Ultimele Știri

Ion Creangă, diacon – institutor

Între elevii profesorului Titu Maiorescu, recrutaţi din districte (judeţe) pe baza concursului, organizat la finele lui decembrie 1863, era şi diaconul Ion Creangă.

Absolvise în vara anului 1859 cursul inferior (clasele I-IV) de la Seminarul Veniamin Costache (clasa I socotindu-i-se aceea de la şcoala Catiheţilor din Fălticeni). A două zi de Crăciun 1859 (26 decembrie), fusese miruit diacon în biserica Sfânta Paraschiva din Târgul Frumos, găsind slujbă la biserica Sfânta Treime din Nicolina (mai 1860), de unde trecuse la Bărboi (mai 1863) şi apoi s-a mutat la Golia. Socotind că avea înclinaţii spre profesorat, s-a înscris la şcoala cea nouă începută la 8 ianuarie 1864 şi, vreme de doi ani, diaconul, preparând extern, în antireu de siac şi potcapul pe o ureche, avea să măsoare lungimea Uliţei Mari.

trei ierarhi

Trecea voios prin poartă de sub marele turn cu ceas ce păzea aşezarea mănăstirii Trei Ierarhi cu alură de cetate şi schimba blagoslovenii şi plecăciuni cu precuviosii întâlniţi în cale. Era un bărbat înalt, spătos, voinic, cu faţă rotundă şi blândă, ochii mari şi albaştri cu privirea limpede şi isteaţă, fruntea boltită, barbă blondă, alburie ca mătasea porumbului când dă în spic. Mișcând iute ciubotele intră în căsoaia Şcolii Primare – fostul palat cu sala gotică a lui Vasile Lupu.

ion-creanga-diacon

Alteori intră vizavi, în clădirea cu etaj a Institutului Pedagogic, de la dreapta porţii. Acolo dimineaţă între orele 7.30 şi 8.30 preparanzii învăţau Pedagogia în zilele de post şi Gramatica română plus Metodică, în cele de frupt, cu profesorul Titu Maiorescu. Şcoală Primară se adăpostea în clădirea sălii gotice unde funcţiona clasa I secţiunea a II-a, într-o încăpere lipită de ea spre stradă aflându-se clasa a IV-a. Intrarea în cele două săli se făcea pe un cerdac croit de-a lungul lor către nord. Lipită tot de sala gotică spre apus, era clădirea cu etaj, adăugită prin 1861, care avea la parter clasa I secţiunea I şi clasa a II a şi a III a. La etajul lor se găsea clasa I secţiunea a III a şi cancelaria.

Tânărul şcolar premiant în anul întâi îl absolvise şi pe al doilea cu note eminente (pedagogie, gramatică, religie, aritmetică, cosmografie, fizică, caligrafie, muzică). Devenise institutor la Şcoală Primară chiar din anul întâi fiind numit la propunerea lui Maiorescu. Decretul îl semnase domnitorul Al. I. Cuza în noiembrie 1864, diaconul institutor fiind prezent în condica şcolii încă din mai. Vesel şi şugubăţ, luase în primire clasa I secţiunea a II a din sala gotică.

Fiindcă şcoliţa din Sărărie unde lucra Ghiţă Ienăchescu avea locuinţa, din toamna anului 1870 schimbau locurile şi se mută acolo, dar venea des la Trei Ierarhi şi mai ales duminică după amiază când elevii Institutului Pedagogic se întâlneau cu profesorii lor.

Discutând cu ei, le vorbea despre menirea învăţătorului, îndemnându-i să fie muncitori şi blânzi cu şcolarii, zicandu-le: „Unde nu-i dragoste de breaslă şi menire şi tragere de inima, nu-i Doamne Ajută, mai băieţi”.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*