Ultimele Știri

Penalii vor să restricționeze activitatea procurorilor pentru a scăpa de pușcărie

parlamentari

Zece parlamentari au depus la Senat un proiect de modificare a Codului de Procedură Penală care restricționează activitatea procurorilor și chiar îi amenință cu pușcăria prin introducerea unei noi infracțiuni: abuzul de putere al organelor judiciare. 

Parlamenatarii care au lansat acest proiect de lege încearcă să blocheze obținerea denunțurilor, reduce termenele de prescripție și face mai dificilă arestarea și reținerea. Proiectul a fost inregistrat în procedura de urgență acum o lună, pe data de 2 aprilie, la Senat și se află încă în stadiu incipient, de avizare. Din cei zece parlamentari, nouă de la PSD și unul de la minorități, patru au probleme cu legea. Doi parlamentari PSD au fost trimiși în judecată de DNA, Marius Manolache(PSD) urmărit penal de DNA, iar deputatul Pâslaru Florin-Costin tot de la PSD a fost condamnat în martie 2015  de la Înalta Curte pentru conflict de interese, pentru că și-a angajat fiul la biroul său parlamentar, în perioada 2009-2012.  Decizia luată de Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi contestată. 

Lista cu parlamentarii care au lansat unul din cele mai dubioase proiecte de modificarea Codului de Procedură Penală

1. Bogdan Gheorghe-Dănuț – deputat PSD

2. Ghiveciu Marian – deputat PSD 

3. Manolache Marius – deputat PSD

4. Mocanu Adrian – deputat PSD

5. Ciprian Nica – deputat PSD

6. Pâslaru Florin-Costin – deputat PSD

7. Păun Nicolae – deputat PRPE (minorități)

8. Rădulescu Cătălin-Marian – deputat PSD

9. Traicu Rodin – deputat PSD

10. Uricec Eugen Constantin – deputat PSD

Ce modificări vor să aducă penalii Codului de Procedură Penală 

Condamnări mai greu de obţinut 

Alineatul (2) al articolui 103 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială.”

Argumentul iniţiatorilor din expunerea de motive: „În textul actual, magistratul trebuie să constate „dincolo de orice îndoială rezonabilă” că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, această însemnând că încă are dubii, dar totuşi pronunţă o condamnare, trecând peste acele dubii care generează îndoieli”

USL - LANSARE CANDIDATI - ALEGERI PARLAMENTARE - BUZAUMarian Ghiveciu – trimis în judecată de DNA

Extinderea regimului nulităţii, dosare mai uşor de distrus 

La art 106 după alineatul 3, se introduc două noi alineate, alin. (4) şi (5) cu următorul cuprins: „(4) În cursul urmăririi penale, sub sancţiunea nulităţii, audierea şi activitatea de consemnare a declaraţiilor supsectului, inculpatului, persoanei vătămate şi martorilor se înregistrează cu mijloace tehnice aduio-video. Suportul electronic sau magnetic ce conţine înregistrarea reprezintă proba la dosar, iar la sfârşitul audierii va fi introdus într-un plic ce va fi sigilat şi semnat de organul de urmărire sau cercetare penală. De asemenea, va fi semnat şi de persoană audiată şi a apărătorului, tutorelui sau reprezentantului legal al acesteia, după caz. Plicul sigilat va fi anexat declaraţiei persoanei audiate. Când situaţia impune, organul judiciar, în interesul cauzei, poate desigilă plicul ce conţine suportul electronic sau magnetic numai în faţă persoanelor prevăzute în prezentul alineat. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, audierea se va amână până la obţinerea mijloacelor tehnice specifice înregistrării audiovideo, acest lucru consemnându-se într-un proces verbal”.

În cursul urmăririi penale, sub sancţiunea nulităţii, este interzis organelor judiciare să procedeze la ascultarea, audierea sau consemnarea de declaraţii ale suspectului sau inculpatului până la sosirea apărătorului ales sau desemnat din oficiu”.

Argumentul iniţiatorilor din expunerea de motive: „La art. 106 „Reguli speciale privind ascultarea” pentru a se evita eventuale abuzuri fie ale organelor judiciare, fie ale subiecţilor procesuali iniţiatorul a gândit completarea actului procesual în sensul obligativităţii înregistrării cu mijloace audiovideo, sub sancţiunea nulităţii, a audierii, consemnării declaraţiilor suspectului, inculpatului, persoanei vătămate şi a martorului.”

marius manolacheMarius Manolache – urmărit penal de DNA

Arestare preventivă „pe probe”, nu pe „suspiciuni”

Alineatul (1) al articolului 202 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe concrete din care rezultă dincolo de orice îndoială că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecta ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”.

Argumentul iniţiatorilor din expunerea de motive: Motivul pentru care s-a propus modificarea sus menţionată a rezultat din faptul că măsurile preventive au un caracter excepţional şi de aceea trebuie dispuse numai în condiţiile arătate mai sus. Înlocuirea sintagmelor „indicii temeinice” şi „suspiciune rezonabilă” cu sintagma „dincolo de orice îndoială” este necesară având în vedere că organul judiciar, în baza probelor din dosar, nu trebuie să aibă dubii în momentul în care propune sau dispune luare unei asemenea măsuri excepţionale. Vechile sintagme intră în contradicţie cu caracterul excepţional al măsurilor preventive, permiţând luarea unor asemenea măsuri numai pe baza de indicii şi suspiciuni. Totul gravitează în jurul probelor concrete, în baza cărora procurorul sau judecătorul să îşi formeze convingerea că dincolo de orice îndoială, o persoană a săvârşit o infracţiune iar aplicarea măsurii preventive este necesară”.

Politicienii dictează cum pot fi folosite probele de la denunţători

La articolul 225, după alineatul (8), se introduce un nou alineat, alin. (9), cu următorul cuprins: „La luarea hotărârii asupra cererii prin care se propune arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu se va putea pronunţă în sesnul luării unei decizii în functie de denunţul făcut de inculpat altor persoane care au săvârşit fapte ce nu au legătură cu obiectul cererii”.

Argumentul iniţiatorilor din expunerea de motive: „Judecătorul de drepturi şi libertăţi în luarea deciziei asupra cererii prin care se propune arestarea preventivă a inclupatului trebuie să evalueze numai probele care au fost administrate în legătură cu persoană inculpatului şi cu faptele care fac obiectul cererii. Dacă magistratul judecător, în decizia pe care o va lua, ar lua în calcul şi denunţul făcut de inculpat condiţiile de mai sus, ar excede obiectului cererii cu care a fost investit să judece şi ar putea înclina balanţa în favoarea denunţătorului, neaplicându-i o măsură preventivă sau aplicându-i una mai uşoară”.

Florin Paslaru Pâslaru Florin Costin – condamnat pentru conflict de interese

Procurorii, ameninţaţi că vor plăti pentru orice achitare 

Alineatul (1) al articolului 542 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art.541, precum şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o altă instanţa internaţională pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 538, promovarea acţiunii în regres pentru recuperarea sumei achitate are caracter obligatoriu împotriva persoanei care, cu rea credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care această este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul funcţiunii”.

Argumentul iniţiatorilor din expunerea de motive: „Iniţiatorul consideră că promovarea acţiunii în regres trebuie să fie obligatorie având în vedere că statul trebuie să recupereze sumele plătite că urmare a condamnării de la persoanele responsabile pentru daunele provocate, care cu rea credinţă sau din culpă gravă au provocat prejudiciile în exerciţiul profesiei”.

Scurtarea termenelor de prescripţie, mai multe şanse pentru infractori 

Modificarea termenelor de prescripţie. Literele c), d) şi e) ale alineatului (1) ale articolului 154 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(c) 6 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.
(d) 4 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
(e) 2 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amendă.

Argumentul iniţiatorilor din expunerea de motive: „Iniţiatorul propune reducerea termenelor de prescripţie a răspunderii penale în cazurile de la litere c), d) şi e) întrucât aplicarea şi executarea pedepsei după trecerea unui interval îndelungat de timp s-ar dovedi ineficientă în raport cu scopul legii penale. Realizarea acestui scop impune, între altele, că răspunderea penală a infractorului să intervină cât mai aproape de momentul comiterii infracţiunii, că procesul penal să se desfăşoare cu operativitate”.

300416Rădulescu Cătălin Marian – trimis în judecată de DNA

Descurajarea denunţătorilor

Alineatul (3) al articolului 290 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte că organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 6 luni de la dată săvârşirii ei.
Alineatul (2) al articolului 292 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte că organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii ei”.

