„Războiul Regelui” sau răspunsul lui Mihai I către posteritate

regele mihai

Documentarul „Războiul Regelui”, cel mai complex documentar despre Regele Mihai I al României, bazat pe interviul acordat de Majestatea sa lui John Florescu, reprezintă răspunsul dat de monarhul român posterităţii cu privire la deciziile sale pentru ţară, luate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

26 de ani în România şi şapte ani de domnie (exceptândui-i pe cei trei ani de Regenţă). 43 de ani de exil. 25 de ani înapoi în ţară. Sunt cifre care însumează o viaţă. Trecute între coperţile unei cărţi de istorie, ele nu par a comunica prea multe. Ce rămâne din istoria unei vieţi când ea se leagă de istoria unui popor? Rămân faptele tranşate, plus cu minus, deciziile luate în trecut care ne modelează prezentul şi viitorul. – acestea sunt nu doar lecţiile pe care ne învaţă istoria, ci şi mesajul documentarului „Războiul Regelui”.

John M. Florescu, realizatorul documentarului şi producător de filme, precum şi unul din nepoţii lui Alexandru G. Florescu (1867-1925), fost diplomat al României în timpul lui Carol al II- lea, dar şi al lui Mihai, la Berlin, Washington şi Londra, a prezentat mai multe date inedite, joi, 5 mai, la avanpremiera „Războiului Regelui”, un documentar căruia i-am putea alătura şi numele de „artistic”, prietenos cu privitorul, trecând de la date istorice atent prezentate şi documentate, la ceea ce numerele din cărţi nu înregistrează-comportamente umane, micile detalii care îmbracă faptele în omenesc:

Titlul original era «Regele care l-a păcălit pe Hitler».Regele a purtat multe războaie, unele personale, multe politice. Stalin, Hitler, Antonescu şi într-o anumită măsură chiar aliaţii. Mulţi dintre prietenii săi de-a lungul vieţii sale s-au dovedit a-i fi adversari. Aş dori să-i mulţumesc Majestăţii sale, Regele Mihai I. El a fost extrem de generos acordându-mi timp în urmă cu 10 ani în urmă pentru a-mi relata povestea vieţii sale, în cursul a două zile la Palatul Elisabeta. Ce a făcut pentru România are însemnătate şi cred că povestea sa ar trebui să fie mai bine cunoscută, nu doar în România, ci şi în lume. Ceea ce a făcut în al Doilea Război Mondial este unele dintre cele mai bune poveşti nespuse de către singurul conducător de stat rămas de atunci care o mai poate spune. Prinţesa Margareta a fost extrem de răbădătoare cu noi şi ne-a dat filme de familie filmate de tatăl său în timpul anilor de exil.”

Acesta a mai punctat: „Pentru mine a fost o călătorie firească, tatăl meu a fost istoric, îi dedic acest film lui. Bunicul meu a fost un diplomat român, activând înantea războiului, a demisionat când Ion Antonescu a venit la putere. Cred că am o legătură. Acest demers nu ar fi fost posibil fără doi oameni: Horia Ciorcilă, directorul Băncii Transilvania, interesat de subiect şi domnul Alex Cesnavicius, CEO al Pro TV, lituanian care înţelege istoria acestei regiuni. (…) Acest proiect va fi difuzat pe 10 mai. 10 mai după cum ştiţi este aniversarea a 150 de ani a Coroanei Regale. (…) Este foarte greu să faci un film despre un subiect unde ai un public atât de divers, am încercat să ţintim corect. Avem în minte sănătatea Regelui, sperăm că se odihneşte şi că îşi recapătă puterile. Aş spune în încheiere ca politicienii americani, dacă vă place filmul mergeţi pe Facebook şi spuneţi că vă place şi dacă nu vă place, mergeţi pe Instagram.”, a motivat John Florescu.

Documentarul începe cu momentul 23 august 1944, lovitura de stat, concentrându-se pe aceasta: „Regele Mihai I al României se adresează naţiunii. Românii de pretutindeni se adună în jurul radioului. Ceea ce urmează să anunţe este extrem de important. Primul ministru al ţării, general Ion Antonescu a fost arestat, alianţa cu Hitler a fost ruptă, iar România s-a alăturat Aliaţilor.”

