Ultimele Știri

Sclavia ‘necesitate sau constrângere’ ?

O idee de principiu în ce privește însemnătatea democrației duce la gândul că fiecare are libertatea de a face absolut ce își dorește; idee care, cu timpul s-a extins la: fiecare face ce vrea (cu celălalt). Astfel ideea de libertate se restrânge destul de mult.

Sărăcia este un factor crucial de îngrădire a libertății omului, de restrângere a posibilităților, de eliminare a idealurilor, un factor principal de generare a plafonării umane, de generare a faptelor disperate săvârșite în  lupta oarbă pentru supraviețuire.

Sărăcia este cel mai crunt stadiu de neputință după boală; sărăcia condamnă oamenii la blocaj, la frustrare, la acțiuni dintre cele mai diverse.

Din cauza sărăciei, a lipsei integrității morale, relaționale, financiare, oamenii ajung în impas, sunt dispuși să facă orice pentru a depăși situația, pentru a se redresa ori pentru a întâlni o viață mai bună.

De la acest stadiu, mai rămâne doar un pas până la sclavie.

Credem sau nu, în secolul 21, pe glob există mai bine de 27 de milioane de oameni care își duc zilele în condiții de sclavie.

Chiar dacă ideologiile comuniste consideră că egalitatea este una dintre ideile fundamentale, și conducătorii comuniști sunt deserviți de servitori, de oameni supuși,  oameni care se află la dispoziția lor negreșit. Astfel putem realiza că sclavia este o modalitate nu tocmai modernă și nici o inovație a secolului în care trăim; mai mult decât atât, acest tip de supunere, de constrângere, de control și comandă asupra ființei umane este cât se poate de actuală și se modernizează, se adaptează noilor tendințe.

Peste tot în lume, auzim, aproape zilnic de traficul de persoane, iar primul lucru care ne vine în gând este prostituţia; GREŞIT! există oameni sacrificaţi pentru diferite interese. Cerşetoria este un lucru josnic, pe care oamenii ajung să-l practice fără voia lor, fiind astfel mutilaţi şi aruncaţi pe bulevardele marilor oraşe pentru a cerşi. Din păcate, mulți români ajung în asemenea situații; neavând un loc de muncă, fiind lipsiți de pregătire, de educație, aceștia sunt condamnați supunerii; de multe ori, persoane din jurul acestora vin cu idei, propuneri, vin cu ajutor pentru cei aflați în impas.

La fel de multe sunt situațiile în care, aflați în imposibilitate, aceștia ajung să facă anumite compromisuri, să accepte munci de cea mai joasă speță, să accepte condiții mizere, situații de neimaginat pentru o bucată de pâine. Ce este mai grav însă este faptul că mulți dintre aceștia sunt supuși la atribuții murdare, atribuții care se intersectează cu legile penale. Cărăușia drogurilor reprezintă o metodă ”sigură” și foarte frecvent practicată în scopul procurării banilor; pe cât de sigură este, pe atât de periculoasă și incriminatoare.

În momentul de față există 32 de state pe glob în care infracțiunile legate de asemenea substanțe se pedepsește cu moartea. Odată intrați însă într-o asemenea grupare, inițial atractivă, este foarte dificil a se detașa printr-o modalitate pașnică, mulți dintre aceștia fiind constrânși, supuși la tratamente dintre cele mai dure și ajungând să devină chiar victimele unor grupări infracționale, tocmai pentru a nu se furniza inițiatorii unei asemenea afaceri.

Prostituția nu este o faptă neapărat benevolă a persoanelor care le practică; damele de companie, în foarte puține cazuri ajung să practice o asemenea ”meserie”, lipsurile ducând și în cazul acestora la fapte dintre cele mai imorale; mai grav este faptul că în spatele acestor ”femei ușoare”, la fel ca și în spatele cerșetorilor de pe marile bulevarde ale orașelor, ale metropolelor cu potențial economic ridicat, se află, de asemenea, grupări de oameni cu scopuri foarte bine definite, de a procura bani, dar mai grav este că o fac prin intermediul altor persoane, nevoite să adopte supunerea.

Convieţuind într-o astfel de lume, într-un astfel de mediu, oricare dintre noi putem fi victime ale unor persoane a căror moralitate, ale căror principii de viaţă sunt de-a dreptul bolnăvicioase!

Chiar în primul articol al cartei ONU se spune că “toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”

Aşadar, demnitatea este cel mai important atribut uman ce trebuie respectat ca atare!

Dreptul la viaţă, la libertate, la libera opinie sunt drepturi cruciale ale omului!

În articolul 4 se precizează că “nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitude: sclavagismul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor”.

Indiferent de vârstă, de nivelul de cultură, de clasa socială din care fac parte, oamenii, sunt îndreptăţiţi în a-şi cunoaşte drepturile, libertăţile şi obligaţiile de asemenea.

Fiecare stat în parte are instituţii specializate pentru verificarea, judecarea, ţinerea în frâu a cetăţenilor, astfel încât societatea să nu fie împânzită de oameni de joasă speţă, care pentru propriile beneficii sunt în stare să treacă peste orice principii.

Însă cu toate acestea, indiferent de poziţia ierarhică ocupată în stat, în societate, indiferent de împrejurări, oamenii se folosesc şi se lipsesc de asemenea de oameni pentru a-şi atinge scopul. Din păcate oamenii nu pot fi suverani asupra propriilor drepturi deoarece în orice moment se pot ivi situaţii în care din pricina propriilor fapte sau mai grav, în urma unor fapte comise de alţii sau din pricina faptelor comise chiar de aceștia, prin constrângere, oamenilor li se pot îngrădi drepturi ca cel de libertate, la viaţă sau la opinie.

Se pare că, drepturile omului sunt de cele mai multe ori respectate celui care le cunoaște, le sunt respectate persoanelor aflate în relații pașnice cu legea, oamenilor care, impropriu spus, ”nu au nevoie de aceste drepturi”, fiind integri prin inerție, prin natura umană.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*