Ultimele Știri

Știri false și discriminare la Ministerul Mediului! ”Proprietarii de păduri ar urma să primească 500/an/ha”

Între timp milioane de euro ajung în buzunarele avocaților

paduri-defrisate

O ştire falsă a fost preluată de toată presa: Statul ar urma să compenseze proprietarii de păduri cu 500 Euro/an/ha pentru terenurile situate în ariile protejate. Intoxicarea de vară a lovit canicular în România Curată, HotNews, Ziarul Financiar,România Liberă, Mediafax, Gândul, TVR, precum şi în multe alte ziare naţionale şi locale, relatează Nostra Silva – Federația Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România.

Nu am făcut o anchetă să vedem de unde a plecat dezinformarea: cine prezintă ca certitudini idei care nici nu se regăsesc în proiectele Guvernului?

Şi cum o ştire falsă este preluată de toată presa, iar subiecte consistente nu ajung nici în ultima pagină a ziarelor? A sărutat presa broasca cu intenţia de a transforma Guvernul în prinţ?

„Realizările” Ministerului Mediului sunt departe de imaginea din mass-media.

Pentru o informare corectă a publicului atragem atenţia că proiectul de act normativ nu rezolvă problema proprietăţilor private forestiere aflate în arii naturale protejate sau în alte zone care impun interdicţia de exploatare a masei lemnoase.

În realitate, iniţiativa legislativă:

  1. se referă numai la proprietarii persoane fizice şi la asociaţiile de proprietari;
  2. priveşte numai pădurile din grupa funcţională T1 şi T2 incluse în reţeaua NATURA 2000;
  3. cuantumul compensaţiei (a se vedea metodologia din anexa proiectului de HG) este echivalentul a 4,29 mc de masă lemnoasă (T1) sau 1,97 mc de masă lemnoasă (T2), raportându-se la preţul mediu al masei lemnoase, astfel cum a fost stabilit de minister ca medie a ultimilor 3 ani (respectiv în jur de 100-108 lei/mc). S-ar ajunge astfel la aproximativ 100 Euro pentru pădurile incluse în T1 şi aproximativ 50 Euro pentru pădurile incluse în T2.

Problemele majore ale acestui proiect sunt următoarele:

  1. soluţia Ministerului este discriminatorie pentru proprietarii cu păduri incluse în T1-T2, dar ale căror proprietăţi nu sunt incluse în situri NATURA 2000 (însă fac parte din parcuri naturale sau arii protejate, ori sunt supuse unor restricţii de exploatare prin amenajamentul silvic – avem un total de 680.327 ha padure cuprinse în parcurile naţionale şi naturale, din care peste 220.000 ha sunt strict protejat);
  2. este discriminatorie pentru pădurile proprietate publică locală (pădurile unităţilor administrative-teritoriale) care sunt excluse de la plata compensaţiilor;
  3. plăţile de 50 sau 100 Euro/an/ha sunt mult mai mici decât plăţile din agricultură (pentru păşuni, în situaţia plăţilor de agromediu, când se adaugă celor pe suprafaţă, suma depăşeşte 400 Euro/an/ha). La păduri zonele de rezervaţii ştinţifice de protecţie integrală pot avea maxim 100 Euro/ha, în timp ce pentru pădurile din jurul lacurilor, sau pentru cele cu rol de protecţie antierozională, cu pante de peste 30%, dacă nu sunt incluse în NATURA 2000, plata este de 0 (ZERO) Euro/an/ha.

Schema de sprijin “gândită” de Ministerul Mediului este discriminatorie şi încalcă prevederile Codului Silvic – art. 97 alin. (11) stabileşte:

“Impunerea de restricţii proprietarilor de păduri, prin amenajamente silvice, prin regulamente ale parcurilor naţionale, naturale, rezervaţiilor biosferei şi a siturilor Natura 2000 ori prin alte norme, inclusiv cele care stabilesc diferite tipuri de grupe funcţionale, se poate face fie cu acordul proprietarului, fie cu plata unei juste şi prealabile despăgubiri, plătită anual, care să compenseze integral veniturile nerealizate de proprietarul de pădure, persoană fizică sau juridică.”