Regele primeşte felicitările Rusiei şi ale SUA pentru actul său de curaj, însă România va fi curând sub sfera de influenţă sovietică, Regele Mihai fiind obligat să plece în exil. Documentarul dezvăluie care este adevărata poveste a războiului secret dus de Regele Mihai, în vârstă de 23 de ani pe atunci, împotriva lui Hitler şi a lui Stalin, răsturnarea de situaţie din timpul celui de-al doilea Război Mondial, cu întâmplări şi oameni.

„Războiul Regelui” se axează şi pe alte momente importante ale istoriei României de-a lungul Celui de-al Doilea Război Mondial şi din Istoria Europei când continentul a fost separat în sfere de influenţă, celebra „cortină de fier” la care făcea referire W.Churchill: blocul Estic controlat de sovietici şi lumea Vestică, liberă.

“Războiul Regelui” este mai mult decât un documentar; este anatomia unui capitol esenţial din istoria României, care scoate la lumină adevărul despre regele Mihai şi deciziile sale politice care au salvat ţara din pragul colapsului şi care au contribuit la soarta celui de-al Doilea Război Mondial.

„Războiul Regelui” este istoria unei vieţi, dar şi parte a istoriei uneri ţări, sunt deciziile luate de tânărul Rege Mihai I de-a lungul celor şapte ani de domnie ((1940-1947) până la momentul abdicării din 30 decembrie 1947 când sub presiuni, ameninţarea cu moartea şi şantajul liderilor comunişti Petru Groza şi Gheorghiu-Dej, Regele Mihai a fost somat să semneze actual abdicării.

De asemenea, filmul documentar poate fi privit ca răspunsul Regelui dat posterităţii, atât ceea ce a făcut pentru România în momentul de cumpănă al marii conflagraţii mondiale, precum şi argumentarea unui gest, modul în care regele Mihai şi-a motivat gestul adeserori imputat al abdicării.

De altfel, John Florescu a exprimat, vineri 6 mai, în exclusivitate pentru MEDIAFAX, într-o discuţie vastă, la care a participat şi istoricul Matei Cazacu, cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Franţa, că proiectul său de a prezenta punctul de vedere al Regelui Mihai datează din 2003 şi vine dintr-o necesitate de a lămuri un fapt istoric umbrit de necunoaştere: „Ar fi interesant să înregistrez vocea Regelui pentru posteritate şi povestea sa pentru istorie. (…) Am intrat în contact cu Principesa Margareta şi i-am spus: Tatăl Dvs are o poveste foarte interesante şi mi-ar plăcea să o relatez. În 2003 am programat venirea mea în România, iar de-a lungul a două zile am înregistrat povestea vieţii sale. De-a lungul discuţiei, am simţit că am stabilit o legătură cu Majestatea sa. Am vorbit despre lucruri sensibile, despre relaţia sa cu tatăl său. Ştiam că era un episod dureros faptul că tatăl său avea amante. Se lupta să spună ceva frumos despre tatăl său.

De-a lungul conversaţiei, am aflat că tatăl său s-a ocupat de educaţia lui, a aranjat o şcoală la Palat, a fost educat. A dezvăluit multe şi a spus anumite lucruri cu afecţiune despre tatăl său. A avut numeoşi adversari: tatăl său, Antonescu. Hitler, Stalin dar şi cu propriul său văr, Regele Marii Britanii George al VI-lea. Când a mers să se întâlnească cu acesta în 1947, regele trebuia să ştie că exista un acord parafat unde România a fost vândută. A fost o formă de dezamăgire. Cu siguranţă s-a simţit dezamăgit de mulţi oameni pe care îi credea prieteni dar s-au dovedit a fi adversari. Şi-a dat seama că se afla într-un moment în care ţara dispărea de sub ochii săi.(…) Mai târziu după ce abdică, merge în SUA, merge la Congres, merge să se întâlnească cu preşedintele Truman la Casa Albă. Truman i-a dat o scrisoare de recomandare, de merit. A primit şi o nominalizare la Premiul Nobel în 1997 pentru ceea ce a făcut în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.”

„Când a ajuns în SUA, a încercat să spună lumii că nimeni nu l-a ascultat. La acel moment Marile Puteri erau dispuse să facă compromisuri. I-am pus lui Wesley Clark (fost comandat suprem al NATO-n.r.) o întrebare:«Credeţi că SUA şi Aliaţii ar fi trebuit nu să ofere scuze, ci o explicaţie de ce aceste ţări din Estul Europei au fost vândute pe spatele unui plic, acel document unde România a fost împărţită 90% sovieticilor?». Am întrebat un general rus de la Moscova de ce a fost România împărţită masiv: «Pentru că eram cu toţii ortodocşi şi vecini şi era o ţară importantă.» Wesley Clark a dat o explicaţie interesantă spunând: «Eram într-un război încercând să-i dăm lovitura de graţie lui Hitler. Aveam un singur duşman, Hitler. Ca să-l nimicim aveam nevoie de Stalin, aveam nevoie de tot ajutorul pe care îl puteam primi. Ne era teamă că Stalin va face un aranjament cu Hitler şi aveam trupe care avansau în Normandia spre Berlin, iar dacă Hitler şi-ar fi deplast trupele de pe frontul de Est pe cel de Vest, ar fi fost mult mai dificil. A trebuit să facem o înţelegere cu Stalin şi a trebuit să-i învingem pe japonezi. Am avut o povară enormă, a fost o pierdere colaterală», a spus Wesley Clark. Consecinţele şi efectele deciziei Superputerilor au fost abominabile pentru România, după cuvintele Principesei Margareta.”

John Florescu a relevat anumite aspecte ale discuţiei sale private cu Regele Mihai, detalii care nu au mai ieşit la lumină până în prezent: „Regele însuşi vorbeşte despre modul în care România s-a schimbat în ultimii 40 de ani. A spus că sufletul României s-a schimbat. După ce s-a întors în 1992 într-un sat a spus că toată lumea depindea de stat, dacă un drum se strica, trebuia să obţii aprobare, nu puteai să îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce făceai. Spunea că l-a impresionat faptul că românii nu mai erau atât de încrezători în Dumnezeu. A vorbit despre valoarea unui rege spre deosebire de cea a unui preşedinte. Nu spunea că monarhia ar trebui să se întoarcă, ci că anumite larturi ale monarhiei aduceau plus valoare ţării.”

Pe de altă parte, momentul istoric în care vine acest documentar este unul atent programat, a mai exprimat John Florescu: „M-au întrebat cei de la Sunday Times de ce am ţinut povestea aceasta ascunsă atâta timp. Am spus că este singurul monarh în viaţă din acea perioadă, iar cu fiecare an ce trece, unicitatea experienţelor sale, faptul că a luat prânzul cu Hitler, că s-a întâlnit cu Mussolini, cu Truman, devine mai puternică. Trecerea timpului a făcut povestea mai puternică. Numai el putea spune povestea.”

Potrivit lui Florescu, existenţa acestui documentar care să informeze publicul punctual asupra datelor de la acel moment, fără înflorituri, fără puncte de vedere interpretabile, ci punctate atent pe răbojul istoriei, era şi o datorie faţă de români, faţă de adevăr: „Cred că Antonescu va fi uitat de istorie pentru ceea ce a făcut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mulţi oameni nu ştiu asta. Dacă ne uităm în cărţile de istorie, Regelui Mihai i-au minimizat complet actul de la 23 august. Unele cărţi scriu: «S-a întâmplat în biroul regelui» ca şi cum nu avea nicio legătură cu acest fapt. Impresia că ruşii au avansat şi totul s-a petrecut într-o interpretare neclară a evenimentelor. Mi-am spus că nu numai că acest episod nu este înţeles în România, am aflat că este o adevărată polemică în acest sens, dar nici Occidentul nu înţelege povestea. Mi-am zis că este important să le transmit mesajul românilor, cât şi celor din Vest.”

John Florescu a explicat că acest gest al tânărului Rege a fost unul nu numai curajos, ci şi un exemplu de caracter, citându-l pe Wesley Clark: „A fost un test de voinţă, de caracter. Cu siguranţă regele ar fi putut ajunge spânzurat în Piaţa Publică a doua zi, decât dictatorul.” Mai mult, istoricul Matei Cazacu a dezvăluit că Hitler cunoştea faptul că urma să aibă loc un astfel de complot al regelui în acea perioadă, doar că fuseseră dezinformaţi că se va petrece pe 26 august si nu pe 23 august: „Pentru a înăbuşi complotul, Hitler a ordonat generalului Rainer Stahel, supranumit „măcelarul din Varşovia”, cel care a condus trupele germane pentru a distruge rezistenţa din Varşovia din august 1944, să vină în Bucureşti pentru a a-i omorî şi aresta pe toţi.”, a punctat istoricul român, completat de John M. Florescu pe tema că Aliaţii nu ar fi fost de acord ca Regele Mihai să-l ierte pe conducătorul Ion Antonescu.

