Ultimele Știri

Lumea, pe un butoi de pulbere?

Oscilând între criticile radicale faţă de crimele comise de asasinii fanatici şi discuţiile despre provocarea jurnaliştilor francezi, opiniile, de la cele emise de oameni obişnuiţi, până la comentariile analiştilor sau oficialilor, fac trimitere la culturi, la civilizaţii diferite.

La adăpostul zidurilor, al liniştii, vorbim cu detaşare despre democraţie, despre dreptul la opinie şi liberă exprimare, despre dreptul la viaţă, ba mai scormonim şi-n istoria recentă, încercând să desluşim cauzele atacurilor. Când mitralierele încep răpăiala, când oameni nevinovaţi sunt luaţi ostatici, când englezul, francezul sau americanul n-ar prea ieşi până la magazinul din colţ de teamă ca nu cumva să pice în drumul vreunui fanatic, intervine instinctul de supravieţuire.

Orice om, exceptând fanaticii, în faţă ameninţării morţii va încerca orice pentru a face, mai departe, umbră pământului. Teama decapitează raţiunea în doi timpi şi trei mişcări, iar din seara toleranţei până în zorii intoleranţei crâncene sunt doar câteva secunde. Jocurile care îngheaţă sau dezgheaţă teama sunt mult deasupra voinţei şi puterii omului obişnuit.

Dar iată că marşul solidarităţii este primul mare gest simbolic de la înfiinţarea Uniunii Europene. Parisul, zguduit de atacurile teroriste, avea nevoie să se reabiliteze în faţă lumii. Moartea celor 20 de oameni a trezit la realitate bătrâna Europă. Islamiştii radicali se concentrau în special pe Statele Unite. Iată că islamismul fundamentalist nu mai face diferenţe.

Chiar dacă tragedia de la Paris a fost o răbufnire izolată, Europa nu va mai fi la fel cel puţin o vreme. Măsurile de securitate vor incomoda mai cu seama deplasările. Turismul va avea de suferit. Mulţi oameni vor prefera să rămână acasă. Din acest punct de vedere cel mai lovit este Parisul. Organizarea acestui marş vine într-un fel şi în ajutorul industriei turismului. Dacă şefi de state şi de guverne  au avut curajul să se expună, înseamnă că orice cetăţean de rând se poate considera în siguranţă, sau la fel de în siguranţă ca înainte.

Toate acestea converg la ideea că prima grijă a liderilor lumii este să calmeze spiritele. Marşul unui million de oameni, în frunte cu premieri şi şefi de stat, alături de demonstraţiile paşnice din alte oraşe, arată că, totuşi, lumea civilizată nu este adepta violenţelor, de orice natură. Dar dacă ar fi să ne exprimăm folosind un şablon, am spune că lumea stă pe un butoi cu pulbere. Rămâne de văzut dacă se va dori sau nu îndepărtarea pulberii sau aprinderea ei…

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*