Ultimele Știri

Surse militare: Gabriel Oprea, general la apelul bocancilor

gabriel oprea

Pe un blog militar a apărut o analiză interesantă a cv-ului generalului Gabriel Oprea. Potrivit informațiilor prezentate înțelegem mai clar evoluția acestui personaj, care a ajuns să ocupe una din cele mai importante funcții în stat. Din cele relatate mai jos înțelegem cum a deveni Gabriel Oprea, ”general la apelul bocancilor”, cum spune o vorbă veche din armată.


Perioada: 1980 – 1983
Calificarea/diplomă obţinută: Ofiţer
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ/furnizorului de formare: Şcoală Militară de Ofiţeri Activi „N. Bălcescu” Sibiu, specializarea intendenţă.

Notă: Aici apare arma intendenţă, specializarea logistică – numai că termenul „logistică” este inclus în terminologie abia după începerea procedurilor de aderare la NATO, fiind trecut astfel în CV pt. a da mai bine la opinia publică.

Perioada: 1983 – 1990
Funcţia sau postul ocupat: Ofiţer Economist
Numele şi adresa angajatorului: M.Ap.N.

Notă: Este imposibil să fi fost ofiţer-economist sau a făcut o „manevră”. Pentru a fi ofiţer-economist, trebuia să fi avut la baza formării profesionale, studii economice (A.S.E.). Armata nu a format ofiţeri-economişti decât după anul 1992, când fostele şcoli militare de ofiţeri au fost transformate în institute militare (ulterior în academii). Ofiţerii-economişti proveneau din absolvenţi ai unor facultăţi civile de profil, activaţi ulterior în armată. Deci, în acea perioada G. Oprea a fost un simplu ofiţer de intendenţă, ocupând eventual cu „relaţii” o funcţie de „ofiţer-economist”.

Perioada: 1985 – 1990
Calificarea/diplomă obţinută: Jurist
Disciplinele principale studiate/competenţe profesionale dobândite: Ştiinţe Juridice/Drept
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ/furnizorului de formare: Universitatea Bucureşti/Facultatea de drept.

Notă: Observăm 3 lucruri: a avut „pile” – nu oricine primea aprobare în ’85 să urmeze o facultate civilă, a absolvit practic o facultate de drept comunist (în ’90 încă nu era schimbat nimic din programa de drept comunist, fiind eliminate de la predare doar pasajele cu citate din plenarele C.C. ale P.C.R. ), a urmat facultatea la F.F. – cunoscut fiind faptul că o pregătire la F.F. este cu mult inferioară decât în cazul urmării unei facultăţi la zi.

Perioada: 1990 – 1993
Funcţia sau postul ocupat: Ofiţer de Justiţie Militară

12185579_1010583868995228_8301590328087024976_oNotă: Tare faza! Abia termină dreptul la F.F. şi în ziua a 2-a, este şi numit jurist. Aici apare o intoxicare care să dea bine la CV. Pentru opinia publică, denumirea „ofiţer de justiţie militară” conduce la ideea că G. Oprea ar fost magistrat militar. În realitate, ofiţer de justiţie militară este şi orice consilier juridic care lucrează în armata. Cum nimeni nu îşi aduce aminte că G. Oprea să fi fost magistrat, rezultă că a fost un simplu consilier juridic. Bine că nu a ajuns magistrat, altfel la ştiinţa lui cine ştie câţi militari nevinovaţi mai nenorocea şi din cadrul celor în activitate, pe cei în rezervă „aranjandu-ne” oricum prin aportul adus la desfiinţarea pensiilor militare după deschiderea acestui drept de pensie. În ceea ce priveşte pe cei în rezervă, nici nu e de mirare cum a procedat, a aplicat şi el ce a înţeles din studiile de drept comunist absolvite la F.F. cândva.

Perioada: 1993 – 2001. Funcţia sau postul ocupat: PAUZĂ

Notă: În niciun CV nu găsim absolut nimic despre cei 8 ani. 2 variante plauzibile: şi-a dat demisia din armată sau a fost dat afară din armată. Aşadar, în 1993 după 13 ani de serviciu militar (3 şcoală militară, plus 10 ca ofiţer) G. Oprea şi-a încheiat marea carieră militară cu gradul de căpitan, deci ca ofiţer inferior în cadrul trupelor „auxiliare”.

Anul: 1997
Calificarea/diplomă obţinută: Absolvent al Colegiului Naţional de Apărare.
Disciplinele principale studiate/competenţe profesionale dobândite: Curs Postuniversitar pe teme de Securitate Naţională.
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ/furnizorului de formare: Colegiul Naţional de Apărare.