În plus, John Florescu a motivat de ce a ales ca Regele Mihai să vorbească în limba engleză: „Pe parcurs ce regele îmi vorbea, am avut sentimentul că retrăia momentul, retrăia progresiv propriile sale amintiri. Când a povestit era foarte mişcat, ne deplasam fluid prin viaţa sa. A durat vreo 4-5 ore. Obosise. Ne-am plimbat prin palat. Mi-a arătat uşa pe care Vîşinski o trântise de perete sfărâmând zugrăveala. Eram în clădirea în care a semnat scrisoarea de abdicare. Am vrut să vorbim în engleză pentru că am simţit că va fi ceva cu impact pentru Vest. Ştiam că va fi uşor straniu, poate că românii nu vor dori ca Regele lor să vorbească în engleză, pentru că ar părea un gest nepatriotic, dar dacă doream să fim ascultaţi, trebuia să vorbim în engleză. (…) Am vrut să arăt că România a fost o putere importantă în timpul de până la al Doilea Război mondial, mai mult decât îşi dau seama oamenii. (…) Această percepţie de sine pe care o au românii...am vrut să le amintim românilor că România a fost o ţară importantă, mare, cu o armată mare. Povestea este una internaţională, care se petrece în Washington, Moscova, Londra, România şi Berlin, nu este o poveste est-europeană, balcanică, ci una care a avut impact.”

Referitor la faptul că sunt voci ale istoricilor şi ale oamenilor de arme care spun că schimbarea taberelor şi ieşirea României din alianţa cu Germania nazistă a contribuit la scurtarea cu până la 200 de zile a celui de-al doilea Război Mondial, John M. Florescu a declarat că acest lucru este: „200 de zile de război-o speculaţie pentru a arăta câţi soldaţi pot cădea pe front în 200 de zile de conflict armat.”

Un alt moment inserat artistic în film este o scenă din matrialul video personal al Regelui, filmat de el însuşi, parte din cele 53 de role de film Kodak, scena respectivă primind aprobarea Casei Regale. Privitorul este transpus în portul din Copenhaga, într-o atmosferă parcă desprinsă din tablourile lui William Turner, vapoare în ceaţă, soare stins în zare, râsetul fiicelor Regelui Mihai şi ale Reginei Ana. Scena comunică starea de exil, starea de dor a Regelui faţă de patrie, liniştea şi seninătatea sunt un capac etanş care acoperă o furtună: „Am vrut să realizez ceva unic, îmi aminteşte de cineva pierdut, singur, în derivă în viaţă. Într-un fel era fericirea din viaţă, copiii, glumele, neregal, era simplu. Era un cetăţean obişnuit dorind să se întoarcă acasă”, a mai punctat John Florescu.

„Razboiul Regelui”, relatat cu vocea profundă şi sonoră a inconfundabilului Marcel Iureş, va fi difuzat marţi, 10 mai, orele 23.15 de postul de televiziune ProTV, partenerul media al proiectului, documentarul fiind realizat de casa de producţie Chainsaw Film Production, în parteneriat cu Banca Transilvania. Mai multe detalii despre documentar pot fi găsite pe site-ul oficial: www.razboiulregelui.ro.

„Războiul Regelui” este cel mai complex demers efectuat de o echipă de producţie integrată pentru restabilirea adevărului istoric al rolului jucat în istoria acestei ţări de Casa Regală a României. Autenticitatea datelor prezentate în documentar este redată inclusiv de reputaţi istorici, martori ai acelor vremuri, veterani de război, strategi militari. Printre personalităţile intervievate în cadrul documentarului se numără Principesa Margareta, fiica Regelui Mihai I, în prezent Custodele Coroanei Regale, generalul Wesley Clark, fost comandant suprem al NATO, diplomatul Neagu Djuvara, istoricul britanic Dennis Deletant, politologul german Dr. Anneli Ute Gabanyi, fostul director al Arhivelor Naţionale Române şi Preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, Ioan Scurtu , directorul Centrului Român de Studii Istorice Evreieşti, Adrian Cioflinga şi istoricul Matei Cazacu, director al Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Paris.

Dacă istoria este scrisă de învingători, este mânjită de lacrimi şi sânge, dar istoria este scrisă şi de salvatorii care iau decizii în momentele cumplite şi cruciale care se aştern asupra omenirii, istoria este şi o despărţire şi o întoarcere de pagină pentru a aşterne o poveste nouă. Pentru posteritate rămân toate aceste decizii ale unor lideri care au dăltuit imaginea unei lumi, lumea aşa cum este ea astăzi.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *