Ultimele Știri

Noul grof al Topliţei cere autonomia Ardealului

autonomia

Szabó Coloman, noul grof al Topliţei Române, nu se simte bine în România, ţara pe care a păcălit-o prin tot felul de tertipuri şi falsuri, pentru a dovedi că el este moştenitorul de drept al bunurilor rămase de la familia grofului Urmánczy Ieronim: sute de hectare de pădure din Munţii Călimani, alte bunuri imobiliare, între care clădiri şi străzi întregi ale municipiului Topliţa, afirmând chiar că întregul oraş se află pe proprietăţile sale!

Szabó Coloman vrea autonomia Ardealului „ca să nu mai depindem noi de Bucureşti, care nu face nimic decât să ne ia banii”! Probabil, România nu i-a dat destul din fosta moşie a lui Urmánczy Ieronim, din care, din câte se pare, nu are dreptul să moştenească nici măcar un ar, nu sute de hectare de pădure, fâneţe şi teren arabil pe care le-a primit. Nu are dreptul de moştenire fiindcă, aşa cum este stipulat în „Certificatul de Moştenitor de Calităţi” nr. 191, eliberat în data de 18.10.2007, de către Biroul Notarului Public Nagy Gabriella, din Târgu-Mureş, el este doar „strănepot de fiu al fratelui celui decedat”. Adică, cum se mai spune în popor, este abia a noua spiţă de la roată!

M-am oprit puţin mai mult asupra acestui „Certificat de Moştenitor de Calităţi”, încercând să-l înţeleg. Nu este deloc uşor, fiindcă este mai mult un fel de şaradă ce trebuie să fie descifrată. Clar este însă că toţi cei aflaţi pe acest „act” sunt moştenitorii averii rămase de la decedatul Urmánczy Ieronim (1871-1950). După „Cap. I”: Masa succesorală, urmează „Cap. II”: MOŞTENITORII, care începe cu „fiii decedaţi ulterior”. Cuvântul ulterior înseamnă care urmează după ceva sau după cineva. Aici, „ulterior”, după ce?, după cine? Să admitem că se referă la moartea tatălui lor, Urmánczy Ieronim. Numai că, din câte reiese din certificatul respectiv, cei doi fii „decedaţi ulterior” – URMÁNCZY IEROMOS BÉLA şi URMÁNCZY JÁNOS-FERENCZ – nu au moştenit nimic de la tatăl lor. Beneficiarul a fost URMÁNCZY ISTVÁN – „frate decedat la data de 25.04.1900”. Fiindcă el moşteneşte întreaga avere a lui Urmánczy Ieronim! Chiar dacă acesta a decedat în 1900, iar fratele său, cel pe care l-a moştenit, a mai trăit încă 50 de ani şi a decedat abia în 1950!!!

Dintr-un fel de „arbore genealogic” ar reieşi că Urmánczy István este fratele lui Urmánczy Ieronim. Însă nu poţi să nu-ţi pui un semn de întrebare când constaţi că el s-a născut în 1851. Adică cu 20 de ani înaintea lui Urmánczy Ieronim (n. 1871)! Cu alte cuvinte, Urmánczy István a fost primul copil al familiei URMÁNCZY JOANES (Ioan) (1805-1876) şi al soţiei sale Maria-Margit(?). Nu ştim, fiindcă nu apare nicăieri anul în care s-a născut, nici cel în care a decedat. Oricum, Urmánczy Joanes, după 20 de ani de la naşterea fiului său, Urmánczy István, a mai avut un fiu, pe Urmánczy Ieronim.

Întrebarea este: cu aceeaşi femeie, oare? Şi când îmi pun această întrebare mă gândesc la cele auzite de la bătrânii Topliţei, pe vremea când am venit eu pe aceste meleaguri, adică prin anii ’60, care povesteau că Urmánczy Joanes, după moartea soţiei sale, a mai avut un copil cu o servitoare, ori fată în casă(?), pe care l-a recunoscut şi căruia i-a lăsat o parte din averea sa. Aceasta a fost moştenită de cei doi fii ai săi, „decedaţi ulterior”: János-Ferencz (decedat în 1963) şi Iőrőms-Béla (decedat în 1964). După moartea acestora, moştenitorul întregii averi a lui Urmánczy Ieronim a devenit fratele său mai mare, Urmánczy István, decedat în 1900!!! Adică după mai bine de şase decenii de la moartea sa!!!

Şarada de care vorbeam la început continuă însă. Fiindcă moştenitoarea averii lui Urmánczy István este fiica sa ZAGONI HELENA (ILEANA), care, din câte se poate deduce din acel „arbore genealogic”, s-a născut în 1895 şi a decedat în 1922. Însă ea a mai avut doi fraţi, respectiv o soră, Gizella (1897-1988), şi un frate, István (1899- 1979). Oare de ce Zagoni Helena (Ileana), decedată în 1922, „este singurul moştenitor legal” al lui Urmánczy István (după cum se precizează în Certificatul de Moştenitor), din moment ce sora sa, Gizella, a trăit până în 1988, iar fratele său, István, până în 1979?! Au renunţat ei oare la moştenire, fiind în viaţă, în favoarea surorii lor, Helena (Ileana), decedată demult?!

