Mișcarea #Nuitdebout, începutul Revoluției ideilor în Franța

nuitdebout în Franța

S-a născut o nouă mișcare civică antiguvernamentală în Europa, care încă nu se știe dacă va avea sorți de izbândă în societatea franceză, precum au fost cele din Spania (Podemos) sau Italia (5Stelle).

Nuitdebout este cea mai pertinentă idee a cetățenilor amăgiti și abandonați de sistem. Francezii sunt conștienți de ceva vreme că actuala clasa politică este depașită de timp și mișcările sociale care au avut loc la ei acasă fără nicio reglementare, însă în momentul de față au devenit consternați. E greşit să gândim că ei au ieșit în stradă doar pentru a protesta față de noua legea a muncii, fiindcă problemele sunt mult mai profunde și mult mai complexe. Legea El Khomri este doar aisbergul care a spart vasul crezut bulă de către politicieni. Ei bine, pe acel vas se află funcționarii publici, profesorii, studenții, muncitorii activi și inactivi. Pentru ca să înțelegeți mai bine vă voi relata trăirile mele la cea de-a 8-a „noapte în picioare” din Franța și la prima în orașul maritim sudic, Nisa.

nuitdebout

Ceea ce definește cel mai bine acest oraș este în primul rând multiculturalismul. Este un mic Marseille, dar cu o mai evidentă dictincție între clasele sociale care-l locuiesc. Probabil aceasta este și o consecință a poziționării sale geografice, un minunat oraș azurian situat între paradisurile Monaco și Cannes, printre zecile de vile de vacanță ale miliardarilor lumii și localitățile dintre stânci arabizate de emigranții veniți de pe celălat mal al Mediteranei. Așadar este punctul de intersecție al înstăriților și al turiștilor, cu fel de fel de mici întreprinzători francezi bătrâni sau arabi tineri și muncitori africani disperați de visul „francez”. Acesta într-adevăr este echivalentul „visului american” raportat la societatea franceză, fiindcă este locul perfect de locuit în voie bună și fără griji, având în vedere nenumăratele locații și spații de recreere naturală și a locului de muncă decent plătit. Ca urmare, Nisa i-a acceptat pe toți. Populația e asimilată deja, nu mai e cale de întoarcere. Francezii sunt conștienți de acest lucru, iar acum cer ca statul să le creeze condiții tuturor, nu numai celor care îi exploatează.

Filierul comunismului aici e mai viu ca niciodată, iar anarhiștii sunt foarte activi din punct de vedere civic. Cel puțin aseară erau doi pe metru pătrat dintre cei de peste 500 prezenți la protest. E o cifră mică ați zice pentru un oraș de 400 de mii de locuitori, însă pentru mine, cât și pentru alții a fost un fapt uimitor că s-au strâns atâția în piața Garibaldi, într-o seară de vineri, fiindcă pentru francez vinerea e sfântă, precum la noi duminica. Francezul, începând cu seara de vineri, petrece și se relaxează după cele 35 de ore muncite în timpul săptămânii. Care pe terasele restaurantelor, care pe plajă, care la munte, toată lumea are liber și profită de el în Provincia Alpilor și a Coastei de Azur. Totuși ceva i-a făcut pe câteva zeci sau sute să-și perturbeze acest ritm de viață.

protest Franța

IMG_7298

Când am ajuns eu la Nuitdebout, deja se desfășura fără probleme acțiunea Microfonului Liber, iar diverși oameni nemulțumiți veneau și-și destăinuiau of-ul adunat celorlalți. Ei bine, dacă mărcile de lux sunt de nelipsit de la ținuta fiecarui om de pe stradă care-l vezi în timpul săptămânii, de această dată singurele prezente în piață erau „low-costurile” Lonsdale, Adidas sau Hugo Boss. Revoltați erau oamenii simpli cu un statut social din clasa mijlocie.

Cel mai clar mesaj pe care l-am auzit a fost ca totul să se desfășoare fără niciun clivaj politic, având în vedere că mulți dintre studenții veniți făceau parte din aripa tânără a Partidului Comunist, iar la Marșul Sindical de săptămâna trecută au fost diversioniști de pe la aceeași extremă politică.

IMG_7269

IMG_7385

„Ne-au furat politica, îi vom reînvăța ce înseamnă politică”, a exclamat unul dintre activiștii prezenți încă de la începutul mișcării deocamdată neorganizate. De la acesta a și venit inițiativa creării, precum și în Paris, a unor ateliere tematice de dezbateri, în care să se împartă protestatarii, pentru crearea unor cerințe comune sau, de ce nu, a unor idei sau propuneri din nou renascentiste ale societății franceze.

S-au perindat numeroși oameni, cu un discurs mai mult sau mai puțin oratoric, într-o primă seară a unui manifest încă juvenil. De exemplu, a vorbit un student care a ținut discursul geniului fumat și erau unii care încercau să-l înțeleagă sau să găsească sens în ceea ce zice. Diversitatea și dezorganizarea ar fi cele mai potrivite cuvinte al acestei seri, fiindcă nimeni cu nimeni nu se știa, iar găștile cu anarhiști erau singurii cu un spirit civic mai activ și experimentat, care au adus ceva echipament tehnic pentru sonorizare și papetărie, pentru realizarea unui circuit de idei și propuneri comune.

Un tânăr a încins un pic atmosfera exclamând „Je compte! Je suis un putain de citoyen français!” (Eu contez. Sunt un al naibii cetățean francez), în timp ce un musulman neregăsit în societatea franceză dezaproba pe sub mustață. În replică, mai târziu, a venit un răspuns al unor tineri care se consideră „citoyens du monde” (cetățeni ai lumii), „Trebuie să luptăm toți alături, indiferent de rasă sau religie pentru drepturile noastre. Nu mai dorim să fim toți sclavii unui sistem”. Rasismul nu e la el acasă aici, iar acest lucru a devenit clar pentru toți.

Problemele înaintate au fost multe, începând de la șomaj, legea muncii sau sistemul educațional, cu toate ciclurile sale, până la ecologie sau laicitate, apoi evidentul eurosceptism. Acestea vor fi dezbătute în zilele următoare în adunarea generală a celor din stradă sau în atelierele alcătuite din cetățenii simpli ai Franței sau doar francofoni.

IMG_7348

IMG_7351

A urmat apoi un concert în aer liber, la care sticla de vin se distribuia de la om la om, astfel încât voia bună a câștigat spre sfârșitul manifestației, dupa cum era si de așteptat, fiindcă francezii sunt totuși francezi. Chiar și revoluția, cred că francezul o face cu voie bună și vin.

Spre final, recitalul unui domn în jurul vârstei de 40 de ani a retrezit inițiativa civică, amintind că „La revolution c’est pas un picnic” (Revolutia nu este un picnic), iar scopul comun ar trebui să fie inițierea unei acțiuni politice. Deși e lung drumul de la inițiativă civică până la o acțiune politică, eu cred că acesta e viitorul atât al Franței, cât și al întregii Europe.

Clasa politică e prea mânjită, iar media a devenit „merdia” (căcat), cum îi zic francezii printr-un joc de cuvinte. Tind spre ideea că Occidentul încă e la el acasă, deși am destule motive să mă contrazic. Speranța nu moare, atâta timp cât vom ieși în stradă și vom crea o revoluție a ideilor, iar cine știe, poate „utopia de azi e realitatea de mâine”.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *