Tineri care le-au arătat britanicilor că România nu-i aşa ca-n tabloidele de la Londra. „Când le-am explicat cum stă treaba cu ţara asta, cred că i-am făcut un pic invidioşi”

  • Adelina Mitrache
  • 5 iulie 2016
  • Social
romania peisaj

Dacă unii români vorbesc încă despre „visul american”, alţii au ajuns să trăiască „visul britanic”. Sunt tineri şi au plecat din ţară cu aşteptări mari, hotărâţi să arate de ce sunt în stare, departe de casă, în instituţii de învăţământ de top.

Ştefania nici nu a împlinit 24 de ani şi deja se poate mândri că a ajuns la una dintre cele mai importante companii media din Marea Britanie, Sky, urmându-şi astfel pasiunea pentru televiziune. Răzvan visează să lucreze în securitate şi-şi vede viitorul în Marea Britanie. Carmen învaţă tainele geneticii în unele dintre cele mai performante laboratoare şi vrea să facă lumea mai bună.

Ei sunt doar trei dintre românii care au plecat din România şi au reuşit să-şi găsească o „nouă familie” pe tărâm britanic şi să le arate celor din Regat că românii nu-s chiar atât de răi pe cât au fost prezentaţi, de-a lungul timpului, în tabloidele britanice: cerşetori, hoţi şi infractori. „Când le-am explicat cum stă treaba cu ţara asta, cred că i-am făcut un pic invidioşi”, spune Răzvan.

Cu toţii simt acum nemulţumirea din rândul tinerilor referitoare la votul care scoate Regatul Unit din Uniunea Europeană, dar rămân optimişti, cu gândul că aventura lor englezească va continua.

Drumul Ştefaniei din România la Sky News

Povestea Ştefaniei Popescu începe pe când era clasa a X-a şi a plecat într-o tabără şcolară la Oxford, tocmai pentru a vedea ce înseamnă viaţa de student în Marea Britanie.

Cele două săptămâni petrecute acolo au făcut-o pe tânăra româncă să se îndrăgostească de sistemul de învăţământ britanic şi să viseze să ajungă acolo. A fost imboldul de care Ştefania a avut nevoie pentru a face paşii următori şi a ajunge studentă la Birmingham City University, unde a aplicat pentru un program de studii axat pe mass-media şi comunicare.

„Dimineaţa participam la cursuri de engleză, după-amiaza la activităţile pe grupe, iar seara la petrecerile tematice. Acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit de sistemul de educaţie britanic şi de ideea de a avea prieteni din toate colţurile lumii. N-am stat mult pe gânduri şi am ales să-mi urmez visul. Am aplicat pentru studii în Marea Britanie. Dar asta nu a fost tot. Mass-media m-a pasionat de mica, aşa că ştiam exact pe ce domeniu vreau să merg, înainte să-mi depun aplicaţia”, povesteşte Ştefania.

A plecat din oraşul ei natal, un mic oraş de provincie şi a ajuns într-o lume cu totul nouă, diferită de cea cu care se obişnuise. „Aş minţi dacă aş spune că nu a fost greu la început. Să-mi las părinţii la aeroport şi să plec într-un oraş străin, unde nu cunoşteam pe absolut nimeni este destul de dificil de suportat. În primul an, am avut ocazia să văd cum este viaţa de cămin acolo. Am cunoscut studenţi din toată lumea, iar cu câţiva am legat prietenii pe viaţă. Lumea de aici este foarte prietenoasă şi niciodată nu te simţi în plus lângă ei”, explică tânăra, spunând că un rol important în integrarea sa l-a avut şi specificul facultăţii sale, care încurajează interacţiunea între studenţi, lucrul în echipă şi petrecerile tematice. Toate aceste mici detalii au reuşit să-i dea Ştefaniei încredere în sine şi confort.