Notă! La prima vedere, în CV se creează impresia că ar fi urmat Colegiul Naţional de Apărare (fosta A.I.S.M.) în sensul perfecţionării ofiţerilor de comandă şi de stat major. Nu este adevărat! Este vorba de fapt despre un simplu curs organizat la C.N.Ap. urmat în calitate de civil la Colegiul Naţional de Apărare – curs urmat şi de diverse alte starlete, popi, politicieni (inclusiv Elena Udrea), fără prezenţa obligatorie. Alte detalii picante despre C.N.Ap. – aici!

Anul 2001 – Salt ilegal de la căpitan la general-maior, cu sfidarea întregii armate.

După 8 ani de la trecerea în rezervă cu gradul de căpitan, G. Oprea este reactivat şi nu oricum: cu gradul de general-maior. Şi de justiţie militară, deşi activase numai 3 ani în domeniu. Pentru acest fapt este necesar un „spate” mult prea solid, şi ceva la fel de mult trafic de influenţă. Pe de altă parte, avansarea s-a făcut cu încălcarea unor prevederi din Ghidul Carierei Militare şi din Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) – introduse în vigoare după stas NATO.

Care erau aceste prevederi în anul 2001? Să nu mai fie ca în comunism când cine avea pile putea fi avansat oricând şi oricum, introducându-se stagii minime în grad, astfel: sublocotenent/aspirant – 3 ani, pt. celelalte grade de la locotenent la lt.colonel/cpt. comandor – de 5 ani, de la colonel/comandor în sus – fără stagiu în grad. Ori, G. Oprea a fost activat cu gradul de general-maior, sărind etapele maior şi lt. colonel cu stagii minime în grad (5 ani fiecare), ceea ce este ilegal.

De fapt, G. Oprea nici în gradul de căpitan nu are stagiul minim obligatoriu, acesta fiind tot de 5 ani, iar G. Oprea a deţinut respectivul grad 2 ani. Pe de altă parte G. Oprea a sărit pur şi simplu şi peste gradele de colonel şi general de brigadă. Ultimele grade nu impun stagii minime, însă obligatoriu trebuie să porţi acele grade înainte de deveni general-maior.

Mai este un aspect. G. Oprea reprezintă o sfidare a tuturor militarilor de carieră, cu precădere a foştilor săi colegi din anul 1993, care din cauza Ghidului Carierei Militare şi a Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), nu puteau atinge gradul de colonel mai devreme de anul 2005. Darămite de general-maior.

În concluzie, dacă tot a fost să fie activat, G. Oprea ar fi trebuit activat cu gradul de căpitan, să îşi îndeplinească stagiile minime în gradele de căpitan, maior şi lt. colonel. Maxime puteau fi oricât – după merite şi posibilităţile armatei de avansare. După care, prin 2005 ar fi putut fi avansat la gradul de colonel şi abia după această etapă putea să i se atribuie primul grad de general, dacă merită – desigur! Dar după moralitatea acestuia, este evident că dacă ar fi urmat o cale normală a carierei militare, G. Oprea nici acum nu ar fi depăşit gradul de căpitan.

Notă! Nu are legătură cu G. Oprea, dar poate fi relevant asupra unui aspect legat de reactivări şi funcţii fictive. Cândva în zona anilor ’95-’97, undeva la o unitate militară din România s-a prezentat repartizat într-o funcţie nou-inventată din zona „auxiliară”, că fiind reactivat, un ofiţer oarecare. Cam atipic pt. armata după frizură cu zulufi, dar cu toate documentele în regulă.

La vreo 3-4 ani de la întâmplare, cu ocazia schimbării statului de încadrare a unităţii, S.M.G. a descoperit că individul nu era în evidenţă de personal a S.M.G., şi nici funcţia acestuia nu există în statul unităţii din evidenţă S.M.G. Nu era niciun spion. Pur şi simplu, cineva din zona gri a armatei făcuse o „mânărie” penală să îl reactiveze pe individ, numai că „mânăria” a fost superficială – după cum s-a dovedit cu ocazia schimbării statelor de organizare. Precis nu a fost singurul caz.

Perioada 2001 – 2003. Dubii mari: ori general-maior de justiţie activ, ori prefect, ori director la C.N.Ap.?

Funcţia sau postul ocupat: General-maior de justiţie militară activ. În realitate, în perioada respectivă nu a avut nimic de-a face cu justiţia. Din 2001 până în 2002, Gabriel Oprea a îndeplinit funcţia de secretar de stat şi preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului. Legat de Rezervele Statului, cunoscătorii ştiu că este o funcţie de căpătuială (de exemplu, la inundaţii sau deszăpeziri se pot smenui cantităţi impresionante de combustibili, materiale de construcţii etc. care trec în stocurile firmelor de partid, gratis. Aici intră şi completarea stocurilor fără licitaţii).