Argumentul iniţiatorilor din expunerea de motive: „Modificarea care se propune constă în completarea textului cu un termen de 6 luni, suficient pentru că mituitorul să se gândească dacă face sau nu denunţul ce i-ar conferi o clauză de impunitate. Neexistentă unui asemenea termen ar duce la posibilitatea persistenţei unei activităţi infracţionale a mituitorului (făptuitorului) constând într-un şantaj perpetuu asupra persoanei care a dat/luat mită. Este adevărat că textul actual permite organelor judiciare descoperirea unor fapte de corupţie şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, dar nu se poate permite că mituitorul să beneficieze de o clauză de impunitate pe un timp nedeterminat. Clauză de impunitate ar putea încalcă principiul caracterului echitabil al procesului penal care consacră faptul că „orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii” şi de aceea pentru a minimaliza aceste încălcări este necesară introducerea unui termen cât mai scurt de la dată săvârşirii faptei în interiorul căruia să funcţioneze clauză de impunitate pentru mituitor/făptuitor.”

Ameninţarea procurorilor cu închisoarea 

La capitolul II, „Infracţiuni de serviciu”, după articolul 296 se introduce un articol nou, art 296 indice 1 intitulat „Abuzul de putere al organelor judiciare” cu următorul cuprins:
„Fapta lucrătorului de cercetare penală, procurorului sau judecătorului care în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe parcursul procesului penal, de a promite persoanei cercetate, suspectului sau inculpatului o situaţie procesuală care să ducă la neluarea unei măsuri preventive sau luarea ori înlocuirea unei asemenea măsuri cu una mai uşoară, în schimbul căreia acesta să denunţe persoane care au săvârşit infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea ocupării unei funcţii publice.
(2) Dacă promisiunea constă în înlăturarea răspunderii penale a persoanei cercetate, suspectului sau inculpatului, deşi există date şi probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceştia au săvârşit infracţiuni, maximul special al pedepsei prevăzut de lege se majorează cu o treime.
(3) Dacă promisiunea ajunge în faza de executare, maximul special al pedepsei prevăzut de lege se majorează cu jumătate.
(4) Fapta lucrătorului de cercetare penală sau procurorului care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe parcursul procesului penal, nu soluţionează o plângere, un denunţ făcute printr-unul din modurile arătate la art. 288 din Codul de procedura penală, în termen de 2 ani de la dată sesizării se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani şi interzicerea ocupării unei funcţii publice.
(5) Dacă fapta prevăzută la alin (4) a fost săvârşită cu rea credinţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea ocupării unei funcţii pulblice”.

Argumentul iniţiatorilor din expunerea de motive: Deşi Codul penal sancţionează abuzul de putere al organelor judiciare aşa cum este prevăzut la art 280 „Cercetarea abuzivă” şi art 283 „Represiunea nedreaptă”, aceste incriminări nu sunt suficiente, motiv pentru care iniţiatorul a propus şi incriminarea faptelor descrise mai sus. În acest sens, fapta prevăzută la alin (4) şi formă agravantă de la alin (5) sancţionează abuzul organelor judiciare constând în nesoluţionarea plângerilor sau denunţurilor cu care au fost sesizate potrivit art. 228 din Codul de procedura penală într-un termen rezonabil de la dată sesizării. Termenul propus este de doi ani şi este suficient pentru că organele judiciare să soluţioneze plângerea sau denunţul, indiferent de gradul de complexitate al acestora”.

În Parlament există deja mai multe tentative de modificare a Codului de Procedura Penală. Unele au reuşit parţial, cum este cazul proiectului iniţiat de senatorul PSD Şerban Nicolae. Unele prevederi, cum ar fi cele referitoare la regimul încătuşării, au trecut de Comisia Juridică şi merg în plen. Pe de altă parte, România se află încă sub Mecanismul de Cooperare şi Verificare. MCV prevede, între altele, stabilitatea legislaţiei anticorupţie şi a sancţionat tentativele parlamentarilor de a o modifică. Legislaţia penală se află şi sub monitorizarea Statelor Unite, care şi-au manifestat public îngrijorarea de fiecare dată când politicienii au căutat să îngreuneze muncă procurorilor.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*