Regatul Unit – european, dar în primul rând britanic (analiză EFE)

  • Adelina Mitrache
  • 20 iunie 2016
  • Externe
marea britanie

Marea Britanie și-a evidențiat întotdeauna particularitățile pentru a-și apăra interesele într-o Uniune Europeană tot mai integrată, sentimentul ei de insularitate riscând să culmineze la referendumul de pe 23 iunie cu Brexitul (ieșirea din blocul comunitar), scrie agenția EFE într-o analiză despre statutul special pe care această țară l-a avut și îl are în interiorul UE.

Respingerea monedei euro, clauzele de salvgardare privind ajutoarele sociale și așa-numitul ‘cec britanic’, prin care Marii Britanii i s-au returnat fonduri de la bugetul comunitar, sunt câteva exemple de derogări de care ea a beneficiat în aplicarea deciziilor europene.

‘Avem caracterul unei națiuni insulare: independentă, tranșantă, îndârjită în apărarea suveranității noastre. Nu putem schimba această sensibilitate britanică (…) Și datorită acestei sensibilități britanice, venim în Uniunea Europeană cu o mentalitate mai mult practică decât emoțională’, spunea premierul David Cameron, în ianuarie 2013. O declarație de intenție care trei ani mai târziu avea să se materializeze în convocarea unui referendum pentru a spune ‘da’ sau ‘nu’ unei Europe de la care membrul ei cel mai rebel a smuls în luna februarie ultimele concesii.

Acest pragmatism față de hotărârile luate de Bruxelles a fost evident încă de la primirea Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană (CEE), în anul 1973, atitudine pe care unii au văzut-o drept o frână pusă proiectului european.

De altfel, acea admitere a fost precedată de două veto-uri opuse de Franța intrării Marii Britanii în CEE, președintele francez de la acea vreme, Charles de Gaulle, argumentând că ‘Marea Britanie nu mai înseamnă mare lucru’. Această admitere anevoioasă a ilustrat și reticența Europei continentale în fața primirii unei economii care avea nevoie de ajutor urgent, își amintește Stephen Wall, fost consilier al premierului Tony Blair.

După intrarea în CEE, laburiștii au ajuns la putere promițând un referendum pe tema ieșirii din blocul comunitar. După ce guvernul de la Londra a obținut avantaje bugetare din partea Bruxelles-ului, referendumul s-a desfășurat în anul 1975 și britanicii au ales rămânerea în CEE.

Patru ani mai târziu, în fruntea executivului de la Londra a ajuns conservatoarea Margaret Thatcher, care, în îndelungata ei guvernare (până în 1990), a impus o serie de reforme economice. Dar și ea a atacat principiile de bază ale CEE, punctul culminant fiind faimosul discurs susținut la Bruges (Belgia) în anul 1988. Totuși, ‘Doamna de Fier’ nu a luat niciodată în considerare retragerea Marii Britanii din politicile esențiale ale blocului comunitar și a fost o apărătoare fermă a pieței unice.

Însă ea a negociat și obținut în 1984 ‘cecul britanic’, o compensație primită de Marea Britanie pentru participarea la Politica Agricolă Comună (PAC), politică ce înghite și astăzi cea mai mare parte a bugetului comunitar și de care britanicii beneficiază foarte puțin, având în vedere sectorul ei agricol restrâns față de cel al altor membri.

Marea Britanie și-a mai manifestat insularitatea prin refuzul de a adera la spațiul de liberă circulație Schengen, prin obținerea clauzei de excludere voluntară ce i-a permis să nu adopte moneda euro, precum și prin exceptarea de la aplicarea deciziilor ce țin de domeniul Justiție și Afaceri Interne (JAI), inclusiv cele care privesc politica de azil.

Totuși, un analist al filialei americane a German Marshall Fund, Michael Leigh, atrage atenția că Marea Britanie nu este singura țară din UE care se bucură de un ‘tratament special’. Astfel, deși teoretic toate statele blocului comunitar sunt obligate să adopte moneda euro atunci când vor fi pregătite, Suedia și Polonia au anunțat că nu intenționează să introducă moneda comună, iar de clauza de excludere nu beneficiază doar Marea Britanie, ci și Danemarca. Cât despre Schengen, nici Irlanda nu dorește să facă parte din acest spațiu, în timp ce Bulgaria, Cipru, Croația și România nu au fost încă primite.

Marea Britanie mai beneficiază de o derogare și de la aplicarea Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, după ce a solicitat, împreună cu Polonia, anexarea unui protocol privind prevalența legislației naționale.

Marea Britanie este pur și simplu ‘mai tranșantă ca altele în apărarea intereselor ei atunci când se simte amenințată de inițiativele Bruxelles-ului’, punctează Michael Leigh.

Pentru a face campanie în favoarea rămânerii în UE, David Cameron a obținut în februarie noi concesii, cele mai importante fiind promisiunea că Marea Britanie va fi exceptată de la participarea la o ‘Uniune tot mai strânsă’ și așa-numita ‘frână de urgență’, respectiv posibilitatea de a suspenda timp de patru ani ajutoarele sociale pentru imigranții comunitari noi veniți.

Deși politicienii britanici eurosceptici, precum și o parte a presei, i-au reproșat că a obținut prea puțin, șeful executivului de la Londra s-a declarat mulțumit de acord și desfășoară în prezent o campanie activă pentru a-și convinge concetățenii să voteze pentru rămânerea în UE.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *