Mircea Albulescu a murit. BIOGRAFIE: Un talent uriaş, pus în slujba teatrului şi filmului românesc

mircea albulescu

Actorul Mircea Albulescu a încetat din viaţă, vineri, au declarat surse medicale. El avea 81 de ani.

Albulescu a murit la Spitalul Floreasca, unde fusese internat joi după-amiază, cu probleme respiratorii. El a decedat vineri noaptea, la ora 1.00.

El a fost supus unei intervenţii chirurgicale pe cord în 2014.

Mircea Albulescu, actor emblematic pentru teatrul, filmul şi radioul românesc, a impresionat de-a lungul anilor cu roluri de compoziţie, intense, care i-au pus întotdeauna în valoare fizionomia şi vocea gravă, predispoziţia pentru partituri dramatice şi versatilitatea artistică.

Mircea Albulescu (Iorgu Constantin V. Albulescu), născut pe 4 octombrie 1934, la Bucureşti, a fost un actor român, profesor universitar (Doctor în Arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. 

S-a născut la Bucureşti, pe 4 octombrie 1934 şi a fost singurul copil al părinţilor săi. Tatăl său, Vasile, era român din Vlaşca, a studiat la Conservator şi era dirijor de fanfară militară, iar mama sa era poloneză, Olga Tempinski. 

S-a căsătorit la vârsta de 22 ani şi în urma căsniciei de peste 50 ani a rezultat un fiu, Matei. Soţia sa a decedat în anul 2007. Actorul are şi un nepot, Vladimir. La 75 de ani, de dragul nepotului său a învăţat engleză şi să lucreze pe calculator, având propria pagină de web.

Actorul a făcut şcoala primară la Liceul „Sfântul Andrei”, unde la acea vreme predau călugări din Germania şi se învăţa intens limba germană. Această educaţie l-a ajutat să aibă înclinaţie către ordine şi disciplină.

A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din Bucureşti, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Naţional Bucureşti.

A absolvit Şcoala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de conductor arhitect, iar apoi şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg şi bun prieten cu actorul Amza Pellea.

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit subiectul tezei sale de doctorat. Despre Teatrul Naţional Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, a spus: ”Dacă 1000 de oameni ascultă…fiecare «vede» altă piesă. Este receptorul cel mai creator”.

Rolul cel mai îndrăgit de artist a fost cel din piesa “Danton” de Camil Petrescu.

Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu – ”Dacii” (1967), ”Mihai Viteazul” (1970), ”Zile Fierbinţi” (1975), ”Revanşa” (1978), ”Pentru Patrie” (1978), ”Nea Marin Miliardar” (”1979), ”Mihail, câine de circ” (1979), ”Capcana Mercenarilor”, (1980), ”Wilhelm Cuceritorul” (1982), ”Viraj periculos” (1983), ”Ziua Z” (1985), ”Noi, cei din linia întâi” (1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu – ”Somnul Insulei” (1994), ”Semnul şarpelui” (1981), ”Mania” (1977), ”Şapte zile” (1973), ”Scrisorile prietenului” (1997), ”Dincolo de pod” (1976), ”Artista, dolarii şi ardelenii” (1980), ”Craii de Curtea Veche” (1995).

A avut roluri importante în filme regizate de Francis Ford Coppola (”Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea (”Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, ”Dincolo de Nisipuri”, 1973, ”Rosenemil”, 1993), Manole Marcus (”Actorul şi sălbaticii”, 1975), Mircea Daneliuc (”Cursa”, 1975, ”Ediţie Specială”, 1980), Alexa Visarion (”Înghiţitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu (”Flăcări pe comori”, 1987, ”Un om în Loden”, 1979,), Nicolae Breban (”Printre colinele verzi”, 1971), Dinu Tănase (”La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan (”Columna”, 1968, ”Braţele Afroditei”, 1978), Mircea Moldovan (”Totul se plăteşte”, 1986), Andrei Blaier (”Momentul adevărului”, 1989).

A fost şi autor al unor volume de versuri -“Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri” şi proză – ”Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.

Într-un interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuieşte pe copii să înveţe nicio poezie pe dinafară, ci s-o citească de mai multe ori, ca şi când ar fi prima dată şi vor descoperi tot mai multe cu fiecare lectură.

A fost membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 – 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit „Ordinul Meritul Cultural” şi „Ordinul Serviciul Credincios” în grad de Comandor.

În perioada 1985 – 2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti, printre studenţii săi numărându-se artişti de seamă, precum Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic Jr., Elvira Deatcu, Manuela Harabor şi Dragoş Bucur.

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului, alături de alte personalităţi ale vieţii culturale româneşti.

În iunie 2013 şi-a anunţat retragerea din viaţa artistică. Într-un interviu acordat în octombrie 2015, actorul spunea: ”Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei”.

În acelaşi interviu, artistul a mai spus: „E bine în viaţa asta, ca actor, să dispari când trebuie, cât eşti pe val. Îi văd pe cei din jurul meu cum mă privesc. Cu siguranţă se întreabă: Mai e, o să mai fie, o să mai poată?”.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *