Ultimele Știri

Presa și ale ei păcate

Un război mediatic este o formă de război civil, în care în loc de arme sunt utilizate cuvintele. Dacă lucrurile scapă de sub control, toată lumea lupta împotriva tuturor. Iată, Antena 3 lupta împotriva lui Traian Băsescu, în acelaşi timp restul presei anti-Băsescu lupta împotriva Antenei 3. Guvernul, Victor  Ponta  şi partidul sau sunt prinşi la mijloc, între proprii susţinători care au deja intrese divergente.

Mai concret, Antena 3 şi România TV sunt de partea lui Victor Ponta, dar posturile respective sunt rivale. Antena 3 a adoptat principiul „cine nu e cu noi, este împotriva noastră”. Restul presei va proceda la fel. Bieţii candidaţi prezidenţiabili sunt bulversaţi, nu mai ştiu cum să se comporte. S-a ajuns atât de departe încât lui Klaus Iohannis i se aruncă în cârca o adevărată crimă, o presupusă întâlnire cu Traian Băsescu. Acelaşi lucru i se reproşează şi lui Victor Ponta, o presupusă întâlnire secretă cu Dan Voiculescu, înainte de arestarea acestuia.

Cam aşa începe campania electorală pentru prezidenţiale. Este deturnată de la adevărata sa menire, aceea de a le acorda candidaţilor prilejul de a-şi prezenţa programul, viziunile lor despre cum trebuie condusă o ţară. În loc de asta, vorbim despre independenţa presei, despre rolul presei în societate, despre raportul dintre mass-media  şi partidele politice. Dezbaterea în sine este benefică, dar tonul este nepotrivit, semănând mai mult cu o ceartă în piaţă, între precupeţe.

Ceea ce transmite presa românească, pe diferite cai, e un spectacol din ce în  ce mai abject, dar în această perioadă, de campanie electorală timpurie, promiscuitatea atinge cote maxime. Ce pretenţii să ai de la politicienii dispuşi să-şi scoată şi mamele la mezat, doar, doar or mai ciupi un vot, când cei care le cânta în strună ori le toarnă în cap lături sunt de aceeaşi calitate? De la istericii de la B1, Antena 3 şi România TV, la neaoşii partizani de la Ralitatea, armia media oferă, în această perioada, una dintre cele mai grosolane lecţii de manipulare din câte i-au fost date, vreodată, României.  Telespectatorul, cititorul de ziar tipărit sau electronic sunt trataţi precum niște incapabili să gândească cu propria minte. Păi, tu, telespectator, cititor, nici nu trebuie să gândeşti cu mintea ta, ci ar fi bine să-ţi însuşeşti, pe nemestecate, ceea ce spun Turcescu, Orcan, Gâdea, Dumitrescu, Rarses Bogdan sau Cristoiu.

Apropo de ultimul, într-o rătăcire aşternută pe hârtie, ne explică o aritmetică bizară: nu 7,4 milioane de români au votat pentru demiterea lui Băsescu, ci mai puţini, iar aia care au votat, de fapt, nu îi erau ostili preşedintelui, ci, poate, chiar îl adorau. De ce s-au dus, atunci, la vot? Pentru că maşinăria „uselistă” i-a obligat.

Ion Cristoiu, „maestrul”, cum îl perie cei cărora le populează emisiunile, oracolul din Găgeşti le ştie pe toate, ca un om mare şi are impresia că se adresează unor retardaţi cărora încearcă să le vând nişte poveşti atât de cusute cu aţă albă, încât ies scamele prin ecran. Dacă Ion Cristoiu, gazetar vechi şi ins cu câteva biblioteci în spate zămisleşte astfel de texte mustind de compromis, la ce să te aştepţi de la caftangii Antenelor, de la nevroticii de la B1 sau RTV? Discursul  e suburban de la un capăt la celălalt, iar moderatorii, jurnaliştii dedicaţi cauzelor politice şi analiştii de sezon întregesc tabloul unui circ ieftin.

 

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*