Ultimele Știri

Isărescu îi atacă pe protestatari: Un gest total nefericit, echivalează cu terfelirea tricolorului

mugur isarescu

„​Gestul-total nefericit- de a aruncă cu bani, cu moneda naţională, acum o săptămâna pe treptele BNR echivalează cu terfelirea tricolorului sau cu fluieratul atunci când se cânta imnul naţional. Eu nu ştiu ce au gândit organizatorii acestui marş. A aruncă cu bani înseamnă risipă. Oare asta au vrut organizatorii să spună? Sper din toată inima că nu au vrut să transmită aceste lucruri şi nici alte lucruri pe care ni-l putem închipui, ci mai degrabă că au dorit să facă zgomot. Probabil au dorit să se facă auziţi. Noi ştim că ei sunt un grup destul de gălăgios dar limitat de persoane şi că nu reprezintă marea masă a celor care lucrează cu sistemul bancar românesc”, a declarat Guvernatorul BNR Mugur Isărescu într-un interviu acordat postului public de radio. Isărescu a mai vorbit despre erorile comise de bănci, dar şi despre darea în plata şi programul Prima Casă.

Cele mai importante declaraţii ale Guvernatorului:

Practic, noi trăim în paradox. Observăm şi noi aici la BNR că pe măsură ce fundamentele macroeconomice s-au îmbunătăţit, pe măsură ce inflaţia a scăzut -nu avem deflaţie, dar avem o inflaţie foarte scăzută-, pe măsură ce dobânzile au ajuns la minime istorice, pe măsură ce lichiditatea pieţei este multă, poate chiar mai mult decât suficientă, s-au înteţit vocileacestea exprimând nemulţumirea. Nemulţumirea despre sistemul bancar, nemulţumiri chiar la adresa BNR. Este o realitate pe care trebuie să o recunoaştem.

Nemulţumirea este categoric legată de grupuri de nemulţumiţi care sunt destul de puternic mediatizaţi. Sunt persoane şi firme care au suferit de pe urmă crizei pentru că nu-şi mai pot plăti datoriile. Sunt persoane care şi-au pierdut locurile de muncă sau au trecut printr-o experienţă traumatizantă de reduceri de salarii în timp ce trebuiau să-şi plătească datoriile scadente.

Dar există şi nemulţumiri mari, şi se pare că aceştia sunt cei mai violenţi în exprimare din partea celor care au făcut investiţii păguboase, au fost surprinşi de criză şi care apar în public şi se manifestă extrem de acuzator la adresa băncilor.

Datoria noastră este să stabilim un echilibru între ce s-a întâmplat în România în realitate- să le dăm în mare măsură acestor oameni care au suferit de pe urmă crizei, dar în acelaşi timp să spunem următorul lucru: în România Statul român, banul public n-a avansat un leu în ajutorarea băncilor, fie ele cu capital rmanesc sau străin.

Cu alte cuvinte or fi având şi băncile păcatele lor, dar soliditatea băncilor nu a fost în această perioada pusă la îndoială. Mai mult, starea macroeconomică a României aproape dintre cele mai bune comparativ cu ţările din regiune.

Moneda naţională, leul, este unul dintre simbolurile acestei ţări. Gestul-total nefericit- de a aruncă cu bani, cu moneda naţională, acum o săptămâna pe treptele BNR echivalează cu terfelirea tricolorului sau cu fluieratul atunci când se cânta imnul naţional. Eu nu ştiu ce au gândit organizatorii acestui marş. A aruncă cu bani înseamnă risipă. Oare asta au vrut organizatorii să spună? Sper din toată inima că nu au vrut să transmită aceste lucruri şi nici alte lucruri pe care ni-l putem închipui, ci mai degrabă că au dorit să facă zgomot. Probabil au dorit să se facă auziţi. Noi ştim că ei sunt un grup destul de gălăgios dar limitat de persoane şi că nu reprezintă marea masă a celor care lucrează cu sistemul bancar românesc.

Am văzut câteva dintre lozincile cu care au venit. Una este într-adevăr destul de atrăgătoare pentru publicul larg. Anume că BNR ar apară băncile iar guvernatorul ar fi avocatul băncilor.

Eu trebuie să spun foarte clar că să audă toţi românii: BNR nu este avocatul niciunei bănci. BNR este protector şi ea protejează banii românilor. Banii deponetilor trebuie protejaţi. Sunt 10 milioane de depozite bancare. Banii deponenţilor..sunt 150 de miliarde de lei care sunt banii oamenilor, mai sunt alte 100 de milioane banii firmelor. Sunt banii noştri, pe aceia îi protejăm, pentru că aceşti bani sunt în bănci.

Confuzia creată între a proteja sistemul bancar sau o banca sau altă cu care un client nemulţumit are probleme, este una extrem de gravă. Ea nu trebuie lăsată să persiste. De aceea insist: propagarea acestei confuzii, că BNR ar proteja o banca sau altă, este extrem de periculoasă.

Mai vreau să spun ceva: BNR emite moneda naţională, şi anume leul. Cu această moneda se fac plăţile-sunt peste 300.000 de plăti zilnic, cu care se fac zilnic plăti. Îşi poate cineva închipui cum mai poate funcţiona această ţară dacă 300.000 de plăti sunt puse sub semnul întrebării în fiecare zi prin manifestări din acestea, mai mult sau mai puţin violente.

Apar moneda naţională, nu băncile. Asta e datoria acestei instituţii de la înfiinţare – să apere leul! Şi nu uitaţi, că leul românesc, aşa cum uneori îl privim şi cum aruncăm cu el pe scările Băncii Naţionale -într-o manieră iresponsabilă- este după un sfert de veac, total convertibil. El se tranzacţionează nu doar la Bucureşti ci şi la Londra. E deţinut şi de străini. Sunt peste 20 de miliarde de lei, deţinute de câteva zeci de mii de nerezidenţi.

Adică aceia au încredere în leu, iar noi aruncăm cu el în stânga şi în dreapta. Crede cineva că este simplu să asiguri stabilitatea monedei naţionale? Să ai grijă că evoluţia să fie echilibrată, să nu se creeze distorsiuni, nu este o chestiune uşoară, dar este datoria Băncii Naţionale.

Despre criză francului elveţian

Nu a fost decizia BNR de a scumpi francul. Nu a fost decizia nici a Băncii Centrale Europene, ci a Băncii Centrale a Elveţiei. Aprecierea francului a creat multe turbulenţe în toate ţările în care s-au acordat credite în franci. Am intervenit atunci şi am spus că în cazul României este cel mai mic decât în alte ţări că Ungaria, Polonia, Croaţia şi că o soluţie rezonabilă ar fi că băncile să discute cu clienţii de la caz la caz pentru că fiecare credit îşi are povestea lui iar a le trata pe toate la grămadă nu este posibil.

Băncile în România, în ultimii 3 ani au avut pierderi masive. Actionarii au fost nevoiţi să vină cu bani care să acopere aceste pierderi. Băncile lucrează cu riscuri, îşi asumă riscuri, dar aceste riscuri se pot întinde până acolo încât să nu se atingă de banii deponenţilor. În momentul în care o banca nu mai da înapoi banii deponenţilor, nu mai e banca. a nu da cu împrumut banii băncii, ci ai deponenţilor. Are un contract ferm, nemilos, faţă de deponenţi. Dacă nu poate da înapoi la scadenţă sau la cerere banii unui singur deponent, se poate instala panică bancară.

Formule de tipul: băncile nu-şi asumă riscuri sau băncile trebuie să fie partenere cu clienţii. Păi băncile nu pot fi partenere de afaceri cu clienţii. Creditul de aia se numeşte credit pentru că nu este o investiţie, nu este un parteneriat de afaceri. Băncile dau credite cu garanţii şi trebuie să recupereze aceşti bani pentru a-i da înapoi deponenţilor.
Confuzia această este periculoasă şi este în mare măsură vină băncilor comerciale, a Asociaţiei Române a Băncilor care nu au continuat ceea ce s-a început în 1991, cu educaţia bancară. Noi am cerut atunci să existe în clar în fiecare banca la intrare, la ghişeu, un bilanţ de banca simplificat, pentru că lumea să ştie cum funcţionează o banca.

Despre darea în plată

O lege care a fost prezentată că o lege socială, a devenit peste noapte fie o lege a dreptăţii, fie una aşa-zis economică, fie una de protecţie a consumatorului. Despre asta am spus că e o gogomănie, nu despre legea în sine.

Am auzit de la iniţiatori că ar există în SUA şi peste în Europa..dar acest lucru nu este adevărat! Aşa ceva că la noi nu există nicăieri. În SUA, din 50 de state, în 11 există legi de acum 100 de ani, care nu sunt retroactive că la noi…Iar condiţiile sunt mult mai severe. De pildă, dacă între valoarea imobililului dat în plata şi ceea ce mai are de rambursat din credit există o diferenţa pozitivă, acea diferenţa e considerat venit suplimentar şi se impozitează. Dacă tot dăm exemple, haideţi să le spunem în întregime!

BNR informează corect publicul şi suntem recunoscuţi pe plan internaţional că o instituţie extrem de serioasă.
În Europa, sub formă din România, nu există o asemenea lege. Principiul dării în plata e acceptat la bună înţelegere între debitor şi creditor. Şi în prezent în România pe baza Codului Civil se poate stabili acest principiu.

Există un experiment în Spania, nu foarte fericit, dar care nu se referă neapărat la darea în plata ci la protecţia celui care nu îşi mai poate plăti casă şi trebuie să plece din casă să. Are cu totul altă direcţie legea respectivă. În Letonia există o lege similară dar care nu este retroactivă şi care a suferit numeroase amendamente. Ceea ce s-a aprobat în Parlamentul României este un experiment unicat

Prima Casă e un program guvernamental care nu are ce caută în legea dării în plata. O lege a Statului care să pună în discuţie garanţia Statului Român sună groaznic şi pe plan intern şi pe plan internaţional!

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*