Ultimele Știri

Spionita în România

Într-o ţară în care servicile secrete dau pe afară, spălându-şi rufele în văzul lumii, culmea, cu detergenţii livraţi de la Cotroceni, spionita a devenit o chestiune de inters naţional.

De dragul parcursului electoral al Elenei Udrea, care intenţionează să coboare la vot cu paraşuta, Băsescu a împărţit populaţia ţării în două mari entităţi: acoperiţi şi descoperiţi. Paradoxal, între cele două grupări nu există reacţii antagoniste. Evident, cu excepţia preşedintelui ţării, care simpatizaza la vedere mărul verde, cu viermele aferent din inventar, şi acoperiţii gen nici cal, nici măgar, precum Turcescu. În acest context profund  băsecian, viitorul recensământ al populaţiei urmează să fie organizat pe grupe de câte doi, urmăritul şi urmăritorul, urmând ca, la anumite date, rolurile să fie schimbate.

Spionita în România prezintă numeroase particularităţi. De pildă, între urmărit şi urmăritor s-a legat, într-un timp foarte scurt, practic, de la începutul campaniei electorale până în prezent, o legătură de suflet şi de conjunctură. Urmăritorul contemporan este un tip eminamente uman.

Un alt element definitoriu pentru societatea în care trăim este umbra, care, după foarte mulţi ani de nedreptate publică, a fost, în fine, reabilitată. Am ajuns, iată, să fugim din nou de propria noastră umbră, ceea ce nu s-a mai întâmplat de multă vreme! E drept, sunt şi cazuri în care umbra urmăritorului ne intră în suflet, dar acestea sunt excepţii care anulează regula.

De dragul Elenei Udrea, domnul preşedinte încearcă să-i asmută pe acoperiţi împotriva descoperiţilor. După izbucnirea acestui scandal de pomină, anumite servicii secrete s-au ţinut de pălărie, ca să rămână acoperite în partea de sus, dar au neglijat partea de jos. Cineva a făcut o glumă proastă cu nădragii lor în vine! Şi, iată, că li s-a văzut cocoşelul!

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*