Ultimele Știri

Propunere pentru un nou tip de sistem electoral

Iniţiativa MCC (Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor)  este o acţiune care stipulează  negru pe alb în proiectul propus de Constituţie, numărul maxim de parlamentari (300), pentru că există deja un referendum validat pe această temă, chiar dacă asta este mai mult o chestiune de principiu, decât una neapărat de utilitate. De asemenea, noul referendum pe care l-a declanşat Traian Băsescu (a doua oară) pe aceeaşi temă ar lămuri o dată pentru totdeauna această chestiune.

Nu voi intra în detalii defond, dar cei care sunt cât de cât interesaţi de sistemul de vot cunosc avantajele, dezavantajele şi limitările sistemului uninominal pur, al celui pe liste de partid sau al celui mixt. Dacă sistemul uninominal pur conduce în final la o mare parte a populaţiei nereprezentată şi la sufocarea partidelor mici, cel pe listele de partid nu are alt efect decât acumularea efectivă a puterii în mâinile mafiei de partid care administrează locurile eligibile pe acele liste. Sistemul de votare mixt (şi uninominal şi pe liste) conduce la situaţia pe care o avem în momentul de faţă: un parlament supra-dimensionat, candidaţi care au obţinut peste 40% din voturi, dar nu au intrat în parlament şi candidaţi cu sub 5% care au intrat, precum şi celelalte efecte negative cumulate ale celor două tipuri de sisteme electorale luate separat (partidele mici excluse din competiţia electorală, întărirea mafiei de partid şi aşa mai departe).

De aceea, se pune întrebarea dacă nu cumva putem găsi un sistem electral mai bun decât fiecare din acestea care ne sunt propuse de clasa politică? Evident un asemenea sistem, care nu ar mai permite activitatea mafiei de partid sau care ar permite accesul în structurile puterii şi a formaţiunilor mici sau a candidaţilor independenţi nu va fi privit niciodată cu ochi buni de clasa politică, care se vede astfel privată de principalele instrumente de conservare a puterii acumulate. Orice sistem am prezenta – care luptă efectiv împotriva acestor racile ale democraţiei – va fi în aceeaşi măsură şi contestat, şi criticat, şi ridiculizat şi ignorat.

Cu toate acestea, unele lucruri chiar trebuie spuse şi chiar trebuie să rămână scrise undeva. Poate actuala generaţie nu va găsi resursele de a se smulge din lanţurile manipulării care o împiedică să vadă alternative viabile la orice lucru care merge prost în ţara asta, îndemnându-o mai mult să se lamenteze în mod perpetuu ca formă de exprimare a frustrării; dar cu siguranţă generaţiile viitoare şi anumiţi oameni vor avea măcar deschiderea să analizeze şi să îmbunătăţească un astfel de sistem ca cel care va fi prezentat în continuare.

La o analiză superficială se pare că actualmente avem prezentate TOATE opţiunile posibile (vot uninominal pur, vot pe liste de partid sau sistem mixt) şi toate aceste variante au dezavantajele lor evidente asupra cărora nu voi insista. Deci ne aflăm într-o dilemă, deoarece orice am alege, vom pierde ceva. Cu toate acestea există ceva la care nimeni nu s-a gândit (sau cel puţin eu nu am găsit ceva similar până acum). Să vedem despre ce este vorba. Ca idee doar, pe care o supun dezbaterii (oprobiului public sau criticilor deopotrivă) aş merge pe votul uninominal pur, dar cu câteva amendamente definitorii. Votul uninominal pur dintr-un singur tur de scrutin are avantajul că acei candidaţi care obţin cel mai mare număr de voturi în colegiul respectiv (încrederea cea mai mare a populaţiei) devin automat parlamentari, dar datorită influenţei la nivel naţional al unui partid, este posibil ca doar candidaţii unui asemenea partid să obţină majoritatea simplă în toate colegiile, lăsând astfel o bună parte a populaţiei nereprezentată în Parlament, deoarece un colegiu poate fi câştigat în egală măsură şi printr-un rezultat de 70%, dar şi prin unul de 20%. Ce ne facem deci cu restul de voturi exprimate în favoarea altor candidaţi, 30% sau respectiv 80%?