Urmează alte neclarităţi şi alte semne de întrebare. Fiindcă prima moştenitoare a Helenei este MARA JOZSEFENE, după care „precizarea” dintre paranteze (născută ZAGONI-SZABÓ GIZELLA). Întrebarea este: care a fost numele ei de familie? Apoi, când această Mara Jozsefene a devenit Gizella? Şi-o fi schimbat ea numele de familie prin căsătorie, dar numele de botez, cum? Important este, pentru „urmaşii” ei şi ai lui Urmánczy Ieronim, că aceasta moşteneşte, în calitate de „nepoată de fiică al(?) fratelui decedat”, o cotă de 2/4 din averea acestuia. Adică din averea lui Urmánczy István.

După aceasta sunt cei doi „strănepoţi de fiu al fratelui celui decedat”: SZABÓ COLOMAN-EMERIC, domiciliat în Topliţa; SZABÓ ZSOLT-COLOMAN, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală.

În sfârşit, după multele semne de întrebare asupra modului în care este întocmit acest „Certificat de Moştenitor de Calităţi”, cuprinzându-i pe cei care, în calitate de fraţi, fii, nepoţi, strănepoţi şi strănepoţi de fii „ai celui decedat”, se ridică alte semne de întrebare asupra întocmirii acestui act. În conformitate cu prevederile Legii nr. 36/1995, a notarilor publici, republicată şi actualizată în 2014, art. 15, lit. a, „Procedura succesorală este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu”. Este adevărat că acelaşi articol, lit. b, prevede că „În cazul moştenirilor succesive moştenitorii pot alege competenţa oricărui notar public (…) în care şi-a avut domiciliul acela dintre autorii care a decedat cel din urmă”.

Însă toţi aceşti „moştenitori” l-au moştenit pe Urmánczy Ieronim. Pe de altă parte, din toate datele existente în înscrisuri, nu se mai ştie care dintre aceştia a decedat cel din urmă. Motiv pentru care cred că notarul public din Târgu-Mureş, Nagy Gabriella, nu avea dreptul să elibereze un asemenea act.

Pe de altă parte, Certificatul de Moştenitor eliberat de Nagy Gabriella se referă la bunurile imobiliare aparţinând lui Urmánczy Ieronim. Numai că cei care îi moştenesc bunurile nu sunt urmaşii săi, ci, aşa cum reiese dintr-o schiţă a arborelui genealogic, ei sunt urmaşii şi moştenitorii fratelui său (vitreg?), Urmánczy István, născut cu 20 de ani înaintea lui Ieronim şi decedat în 1900! În sfârşit, după cum se ştie, toate prevederile legale privitoare la retrocedări se referă la bunurile preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Or, ceea ce li s-a retrocedat „urmaşilor” lui Urmánczy este cu mult mai mult, cuprinzând şi fostele proprietăţi trecute în proprietatea statului român după 1918.

Iar aceştia au fost despăgubiţi de către statul român. În Ardealul de Nord, odată cu ocuparea acestuia de către regimul horthyst, în 1940, foştii proprietari, deşi despăgubiţi, şi-au reluat bunurile şi au rămas cu ele. În condiţiile instalării regimului comunist nu s-a mai ţinut seama de prevederile Decretului-lege nr. 260 din 03.04.1945, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 78, din 04.04.1945, „Privitor la legislaţia aplicabilă în Transilvania de Nord, precum şi la drepturile dobândite în acest teritoriu, în timpul ocupaţiunii ungare”.

În Cap. I, art. 1, se arată: „Legislaţia României de orice natură, cu excepţiile rămase în vigoare în Transilvania, se extinde pe tot teritoriul Transilvaniei eliberate de sub ocupaţia ungară impusă prin dictatul de la Viena, din 30 august 1940”. În Cap. II, art. 19, al. 3, se precizează: „Drepturile de proprietate şi alte bunuri dobândite tabulate, înscrise în favoarea persoanelor prevăzute la aliniatul precedent, se vor radia din oficiu, restabilindu-se starea tabulară anterioară”.

Aşa au procedat şi cei din familia Urmánczy, după cum reiese dintr-o declaraţie a locuitorilor comunei Topliţa, judeţul Mureş, ce se găseşte la pag. 98 din dosarul privitor la reforma agrară din 1945: „Subsemnaţii locuitori din comuna Topliţa, judeţul Mureş, privitor la purtarea familiei Urmánczy Ieronim, Urmánczy Gizella, Silviciultura Arc(d?)eleana şi Szabó Ştefan, declarăm următoarele: Urmánczy Ieronim, soţia, împreună cu fiii lor, Ioan şi Ieronim, în tot timpul celor patru ani, 1940-1944, au avut o purtare duşmănoasă faţă de populaţia românească din Topliţa. (…) Şi-a reluat în posesie toate bunurile expropriate de Statul Român şi a deposedat instituţiile româneşti de pământul cu care au fost împroprietărite. (…) Fiul lor, Ioan, a fost ofiţer şi s-a retras cu armatele germane, iar fiul lor Ieronim a fost la Ministrul Agriculturii şi consilier şi a contribuit la anularea reformei agrare înfăptuită de Statul Român”.

Iată deci ce origine „sănătoasă” are Szabó Coloman Emeric, noul grof al Topliţei, căruia nu-i mai place să trăiască în România, vrea autonomia Ardealului, pentru a se putea bucura deplin de toate bunurile pe care le-a obţinut, prin mijloace necinstite, prin acte ce nu sunt conforme cu realitatea. Cred că este timpul ca toate acestea să fie serios verificate de către organele în drept, iar dacă se va dovedi că aceşti „moştenitori” nu meritau că obţină ceea ce li s-a dat prin retrocedare, să suporte consecinţele, în conformitate cu legea.

Sursa: Informația Harghitei

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*