O primă mare problema! Dar între anii 2001-2002 G. Oprea apare încadrat şi că director adjunct la C.N.Ap. De reţinut: în 2002 a absolvit un curs la acel colegiu şi Victor Ponta – în urmă căruia a ajuns şi el căpitan, specializat în ce altceva decât în justiţie militară – exact că nașul lui. Apare însă o problema şi mai mare. Atât în CV de aici, cât şi aici, cât şi în altele – G. Oprea apare şi că ofiţer activ şi că prefect între anii 2002-2003! Un militar şi activ şi prefect? D.p.d.v. al Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) – este imposibil.

Prefectul este desemnat politic, iar militarii nu pot fi numiţi în funcţii politice. Ce să mai spunem, perioda 2001-2003 este extrem de dubioasă că de altfel întreagă activitate şi carieră a lui G. Oprea! Nu rămâne decât să admitem că în 2003 iar a trecut rezervă. În total: maxim 15 ani de serviciu militar, din care 3 şcoală militară şi maxim 12 ani de ofiţer „auxiliar”. Cu ultim grad militar în activitate de general-maior, grad la care militarii de carieră nu ajung nici după 30 de ani, iar cei mai mulţi niciodată!

Perioada 2004-2009. General cu 4 stele după 15 ani de serviciu militar şi acela prin zona gri a armatei. În lipsa transparenţei, sursele şi CV-urile dau naştere la confuzii. De exemplu, aici este precizat că ar fi fost activat în 2001 cu gradul de colonel, nu de general-maior, iar în acest CV scrie negru pe alb că a fost activat direct că general-maior de justiţie (general cu 2 stele). Nu prea contează aşa mult, la urmă urmei e sfidător oricum şi să fii avansat colonel din căpitan şi să fii avansat ulterior şi cu 2 grade de general în nici 2 ani.

Aici este precizat că a fost trecut în rezervă în 2003 cu gradul de general-maior, iar în anul 2008 a primit a 3-a stea (general-locotenent), în rezervă fiind. La numai un an mai târziu – în 2009, a luat şi pe cea de-a 4-a stea (acordată de Băsescu) şi care este cea de general de armata. Ca la bazar! După maxim 15 ani de serviciu militar şi în trupele auxiliare, şi la numai 47 de ani vârstă. În condiţiile în care Generalul Patton şi-a primit a 4-a stea după participarea la 2 războaie mondiale, la 60 de ani şi după 36 de ani de serviciu militar, iar pe ultima abia după capitularea Berlinului.

Şmecheria cu reactivarea

Presupunem că în cei 8 ani cât a avut întrerupere în carieră, a lucrat pe undeva. În baza Legii nr. 164/2001 la nouă trecere în rezervă din 2003, avea şi drept la pensie militară (condiţia: minim 20 ani vechime, din care minim 10 în armata). Întrucât a rămas în activitate numai 2 ani după reactivare, devine evident că s-a reangajat numai să poate trece din nou în rezervă. Deci a avut un scop precis, iar acesta nu putea fi decât acordarea dreptului la pensie militară şi mai ales să prindă ceva mălai. Mălaiul?

Conform O.U.G. nr. 1/1998 s-a ales (mai mult că sigur că „s-a dat” disponibilizat) şi cu o plata compensatorie în valoarea a 20 de solde brute de general-maior (acordate pt. vechime mai mare de 15 ani). La care, în baza Legii nr. 138/1999, art. 31 (1) s-au mai adăugat încă 10 solde de general-maior că ajutor neimpozabil. La care, în baza Legii nr. 138/1999, art. 31 (2) s-au mai adăugat încă 26 solde de general-maior [(diferenţa între 55 ani şi 42 ani) x 2 solde]. Total: 56 de solde brute de general-maior. Se apropie de sută de mii de euro, nu?

Cam atât despre nașul lui Ponta. Mai departe ne vom ocupa de finul Ponta. Întrucât faţă de militari, şi ultimul este un escroc politic la fel ca primul! De fapt, ce ne mai miră? Se ştie de când lumea că cine se aseamănă se adună!

Notă: Trupe „auxiliare” sunt considerate acele trupe în care posturile şi funcţiile nu au nimic de-a face cu serviciul militar în sine, putând fi ocupate la fel de bine şi de civili. De exemplu – posturile şi funcţiile în justiţia militară sau jurnalistică militară. Astfel de posturi şi funcţii „auxiliare” au fost inventate în armata română de către foşti nomenclaturişti în scopul asigurării unui loc de muncă propriilor odrasle şi altor acoliţi.

Comentarii prin Facebook

1 Comentariu on Surse militare: Gabriel Oprea, general la apelul bocancilor

  1. Jitaru Gheorghita // 30 octombrie 2015 at 20:50 // Răspunde

    Pana astazi nu stim ce studii aveau inaintasii nostri.
    Daca acest Gabriel Oprea se tine de cuvant merita tot respectul.Daca tradeaza dati cu el de pamant.
    Pana atunci…”ciocu mic”.
    Ma adresez persoanelor posesoare de caracter.
    Cu stima.

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*