Turcescu: „Afară cu taximetriştii din Ilfov! Afară cu piraţii!”

robert turcescu

Robert Turcescu e unul din acei candidaţi care nu te poate lăsa indiferent. Are acest avantaj al notorietăţii dublat şi de o personalitate care te forţează cumva la o poziţionare faţă de el. O bună parte din viaţa sa s-a desfăşurat în public. A făcut interviuri, a încercat să ajungă la Eurovision, a făcut consultanţă şi acum candidează.

Întrebat despre ce şanse are, refuză să pice în capcana realismului prea evident. Nu candidează cu gândul că nu o să câştige, ci candidează pentru că nu fură. Spune  că s-a simţit obligat după o discuţie cu fiica lui cea mare. „Tată, eşti jurnalist, apari la televizor, am văzut că faci talk show-uri. Chiar nu puteţi face voi nimic, jurnaliştii?”

Îşi alege cu atenţie cuvintele şi îşi ia rolul în serios. Turcescu candidatul vorbeşte cu patos şi ştie prea bine din viaţa sa anterioară că întrebările nu pot fi oprite.

De asta încearcă să răspundă pe cât îi permite poziţia. Nu îi face deservicii sprijinul acordat de un suspect de spălare de bani aşa cum e Traian Băsescu? Fandează şi aminteşte de realizările preşedintelui. Dar Elena Udrea? “Orice vot e bun”.

Se încăpăţânează să nu lămurească până la capat episodul din biografia sa legat de serviciile secrete. Şi cu aceeaşi încăpăţânare insistă că sunt şi alţii care au răspunsuri de dat.

Despre primărie are câteva idei clare. Vrea să înceapă cu un audit. Apoi va evalua oameni. Spune că ar da bani mai mulţi la spitale.

Se descrie ca om de dreapta şi de abia aşteaptă să vadă numele celor care au locuinţe sociale în Bucureşti. E convins că o bună parte din ele sunt ocupate de oameni care n-au nevoie de ajutor. O să îi dea afară. Tot afară, dar din oraş, au să ajungă taximetriştii din Ilfov.  Ajuns aici se confruntă cu o problemă. Ce să facă cu Uber. Ca om de dreapta e mulţumit dacă şoferii plătesc taxe locale dar se fereşte să îi asimileze taximetriştilor. Problema rămâne în suspensie.

La finalul acestui interviu niciunul dintre participanţi nu a primit vreo bilă.

Citiţi mai jos interviul integral acordat de Robert Turcescu

Vă descrieţi drept „fost jurnalist, curios şi câteodată nervos”. Ce vă enervează zilele acestea, Robert Turcescu?

Robert Turcescu: Ce mă enervează zilele acestea? Dacă ne referim la Bucureşti, mă enervează ce mă enervează de douăzeci şi trei de ani de când locuiesc în acest oraş. Mă enervează să văd cum se fură din bani publici chiar şi la momentul în care purtăm această discuţie, într-un moment în care Primăria Capitalei este realmente decapitată. Bucureştiul nu are administraţie astăzi. Mă enervează în continuare că pierdem timp, timp preţios, pe care l-am putea folosi, dedicându-l familiilor noastre, hobby-urilor noastre, activităţilor care ne fac plăcere, dar îl pierdem în trafic. Mă enervează teribil să constat în continuare că Bucureştiul, deşi este, atenţie, şi-o spun în cunoştinţă de cauză şi cu emoţie chiar, e un oraş bogat. E un oraş frumos, dar e un oraş îngrozitor de prost administrat. Sunt lucruri care mă enervează teribil şi mă mai enervează ceva, ca să încheiem cumva într-o notă care ţine de ceea ce se întâmplă punctual în această campanie electorală, mă enervează să văd o campanie electorală anostă, în care, iată, ne uităm cu jind în continuare la cum se poartă campaniile electorale peste ocean, ba chiar şi în ţări din Uniunea Europeană şi noi vedem, de aici, cum toţi candidaţii fug, se pitesc. Eu îi provoc încă o dată, şi pe Gabriela Firea, şi pe Nicușor Dan, şi pe Cătălin Predoiu, să ieşim să discutăm despre problemele Bucureştiului.

Până să discutaţi cu ei, explicaţi-mi, de ce candidaţi la Primărie? E un partid mic PMP-ul, cu şanse puţine, aşa cum arată sondajele până acum. Vreau să ştiu ce v-a aruncat în luptă? De ce aţi decis să mergeţi la Primăria Bucureştiului? Aici o întrebare subsidiară e dacă nu vă era mai uşor la Parlament…să începeţi politica de acolo?

Robert Turcescu: Răspunsul scurt este pentru că nu fur. Nu fur şi pentru asta vreau să fac administraţie publică locală, pentru că în primul rând boala care macină acest oraş, şi-o spun cu tărie, este jaful, furtul din bani publici. Eu nu mă duc la Primărie să fur. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, am mai mult decât m-aş fi gândit că o să am la 41 de ani. Mă duc acolo, şi asta e un răspuns la întrebarea de ce candidez, pentru că am doi copii acasă, o adolescentă de 16 ani, Ioana, şi fetiţa mea cea mică, de zece luni, Vera, şi nu mai suport să văd cum îmi spunea fiica mea în urmă cu câţiva ani: „Tată, eşti jurnalist, apari la televizor, am văzut că faci talk show-uri. Chiar nu puteţi face voi nimic, jurnaliştii?”. Nu vreau să fiu populist, dar cu astfel de întrebări, chiar din partea unor oameni poate mai tineri decât fiica mea acum, se confruntă zi de zi părinţii din acest oraş, atunci când îi duc la şcoală şi zac în trafic cu copiii în drum spre grădiniţă, în fiecare dimineaţă, uneori şi 45, 50 de minute şi o oră…copiii întreabă, „nu mai ajungem odată?”, „uf, iar e coadă, iar stăm la semafor nu ştiu câtă vreme?”, despre asta e vorba. Vă contrazic că PMP-ul e un partid mic. Nu vreau să folosesc expresia celebră ,,buturuga mică răstoarnă carul mare” . Poate e un partid tânăr, dar nu un partid mic şi vă spun cu siguranţă, pentru că aici nu mai vorbim de număr de membri, vorbim de starea de spirit din interiorul partidului şi aici se simte la mare altitudine o stare de energie. Eu văd oameni tineri, de vârsta mea, de vârsta dumneavoastră, care intră în partid, vin alături de partid şi n-am vrut să merg pe liste la parlamentare, pentru că eu înţeleg că validarea unui om politic, aşa cum vreau eu să fiu, începând din data în care m-am înscris în Partidul Mişcarea Populară, pe 11 martie, anul acesta, e un om politic care trebuie să se valideze prin vot.

Citeşte continuarea pe Gândul.info.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *