 18 ani. Clipul conţine descrieri pe care unii privitori le-ar putea considera ofensatoare. După lungi deliberări, redacţia Presa Liberă a decis să publice o parte din declaraţiile preşedintelui deţinuţilor politici din România. Precizăm că am luat această hotărâre pentru că suntem convinşi că expunerea unor astfel de fapte este benefică societăţii în ansamblul ei, mai ales în contextul condamnărilor primite de torţionari în ultima perioadă.


„Unii au înnebunit, alţii s-au sinucis, aruncându-se în casa scării pe beton”

Reporter: Care au fost cele mai oribile fapte comise de torţionari?

Octav Bjoza: Erau puşi să meargă în şir indian, în patru labe, deţinuţii, să-şi lase pantalonii jos şi cel din spate să-l lingă în fund pe cel din faţa lui. Lângă ei stăteau cu bâtele şi dacă n-o făceai s-au întâmplat cazuri când coastele au ieşit prin piele. Coastele au intrat în plămâni, în inimă şi au murit horcăind sânge, ştim numele lor, deci nimeni nu poate să spună că nu a fost aşa. Când veneau sărbătorile de Paști, de Crăciun, trebuiau să se cuminece. Şi tot aşa, mergând în patru labe, treceau prin faţa unui torţionar, care avea sculptat în lemn sau în săpun de rufe un penis. Trebuia să îl săruţi şi să treci la următorul torţionar, care dintr-o gamelă, amesteca, cu o lingură, urină cu fecale, îţi dădea câte o lingură să o înghiţi drept cuminecală.

Cea mai grea pedeapsă, însă, era aceea ca de la 5 dimineaţa, la ora 22, seara, să stai în fund pe acel pod de lemn cu picioarele apropiate şi întinse. Şi cu degetele de la mâini pe degetele de la picioare şi privirea aţintită în acel loc, unde degetele de la mâini se atingeau de degetele de la picioare. Aşa să stai de la ora 5 dimineaţa, la ora 22, cu pauza de masă şi înapoi în aceeaşi poziţie. Unii au înnebunit, alţii s-au sinucis, aruncându-se în casa scării pe beton, apoi au pus plase de sârmă.

„Au fost lăsaţi să moară liniştiţi, în paturilor lor, acasă, cu pensii nesimţite”

Reporter: Cum ar fi arătat un proces corect împotriva torţionarilor?

Octav Bjoza: Cred că s-au făcut corect. Prea târziu. Ce vrei să-i dai unui om la 90 de ani? Majoritatea au între 85 şi 90 de ani. Efectul era categoric mai mare dacă aveau loc la începutul anilor ’90. Dar ei, marea lor majoritate, au fost lăsaţi să moară liniştiţi, în paturilor lor, acasă, cu pensii nesimţite. Dacă vorbim la moneda de azi, până la 6.000 de lei pe lună, în timp ce eu, am trecut prin trei facultăţi şi am terminat doar una, nu din vina mea, şi pensia mea, acum, după măriri, a ajuns la 1.600 de lei. Deci, de trei, patru ori mai mică pensia pentru anii de muncă, decât a unui criminal. Şi cu ce primesc ca reparaţie, din partea statului, nu ajung nici la jumătate din pensia torţionarilor, care au fost lăsaţi să le primească până în zilele noastre, justificarea fiind: „nu putem repara o ilegalitate printr-o altă ilegalitate”. Aşa că îi lăsăm, criminalii, să moară liniştiţi în paturile lor.

Sigur, procesele sunt binevenite şi acum pentru cei tineri, mai aflaţi câte ceva. I-aş fi judecat după legile lor. Nouă ne-au luat pentru totdeauna libertatea, sănătatea, tinereţea, averile şi n-am primit nimic înapoi. Cel care mi-a aplicat mie cea mai cruntă bătaie l-am identificat într-o comună lângă Timişoara. La câteva luni după aceea a murit. Nici n-am mai apucat să-l văd, pentru că mi-aş fi dorit să stau de vorbă cu el. Constantin Istrate, era ofiţer politic la Gherla.

Colonelul Ion Ficior, fostul comandant al lagărului de muncă silnică de la Periprava, a fost condamnat, miercuri, la 20 de ani de închisoare. Ion Ficior devine astfel al doilea torţionar condamnat pentru atrocităţile comise împotriva deţinuţilor politici închişi la sfârşitul anilor ’50 – începutul anilor ’60.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *