Ultimele Știri

Transnistria sau lupta Moldovei cu absurdul

Transnistria

Se împlinesc 23 de ani de la începerea războiului din Transnistria, iar conflictul încă rămâne o rană îngheţată pentru estul Europei. Dacă pentru mulţi acea făşie de pământ a rămas o necunoscută până la configurarea coflictului ucrainean, el mai există şi astăzi, iar soluţionarea lui nu se prevede în viitorul apropiat, pentru că Moldova nu are puterea şi planul de luptă necesar.

Omenirea va fi mereu cu un pas în urma istoriei, deși ea o scrie. Nu pentru că nu poate, ci pentru că nu s-a învațăt s-o facă. Construcția inelară a războaielor, păcilor, crizelor, marșurilor, revoluțiilor nu au valoare pentru că istoria o scriu învingătorii.

Dar cine a câștigat Transnistria 23 de ani în urmă? O pârtie de pământ unde din cauza amalgamului de propagandă cu adevăr istoric, tratate de pe la Kuciuc-Kainargi, Berlin și Yalta nu ne mai permit să reliefăm o majoritate etnică, o opinie integră despre limba care se vorbește în regiune sau cursul pe care ar trebui să-l ia țara-mamă pentru ca cetățenii ei să rămână mulțumiți. Și desigur putem să speculăm pe seama acestor criterii de analiză a unui stat. Dar despre ce stat vorbim de fapt?

Acea Transnisitrie despre care și-a amintit lumea pe fondul războiului din Ucraina, acele 300 km de la nord spre sud și 30 km de la vest spre est, unde concentrația de minciună și frică s-au amestecat cu mirosul prafului de pușcă și a papucilor soldaților ruși. Acea Transnistrie a cărei problemă teritorială nu se va rezolva în curând și despre care putem spune că este mini-prototipul mișcării secesioniste din Ucraina.

În fiecare an, pe 2 martie, în Republica Moldova, se comemorează ostașii căzuți în conflictul de pe Nistru din anul 1992. Peste 300 de morţi şi mii de răniţi, pe care Chişinăul nu-i poate celebra cu onoruri, deşi mereu răsună aceleași discursuri monotone despre cât de important este pentru Moldova să acționeze mai ferm întru propășirea integrității sale.

Politicienii cu ale lor, veteranii cu ale lor, însă când observi câte un pribeag de război care declară că Europa și America sunt niște mincinoși, iar rușii de fapt sunt mântuitorii sufletelor noastre, rămâi perplex.

Am fost și am văzut cât sunt de ostili cei care susțin ideea secesionistă a Transnistriei. Și m-a durut să aud aceste cuvinte chiar de la cei care au legitimație de veteran şi povestesc despre peripețiile lor de prin tranșee cu armele în mână și își aduc aminte cu durere despre cei care au rămas răpuși de arma inamicului.

Și iarăși ne-ntrebăm: cine a câștigat Transnistria, dacă și cei care au luptat pentru integritatea și independența Republicii Moldova acum își întorc fața spre inamic? Nimeni nu a câștigat-o, pentru că nu poți să câștigi o luptă cu absurdul, nu poți să lupți pentru nimic și să câștigi ceva.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*