Pentru a încuraja gestionarea durabilă a pădurilor, ar trebui incluse forme de sprijin pentru funcţiile de protecţie ale pădurii, plătite de beneficiarii direcţi şi indirecţi, respectiv sume minime pentru toţi proprietarii de păduri.

Este timpul pentru o tranziţie de la o silvicultură supranormativă, extrem de restrictivă, bazată pe sancţiuni şi coerciţie (care s-a dovedit ineficientă, cu costuri mari pentru stat: recenta Gardă Forestieră costă aproape 60 milioane Euro/an) către o silvicultură bazată pe respectarea voluntară de către proprietarii de păduri a celor mai bune practici în administrarea terenurilor forestiere.

Se poate remarca disproporţia totală între cuantumul compensaţiilor pentru funcţiile de protecţie a pădurilor, evaluat pentru perioada 2015-2020 la 297 milioane lei (65 milioane Euro pentru 7 ani) şi cuantumul costului controlului, estimat la 60 milioane Euro/an (a se vedea Ordonanţa privind constituirea Gărzii Forestiere).

Atât poate produce Guvernul României în anul 2015: o discrepanţă majoră între sprijinul/dezvoltarea proprietarilor de păduri şi control.

În plus, calificarea acestor plăţi ca “ajutor de stat” este în opoziţie cu poziţia Consiliului Concurenţei, care, prin adresa nr. 9394 din 28 iunie 2011 consemnează:

„compensaţiile (…) NU îndeplinesc condiţiile pentru a fi calificate ajutoare de stat în sensul art. 107 alin. (1) din Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene, acestea reprezentând exclusiv drepturi financiare cuvenite proprietarilor de fond forestier drept compensaţii în schimbul contravalorii produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie şi restricţiilor de exploatare corespunzătoare stabilite în cadrul parcurilor naţionale”

În realitate, în spatele acestei “nepriceperi” a Guvernului (Guvernelor din perioada 2008-2015) se află alte scheme financiare de îmbogăţire şi deturnare a banilor destinaţi proprietarilor de păduri.

Trebuie spus un adevăr crud: în perioada 2008-2015, deşi Codul silvic prevedea acest drept, niciun proprietar de pădure nu a fost compensat pentru funcţiile de protecţie prin proceduri administrative.

Acest EŞEC al Statului Român de a aplica legea a dus la crearea unor reţele prin care, în urma unor proceduri judiciare, proprietarii de păduri câştigă în instanţă sumele prevăzute de Codul silvic, însă un procent între 30-60% din aceste sume revin unor firme de avocatură (a se vedea, cu titlu de exemplu, contractul ataşat).

Fără un minim sprijin din partea Statului multe proprietăţi forestiere private, afectate de restricţii (Natura 2000, parcuri naţionale, restricţii T1 şi T2, etc.), nu se vor mai putea susţine financiar, consecinţa fiind înstrăinarea proprietăţilor sau o nouă naţionalizare – din acest motiv proprietarii au acceptat contracte “avocăţeşti” împovărătoare: pentru a salva proprietatea sau pentru a nu fi nevoiţi să o înstrăineze fondurilor de investiţii.

În concluzie: avem nevoie de măsuri energice de intervenţie din partea legislativului şi de responsabilizarea Statului în temeiul prevederilor art. 35 şi 44 din Constituţia României, pentru a proteja pădurile României.

CU O CLASĂ POLITICĂ PLECATĂ ÎN CROAZIERĂ, MĂCAR PRESA SĂ-ŞI FACĂ DATORIA ŞI SĂ SPUNĂ, SIMPLU, ADEVĂRUL!

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*