A urmat cursuri de televiziune la Universitatea din Birmingham şi, după trei ani în care practica a fost principala activitate, tradusă prin acces la aparatură de ultimă oră, trei studiouri de televiziune şi încurajarea unei gândiri creative, bazate pe libera exprimare a ideilor, a ajuns la Londra, la Sky, una dintre cele mai mari companii media din Marea Britanie.

„Lucrez de 2 ani la Sky şi sunt îndrăgostită de companie. Pun atât de mult accent pe dezvoltarea invidividuală, încât nici nu mă gândesc să lucrez în altă parte. Ni se oferă posibiltiatea de a participa la diverse cursuri externe pentru a ne îmbogăţi cunoştinţele, primim măriri de salariu în fiecare an în funcţie de performanţa şi interesul pe care il arătăm pe parcursul anului, avem asigurare de sănătate gratis, reduceri, restaurante, baruri şi sală de fitness în incintă. Angajaţii sunt puşi pe primul loc. Ei ştiu foarte bine că dacă angajaţii sunt fericiţi, fară îndoială îşi vor face şi treaba ca la carte. Momentan lucrez într-un department numit Platforma de Control, unde monitorez canalele de televiziune şi orice alte servicii pe care Sky le oferă”, povesteşte Ştefania.

1

După cinci ani petrecuţi în Regatul Unit, românca  vede cum ţara care-a adoptat-o se delimitează de celelalte ţări, ieşind din Uniunea Europeană. Ştefania spune că această schimbare va afecta, cu siguranţă, economia Marii Britanii, însă românii stabiliţi aici nu au de ce să se teamă. 

„Nu cred că viaţa românilor care locuiesc şi lucrează în Marea Britanie va fi afectată. Dacă ai deja toate actele necesare pentru a lucra legal, nu văd o problemă în asta. Într-adevăr, va fi mai greu pentru cei care vor veni aici de acum înainte. Poate greşesc, dar din moment ce plăteşti taxe guvernului britanic, nu cred că ai de ce să te îngrijorezi”, explică tânăra, care spune, totodată, că dezamăgirea se poate citi pe feţele tuturor britanicilor care se vedeau trăind într-o ţară parte a Uniunii, în special pe chipurile tinerilor care se tem pentru viitorul lor într-o lume pe care o voiau multiculturală.

„Am fost plăcut surprinsă să văd atatea postări pe Facebook, a doua zi, prin care britanicii transmiteau mesaje europenilor spunându-le să nu simtă, în niciun fel, că nu sunt bineveniţi aici”, spune Ştefania.

Răzvan: „Nu ştiau mai nimic despre România, dar când le-am explicat cum stă treaba cu ţara asta, cred că i-am făcut un pic invidioşi”

Răzvan Ilie are 23 de ani. A plecat la studii în Marea Britanie pentru că, spune el, a avut în minte oportunităţile pe care această ţară le oferea pasiunilor sale. Tânărul îşi doreşte să ajungă să lucreze în securitate, astfel că a aplicat pentru programul de studii „Criminology, Policing and Forensics” (n.r. Criminologie, Siguranţă Publică şi Criminalistică) la University of West London. Şi-a văzut viitorul într-o capitală care-i oferă acel sentiment de încredere şi putere, aşa cum caracterizează el oraşul adoptiv, Londra. 

„Mi-a fost greu, mai ales în primele luni. Am fost aşteptat de o cunoştinţă la aeroport. M-a dus la facultate şi apoi la cămin. Am rămas singur, necunoscând absolut pe nimeni şi nimic din zonă”, povesteşte Răzvan. Timid din fire, i-a fost ruşină să interacţioneze cu ceilalţi în primele săptămâni, până când şi-a dat seama că Londra are un mare avantaj: multiculturalismul. 

„Mi-am dat seama că a studia în Londra este un avantaj datorită amestecului de naţionalităţi, accente şi etnii. Şi profesorii erau în majoritate străini, fapt care m-a ajutat enorm să îmi exprim ideile. La început era mai simplu să vorbesc cu un străin, fie el şi american, decât cu un englez născut acolo”, explică tânărul care a profitat pe deplin de avantajele multiculturalismului. 

De ce spune asta? Răzvan datorează integrarea în acea lume necunoscută unuia dintre profesorii lui, care l-a ajutat să se adapteze foarte uşor, dintr-un motiv care l-a bucurat foarte tare pe băiat. 

„Pot spune că am avut un mentor, un profesor de culoare care era fan al României şi s-a bucurat să mă cunoască. M-a ajutat enorm să mă adaptez la modelul englezesc de învăţământ şi de viaţă. În ceea ce priveşte colegii, am făcut parte dintr-un grup în care erau bulgari, brazilieni şi mexicani, iar legătura cu ei am păstrat-o tot timpul. Ne-am ajutat unii pe alţii şi ne-a fost foarte uşor”, povesteşte Răzvan, spunând că a fost apreciat de colegii săi, care l-au perceput drept un om de nădejde, gata să le sară în ajutor ori de câte ori a fost nevoie. 

Englezii şi ceilalţi străini nu ştiau nimic despre România în afată de Hagi şi Nadia Comăneci, însă Răzvan a fost un ambasador al ţării sale.

„Nu ştiau mai nimic despre România în afară de Hagi şi Nadia Comăneci, dar când le-am explicat cum stă treaba cu ţara asta, cred că i-am făcut un pic invidioşi. Unii chiar au venit şi au vizitat-o şi au rămas impresionaţi”, povesteşte tânărul.  

Despre Brexit spune că i-a speriat pe tineri, mai ales pe cei care trăiesc în Londra şi au legături cu tinerii străini. Ei se tem că, încetul cu încetul, această „despărţire” va duce la ruperea multor relaţii şi legături. 

„Sunt rezident, nu prea am ce să păţesc după Brexit, mai ales că am plătit taxe, impozite şi pensie la toate job-urile pe care le-am avut în timpul facultăţii, însă cred că va exista o creştere a rasismului”, explică tânărul român. 

Răzvan a absolvit anul acesta şi acum dă teste pentru secţia de crimă organizată, teste despre care nu are voie să dea mai multe detalii. Spune că vrea să rămână în Marea Britanie, fie cu Brexit, fie fără. Cel puţin pentru câţiva ani…

„Plănuiesc să mai rămân în Marea Britanie câţiva ani, dar nu foarte mulţi, pentru că mi se pare mai simplu şi mai frumos să îţi întemeiezi o familie într-o Românie săracă, dar cu oameni calzi şi spirituali”, spune Răzvan. 

Carmen, fata care face experimente de clonare în Sheffield  

Chimie, biologie şi genetică. Acestea sunt pasiunile care au dus-o pe Carmen Apostol pe băncile Universităţii din Sheffield. A ajuns acolo pentru că îşi dorea foarte mult să facă practică, pe lângă teorie, ceea ce-n ţara noastră se împiedică de foarte multe neajunsuri. În clasa a 11-a a plecat pentru prima dată într-un schimb de experienţă la un liceu din Lincoln unde a avut nevoie de o săptămână pentru a se convinge că va pleca la studii în Marea Britanie.

„M-a impresionat numarul orelor de laborator pe care le făceau şi cât de bine erau dotate aceste săli/ Am sintetizat aspirina cot la cot cu elevii britanici, deşi la chimie în liceu învâţaserăm deja procesul de mai bine de un an. Aceasta cred că a fost picătura care a umplut paharul pentru că în vara respectivă am căutat consiliere ca să aplic la 5 universităţi din insulă”, povesteşte Carmen. 

I-a fost greu la început, până când şi-a dat seama cum stau lucrurile în oraşul ei adoptiv. Toate informaţiile noi pe care le primea au făcut-o să se simtă puţin debusolată.

„Realitatea de a fi departe de prieteni, familie şi casă era apăsătoare şi nu reuşeam să văd feţe prietenoase care să-mi fie alături”, povesteşte Carmen.

Multiculturalismul i-a fost prieten şi lui Carmen. A locuit, în primul an, într-un apartament în care erau studenţi din alte ţări. Spune că încă ţine legătura cu mulţi dintre ei şi că faptul că a avut de-a face cu alţi străini a ajutat-o să se integreze. Vorbeşte cu mândrie despre învăţământul românesc, despre care spune că i-a oferit pregătirea de care avea nevoie ca să demonstreze acolo că se poate impune şi să nu se simtă discriminată în niciun fel.

Şi-a reuşit. Carmen se poate mândri că a participat la clonarea unor gene dintr-un organism în altul, cu scopul de a extrage o enzimă pe care o companie de biotehnologii dorea să o folosească în tratamentul fibrozei cistice.

„Nu ştiu cum sunt facultăţile în ţară ca să fac o comparaţie directă, însă cred că viaţa de student din Sheffield este minunată. În departamentul de Biologie Moleculara avem două laboratoare a câte trei ore pe săptămână în care am învăţat până acum majoritatea tehnicilor şi proceselor folosite în laboratoarele de cercetare, de la cele mai mici până la marile companii farmaceutice. Cel mai interesant mi s-a parut să replicăm un set de experimente coordonate chiar de cercetătorii departamentului pentru o companie de biotehnologii. Atunci am clonat gene dintr-un organism în altul şi am extras o enzimă pe care intenţionau să o folosească în tratamentul celor care suferă de fibroză cistică”, povesteşte Carmen.

2

Chiar dacă programul este încărcat, tânăra a reuşit să facă şi voluntariat în cadrul Uniunii Studenţilor de la universitatea ei. A lucrat cu un grup de conservaţionişti şi a mers în fiecare weekend în parcul naţional sau în pădurea din jurul Sheffieldului să strângă gunoaie sau să amenajeze cartierele sărace ale oraşului.

Se simte „adoptată” în Marea Britanie, cu menţiunea că nu şi-a însuşit şi probabil nu-şi va însuşi niciodată pe deplin stilul de viaţă şi valorile britanicilor, în care spune că nu se regăseşte. Brexitul îi aduce îngrijorarea când vine vorba despre viitorul ei pe tărâm britanic.

„Îngrijorarea mea este că va fi mai greu pe viitor să obţin un loc de muncă acolo, cu toate că nici înainte de Brexit nu mi-a fost uşor să găsesc un job chiar în cadrul universităţii. Deocamdată aceasta decizie mă afectează doar ca student, însă nici aşa nu cred că vor fi schimbări majore pentru că universităţile au comunităţi mari de europeni (studenţi şi staff) cu care colaborează şi ar fi în defavoarea lor să întrerupă proiectele de cercetare şi legăturile pe care le au cei veniţi să studieze în Anglia şi cu universităţile europene partenere”, explică tânăra, care se teme de restrângerea accesului la locurile de muncă şi la concurenţa pe piaţa muncii care va creşte. 

Carmen observă acum revolta din rândul tinerilor, dar şi a celor mai în vârstă care au dorit ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană şi care încă mai speră că ceva se poate schimba.

„Mărturisesc că dintre cei pe care îi cunosc de la facultate, nu doar tinerii sunt revoltaţi, ci şi oamenii maturi care încă încearcă să schimbe ceva şi se implică prin petiţii şi articole distribuite online. Am simţit un val de dezamagire din partea celorlalţi studenti, dintre care cei din ţări membre UE se vedeau nedoriti de englezi şi nu înţelegeau cum este posibil ca 51% dintre cei din Sheffield să voteze ieşirea, din moment ce oraşul este un mare centru universitar şi are o populaţie largă de studenţi internaţionali”, încheie Carmen, cu speranţa că desfăşurarea lucrurilor îi va permite să continue studiile în Marea Britanie. 

3

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *