Ultimele Știri

Mesajul unui profesor care îi învață pe copii „despre eroism, demnitate, responsabilitate și curaj”: Ce ar trebui să înțeleagă cei mici din concursul de directori?

concurs-directori-scoli-profesori

Educația este percepută în prezent ca o funcție vitală a sociteății contemporane, deoarece prin educație societatea își perpetuează existența, transmițând din generație în generație tot ceea ce umanitatea a învățat despre ea însăși și despre realitate. De la școala contemporană societatea așteaptă astăzi totul: să transmită tinerilor o cunoaștere acumulată de-a lungul secolelor, să-i ajute să se adapteze la o realitate în continuă transformare și să-i pregătească pentru un viitor larg imprevizibil. Considerată un factor-cheie în dezvoltarea societății – ea asigură forța de muncă calificată pentru toate sectoarele de activitate, ea favorizează progresul, stimulând curiozitatea intelectuală, capacitatea de adaptare, creativitatea și inovația. Educația constituie unul dintre cele mai puternice instrumente de care dispunem pentru a modela viitorul, sau măcar pentru a ne orienta către un viitor dezirabil. Soluția tuturor problemelor grave și cronice cu care se confruntă societatea contemporană este căutată în educație și scoală.

Profesorul Renato Enache, un dascăl de istorie pentru învățământul preuniversitar, candidat la postul de director, a postat pe pagina sa de socializare un mesaj despre cum se susțin examenele în România.

Redăm integral textul postat de profesorul Renato Enache:

Oamenii sunt resursa strategică a fiecărei națiuni căci în dezvoltarea de ansamblu, echilibrată și armonioasă, a societății contemporane calitatea educației  este un factor esențial. Din această perspectivă, e nevoie nu doar de o școală modernă, accesibilă și competitivă, ci și  de profesori bine pregătiți și, mai ales, corecți. Școala trebuie să fie partenerul social al tuturor sistemelor, instituțiilor și organizațiilor publice sau private. Pe lângă funcția primară de for educațional, școala este și prim formator de competențe și abilități consolidate și valorificate în timp: comunicare, colaborare, învățare de-a lungul vieții, gândire strategică, creativitate, educație pentru cetățenie, etică și responsabilitate.

Cu textul de mai sus mi-am început analiza din oferta managerială la concursul pentru ocuparea postului de director la școala la care predau.

Mă conisder unul dintre profesorii muncitori și corecți ai învățământului preuniversitar. Când s-a decis că posturile de director și director adjunct din școli trebuie ocupate pe criterii de competență managerială și de meritocrație m-am bucurat, m-am înscris la concurs și m-am apucat de învățat. Am considerat că un concurs național reprezintă oportunitatea de a accede la un nivel de decizie pe care sunt capabil și pregătit să mi-l asum. Așa mi-am construit cariera: pe studiu și examene promovate corect. Am sperat, mai ales, că va fi o competiție reală, cu un nivel de subiectivitate cât mai inofensiv.

Trec peste răutățile colegilor mei care, la aflarea veștii că m-am înscris la concursul de directori, m-au tratat ca pe uzurpator al unei poziții intangibile. Am avut cel mai mare punctaj la proba scrisă. Marți, 25  octombrie, la analiza Proiectului de Dezvoltare Instituțională (PDI), comisia de examinare a considerat însă că am fost prea critic și le-a favorizat net pe contracandidatele mele.

Am demonstrat Comisiei că documentul strategic al școlii mele este incoerent și dezlânat, nu din greșeală sau nepricepere, ci pentru că este un furt intelectual, un plagiat grosolan luat cu copy-paste din PDI-urile altor școli.

Am descoperit asta foarte simplu și oricine poate verifica ceea ce susțin. Incoerența documentului școlii mele, pe care trebuia să-l analizez (probă orală, filmată audio video, în concurs) m-a determinat să citesc PDI-urile altor școli. Am citit destule cât  să mă lămuresc. La un moment dat, mi-a atras atenția o formulare cunoscută  din PDI-ul școlii noastre, precum și o greșeală de tastare ”B.Factori econimici.”

La o simplă verificare pe internet am descoperit că el este identic cu cel al școlii gimnaziale din Necșești, județul Teleorman și, parțial cu cel de la Școala Trifești, județul Iași. (Aici documentul școlii mele.)

Comisia a considerat că directoarele încă în funcție, care și-au asumat documentul copiat, s-au prezentat mai bine la proba de analiză a acestuia. Oameni care ar fi trebuit să aibă habar de management au criticat analiza critica (!) și au votat pozitivismul terapiei în grup.

Mă așteptam să fie o comisie subiectivă, din moment ce actuala conducere și-a ales evaluatorii și a decis componența comisiei: doi experți-prieteni din cadrul școlii și foști membri ai Consiliului de administrație și colaboratori, reprezentând acum Consiliul Local al Sectorului 2.

Sunt profesor de istorie, îi învăț pe copii despre eroism, despre demnitate, despre responsabilitate și despre curaj. Am pierdut competiția, dar nu voi pierde lecția; eu știu că cine copiază nu câștigă examenul! În scoală, impostura nu trebuie tolerată, abuzul nu este un mod de lucru, plagiatul nu ține loc de competență, iar părtinirea este mai nocivă ca oriunde. E și asta o lecție pe care trebuie să ne-o însușim cu toții. Până atunci, mi s-a predat o lecție de lipsă de etică profesională pe care refuz să o accept, chiar dacă am luat examenul pentru postul de director adjunct. Nu știu dacă chiar am fost mai bun decât ceilalți candidați sau am devenit ”greu de picat” pentru că am înțeles cum lorzii sistemului îi manevrează pârghiile.”

„Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat.” – Mihai Eminescu

Toate presiunile exercitate asupra sistemului educativ contribuie la modificarea rolului școlii: dintr-o instituție autonomă, relativ izolată, specializată exclusiv în transmiterea științei de carte, școala a devenit interfața în relația individ – societate, spațiul social specific în care se manifestă disfuncțiile și tensiunile societății și, prin aceasta, nodul central al prevenției/terapiei acestora. Școala este prima instituție care îi confruntă pe elevi cu exigentele integrării socionormative și toate cercetările demonstrează convingător că modul în care se adaptează un copil la școală, reprezintă principalul indicator predictiv cu privire la calitatea conduitei sale socioprofesionale ca adult. Toate marile teorii sociologice subliniază importanța caliății experiențelor școlare în integrarea socială a indivizilor, ceea ce argumentează interpretarea: școala și problemele sociale reprezintă cele două fețe ale aceleiași monede. Investiția în școală se finalizează în calitatea intelectuală, morală, profesională și socială a absolvenților; absolvenții care probează autonomie intelectuală și morală, capacitate de adaptare la schimbări, solidaritate și atitudine deschisă, pozitivă față de învățare, sunt mai apți să-și rezolve singuri și corect problemele existențiale și vor da dovada de o conduită dezirabilă social – deci, pe scurt, nu vor contribui la creșterea disfuncționalităților social.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*