The New York Times: Referendumul, efect al crizei identitare din Anglia, va destrama Marea Britanie. Ce se va întâmpla cu UE

brexit

Referendumul ce a decis ieşirea din UE ar putea fi rezultatul unei crize de identitate a locuitorilor Angliei într-un stat multinaţional, riscând să genereze destrămarea Marii Britanii, comentează cotidianul The New York Times, notând că Uniunea Europeană probabil va depăşi ca durată statul britanic.

„Atunci când se vorbeşte despre efectele deciziei Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, cel mai frecvent sunt evocate implicaţiile pentru «proiectul european», eforturile postbelice de unificare a Europei din punct de vedere politic şi economic. Însă, la câteva ore după anunţarea rezultatului referendumului, se pare că ar putea apărea un alt risc: destrămarea statului multinaţional Marea Britanie”, comentează ziarul The New York Times.

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – numele oficial – este una dintre puţinele ţări alcătuite din mai multe naţiuni, diferite din punct de vedere politic şi juridic dar unite sub conducerea unui guvern comun. „Acest sistem a fost vizat de mult mai puţine comentarii decât proiectul european, dat fiind că este mai mic şi părea stabil. Însă relativ tănăra Uniune Europeană, chiar afectată de crize, ar putea să depăşească, din punctul de vedere al duratei, Marea Britanie, care are 300 de ani (…)”, notează cotidianul american.

Există de mult timp disensiuni între cele patru naţiuni care formează Marea Britanie – Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord -, dar aşa-numitul „referendum pro-Brexit” le-a divizat în moduri aproape ireconciliabile. Anglia şi Ţara Galilor au votat în favoarea ieşirii din UE, Scoţia şi Irlanda de Nord au votat să rămână. În doar câteva ore, liderii din Scoţia şi Irlanda de Nord au evocat posibilitatea de a cere independenţa faţă de Marea Britanie pentru a putea rămâne în UE.

„Rezultatul referendumului schimbă dramatic atmosfera în Irlanda de Nord”, a afirmat Declan Kearney, preşedintele Sinn Fein, precizând că se doreşte organizarea unui referendum pentru unirea regiunii britanice cu Irlanda (membră UE). La rândul său, Guvernul Scoţiei a cerut negocieri urgente cu Uniunea Europeană pentru a reuşi menţinerea în comunitatea europeană în pofida ieşirii Marii Britanii şi analizează posibilitatea organizării unui nou referendum proindependenţă, a anunţat premierul scoţian, Nicola Sturgeon. Alegătorii scoţieni au respins într-un raport de 55 la 45% independenţa faţă de Marea Britanie în referendumul din anul 2014, dar, între timp, formaţiunea proindependenţă a lui Sturgeon – Partidul Naţional Scoţian (SNP) – a devenit mai populară.

„Ceea ce face Marea Britanie atât de neobişnuită este ideea de a aduce în acelaşi proiect patru naţiuni care se văd distincte şi care coexistă. (…) În acest mod, Marea Britanie a fost ceea ce Uniunea Europeană a aspirat mereu să devină dar încă nu a reuşit: o uniune politică ce respectă identităţile naţionale prin depăşirea complicaţiilor naţionaliste. Totuşi, problemele de identitate naţională macină Marea Britanie din 1707, când Regatul Angliei a fuzionat cu Regatul Scoţiei pentru a forma Regatul Marii Britanii. Deoarece englezii au dominat politica, economia şi cultura ţării – ei sunt cel mai mare grup, iar capitala Angliei, Londra, a devenit şi capitala ţării -, scoţienii au cerut mereu mai multă autonomie”, aminteşte NYT.

„Spre surprinderea şi chiar îngrijorarea celor mai mulţi, campania referendumului pe tema apartenenţei la UE s-a axat pe identitatea locuitorilor Angliei”, explică Robert Tombs, istoric la prestigioasa Universitate Cambridge. Locuitorii Angliei au votat masiv pentru ieşirea din UE. Deşi analiştii cred că este vorba de o reacţie de opoziţie faţă de imigraţie şi de scepticism faţă de UE, Robert Tombs evocă un alt factor: sentimentul locuitorilor Angliei de subreprezentare în Marea Britanie. Pentru că, în ultimele decenii, Marea Britanie a reuşit să îşi păstreze unitatea doar prin „descentralizarea” autorităţii politice în celelalte trei naţiuni nonengleze – Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord – oferindu-le mai multă autonomie şi instituţii independente. Spre exemplu, doar Anglia nu are propriul Parlament, celelalte trei componente ale Marii Britanii având legislativele proprii, explică NYT.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *