Ultimele Știri

Se poate introduce „delictul de opinie” într-o societate democratică?

Atacul terorist înregistrat miercuri la prânz în inima Parisului asupra redacţiei saptamanalui satiric francez “Charlie Hebdo” a stârnit oroare, cel puţin în lumea civilizată, democratică, şi, mai cu seama în lumea creştină. O dovedeşte cu prisosinţă imensa mobilizare a maselor de cetăţeni în pieţe, dar şi a presei din întreaga lume, căreia i se adaugă acute diagnostice avansate de importante nume ale culturii, artei, ale societăţii civile.

Dar să ne reamintim teribila întâmplare: trei indivizi mascaţi şi înarmaţi descind  în redacţia unui săptămânal situat pe o stradă nu departe de Turnul Eiffel şi ucid cu sânge rece cele zece persoane ce se aflau acolo într-o şedinţa de sumar. Se ştie că “Charlie Hebdo” e una dintre cele mai vechi şi populare reviste satirice din Franţa.

Ei bine, această revistă era de mult ţinta unor posibile atacuri din partea grupărilor islamiste, dispunând de o protecţie, totuşi insuficientă şi, mai ales, slăbită în ultimul timp, poate şi din cauza faptului că nu era prea iubită nici în cercurile politice şi ale puterii din propria ţară.

Cum s-a dovedit, atacul a fost opera unor profesionişti, scăpaţi din încercuirea poliţiei. E nevoie de timp şi de o mobilizare ca la război, a poliţiei, jandarmeriei şi a serviciilor  secrete spre a-i captura. S-ar putea ca mulţi români să privească cu oarecare detaşare ce s-a întâmplat în Franţa ori ceea ce se întâmplă şi în alte locuri cu ziarişti care nu fac altceva decât să promoveze dreptul la liberă informare şi liberă gândire a oamenilor. Unii au şi uitat de cenzura de pe timpul comuniştilor.

Altora li se pare că aici nu se poate întâmplă ce se întâmplă acolo. Nu e chiar aşa. Intoleranţă nu e o invenţie a islamiştilor fanatici şi nici în România n-a dispărut. Nu mai departe decât luni, după participarea preşedintelui Klaus Iohannis la şedinţa CSM, un membru al acestuia a afrimat  că “este nevoie să avem un sistem de sancţionare concret, de la sancţiuni contravenţionale la chiar interzicerea acelor politicieni sau înalţi demnitari publici care atacă independenţa justiţiei”.

Din confuzul text pe care l-am citat nu e clar ce înseamnă cuvântul “atacă”. În ce fel “atacă”? Întrucât justiţia e o instituitie sau un principiu, nu poate fi vorba, evident, de un atac fizic, ci doar de discuţii abstracte. Or, poate fi cineva sancţionat când analizează ori chiar contesta anumite principii?

Se poate reintroduce “delictul de opinie” într-o societate democratică? Dacă acceptăm asta, acceptăm şi atacul fanaticilor islamişti împotriva caricaturiştilor francezi, adică atacul fizic asupra unor persoane care “fabrică” idei.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*