Presupunem, de dragul argumentaţiei, că avem un număr de parlamentari egal cu 300 (deci 300 de colegii). La vot se prezintă 9.000.000 de cetăţeni (exemplu, ales aleator). Din aceste date (alese absolut arbitrar), rezultă că avem un necesar de 30.000 de voturi pentru ca un candidat să acceadă în Parlament. La limită, populaţia votează fix 300 de candidaţi, acordându-le fiecăruia câte 30.000 de voturi. Astfel, nu avem nici un vot „pierdut”, şi toată lumea este mulţumită. Evident, în lumea reală aşa ceva este extrem de improbabil, iar voturile vor fi „împărţite altfel” în cadrul jocului electoral. În cazul nostru, toţi candidaţii care au obţinut peste 30.000 de voturi intră automat în Parlament.

Noutatea intervine prin faptul că, toţi candidaţii care au obţinut un număr mai mare de 30.000 de voturi beneficiază de un fond suplimentar de voturi, pe care îl pot ceda altui candidat, independent, din acelaşi partid sau din alt partid. În timpul campaniei electorale, fiecare candidat va explica cetăţenilor din circumscripţia sa sau la nivel naţional, cui doreşte – nominal – să cedeze surplusul de voturi pe care eventual le-ar obţine. Astfel, un candidat capabil, votat de un număr considerabil de persoane va exercita o influenţă suplimentară proporţională cu acordul primit din partea cetăţenilor. Ştiind de la bun început cui doreşte candidatul X sa-i cedeze surplusul de voturi, cetăţenii îi acordă în cunoştinţă de cauză votul (sau nu). Să spunem că avem candidat pe Elena Udrea, care ar obţine 45.000 de voturi. Dacă aceasta anunţă votanţilor că-i va ceda surplusul de voturi lui Bercea Mondialu’, în mod evident va trebui să dea nişte explicaţii şi s-ar putea să nu obţină atât de multe voturi.Totul transparent şi la vedere, astfel încât cetăţenii să vadă cine şi cui acordă voturile suplimentare.

media-control

În acest mod se vede clar cine pe cine sprijină şi se creează o diferenţă netă între parlamentarii intraţi în Parlament cu 70.000 de voturi şi cel intrat cu 1000 sau cu 100, aşa cum este posibil acum prin redistribuire. Cel votat de 70.000 de cetăţeni este normal să aibă o influenţă mai mare (practic mai poate băga el singur încă un „prieten” în Parlament şi mai poate ceda încă 10.000 de voturi altuia). Cedarea voturilor unui incapabil sau unui mafiot sau unui personaj antipatic propriului electorat va fi amendată de cetăţeni, care nu îl vor mai vota în aceeaşi măsură, dacă decizia candidatului nu este în acord şi cu preferinţele lor. Totul transparent şi clar. Practic, fiecare candidat în cadrul campaniei electorale se prezintă în faţa cetăţenilor şi cu o listă a altor candidaţi (din alte circumscripţii), cărora doreşte să le cedeze eventualele voturi obţinute peste pragul de intrare în Parlament. Evident putem gândi sistemul şi la nivel naţional, deoarece un parlamentar – chiar dacă a câştigat un anume colegiu – nu este numai reprezentantul intereselor cetăţenilor din acel colegiu, ci trebuie să fie reprezentantul întregului popor, deopotrivă.

În această ordine de idei, aş propune chiar desfinţarea votului pe colegii. Parlamentarul ajuns în Parlament este reprezentantul poporului nu al locuitorilor din Sectorul 3 de pe bulevardul Nicolae Grigorescu. Fiecare candidat vine cu proiecte clare pe care le prezintă cetăţenilor întregii ţări, al căror reprezentant se doreşte a fi. Unii vor obţine milioane de voturi, iar alţii probabil doar 20. Cel care obţine 900.000 de voturi spune de la bun început pe cine susţine (dintre ceilalţi candidaţi), iar cetăţenii care îl votează pot fi sau nu de acord cu aceştia. Un personaj ca Băsescu sau Ponta (care ar obţine uşor 900.000 de voturi la nivel naţional) vor putea introduce în Parlament – ei singuri – câte 30 de Parlamentari (echipa lor, care promovează proiecte comune, care împărtăşesc aceleaşi idealuri şi care se prezintă ca un monolit în faţa electoratului). Astfel, “locomotivele” electorale vor “negocia” influenţa pe care o exercită asupra societăţii DIRECT CU ELECTORATUL, nu cu o conducere de partid, pe principii mafiote.

money2

Printr-un asemenea sistem electoral, se evită, fraudarea morală a alegerilor prin cumpărarea locului pe lista de partid. la ora actuală şi un cerşetor din Gara de Nord sau un interlop poate ajunge în Parlament dacă este pus pe lista de partid pe un loc “eligibil”, de către „băieţii deştepţi” din partid, care stabilesc această listă în mod discreţionar. De ce să lăsăm această putere la îndemâna conducerilor mafiote de partid? Într-un astfel de sistem imaginat de mine mai sus, lucrurile sunt clare ca lumina zilei. Cetăţenii sunt clar informaţi unde anume va merge votul lor, iar consecinţa va fi o triere clară a candidaţilor în funcţie de propria lor persoană, de realizările şi potenţialul lor, de proiectele propuse şi nu în funcţie de poziţia lor pe o listă; poziţie care poate fi pur şi simplu cumpărată şi care nu are nimic de-a face cu persoana candidatului şi nici cu opţiunea electoratului.

Avantajele acestui sistem:

–          conduce la responsabilizarea candidaţilor care nu-şi mai negociază influenţa în societate cu o conducere mafiotă de partid, ci direct cu electoratul (un candidat extrem de simpatic şi iubit, care se bucură de încrederea populaţiei, poate veni cu o listă formată din Fane Spoitoru şi Bianca Drăguşanu, dar atunci tot prestigiul de care se bucură se va nărui complet, iar voturile cetăţenilor se vor îndrepta în altă parte. Ca să nu mai amintesc faptul, că un astfel de candidat care se bucură de notorietate nu-şi va alipi niodată numele de astfel de personaje, ci va încerca să-şi apropie oameni capabili asemenea lui, tocmai pentru a-şi întări poziţia în societate)

–          conduce la scăderea influenţei conducerii partidelor, care de cele mai multe ori acţionează pe principii mafiote, în spatele uşilor închise, departe de ochii cetăţeanului, urmărind interese oculte şi personale.

–          permite votul orientat către anumite proiecte şi spre echipe care urmăresc un scop comun, clar delimitat, care se poate bucura de sprijinul şi simpatia electoratului.

–          permite accesul candidaţilor independenţi, care se bucură o anumită notorietate în societate, fără a-i mai forţa pe aceştia să-şi „vândă sufletul” unor conduceri de partid mafiote

–          conduce la responsabilizarea electoratului, care va trebui să facă un minim de efort pentru a se interesa de programele promovate de fiecare candidat în parte, precum şi de lista celor cărora acesta le-ar ceda eventualul surplus de voturi. La ora actuală, ţugulanul votează necunoscutul candidat USL (zic şi eu aşa) stabilit de conducerea partidului sau alianţei, având impresia că votează pe Ponta sau împotriva lui Băsescu. Acest lucru trebuie să înceteze, iar un astfel de sistem este o bună metodă de face asta.

–          în plus, acest sistem este şi moral şi corect din punct de vedere etic şi logic, deoarece permite fiecărui candidat să-şi exercite liber exact cantitatea de influenţă pe care o are în societate. Nu vor mai intra în Parlament personaje votate doar de 20 de oameni sau dacă vor intra, se vor bucura de o încredere a electoratului venită în mod indirect din influenţa altor candidaţi care îi acordă încrederea  şi surplusul lor de voturi. La polul opus, parlamentarul intrat în Parlament votat de 60.000 de oameni va avea o influenţa mai mare, decât cel votat doar de 30.000, lucru absolut normal şi firesc.

–          Conduce pe termen lung la asanarea clasei politice, lucrul atât de căutat – evident, doar la modul declarativ! – de toate formaţiunile politice

Dezavantaje:

  • Dificil de implementat, datorită slabei educaţii politice a populaţiei, care în faza iniţială poate nici nu va înţelege despre ce e vorba
  • Proces electoral dificil de administrat, dar acest lucru se poate realiza relativ uşor datorită dezvoltării tehnicii actuale de calcul şi a bazelor de date

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*