Ultimele Știri

Politicienii jucători

traian basescu si elena udrea pmp

Jucătorii se deosebesc de oamenii care adoptă normalitatea vieţii. Ei vor emoţii ţări. Nesiguranţa le este trebuincioasă. Ei n-ar simţi nicio bucurie dacă viaţa ar curge paşnic. Jucătorul caută în loc de pace războiul, cearta, scandalul. Acestea îl menţin mereu treaz, mereu în gardă, mereu gata de atac. Mijloacele utilizate în politică pentru obţinerea victoriei nu contează la el, nu le alege. Murdare sau nu, dar câştigătoare să fie.

Traian Băsescu, timp de zece ani, s-a condus după acest principiu şi a fost mereu câştigător, chit că duhoarea unor acte politice s-a extins. Nana, Lukoil, casa din Mihăileanu sunt doar câteva dintre afacerile (cu iz penal), care i-au prosperat. Ce a mai rămas de pe urma vitejiilor sale? Care îi sunt isprăvile?

Nimic pentru poporul român, prea multe pentru el şi ai săi – averi, proprietăţi, faima îndoielnică. Pentru adversarii politici – hărţuieli, calomnii, umilinţe, etichete de turnători, maimuţe, pisicuţi, incompetenţi, mincinoşi, împuţiţi etc.

Istoria ne arată că jucătorii politici sfârşesc mizerabil, chiar dacă gloria i-a însoţit un timp oarecare. Să ne ramintim de Stalin, Hitler, Sadam Hussein, Ceauşescu, Miloşevici şi de ce nu, de Napoleon. În urma lor a izbucnit  vijelia de foc. Ca şi ei, Băsescu a simţit nevoia să-şi reajusteze mintea încordată, gata să plesnească. Prea a băgat mereu justiţia în ea. Acum reşapează puţin glorios în susţinerea la preşedenţie a Elenei Udrea.

Cred că şi în acest caz jocul său va fi perdant. Doamna Udrea se doreşte un Băsescu bătăios, aprig, orice spune sau face, pare posedată de băsism, fiind îndărătnică la normalitate. Or, îndărătnicia poate fi un principiu, dar în lumea catârilor. De aceea socot complicitatea dintre minte şi inimă la Băsescu o nerozie.

Neşansa românilor care nu prizează la scandal este că jivinele gulerate de la posturile tv întreţin lupta pătimaşă , dar abjectă, a unor potentaţi pe cale de prăbuşire. Cu astfel de admiratori care înghit gogomăniile politice ca un bot de viţel lacom, speranţa noastră de normalitate rămâne destul de plăpândă.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*