Ultimele Știri

INTERVIU: Filosofia de viață a lui Victor Astafei, jucătorul atipic al fotbalului românesc

De câte ori ați văzut un fotbalist din România să susțină o cauză socială din afara domeniului sportiv în care activează? De câte ori ați auzit un sportiv să vorbească despre filosofie sau să prefere bicicleta în detrimentul unui vehicul pe patru roți? Cu siguranță exemple sunt puține, poate chiar prea puține pentru fotbalul românesc. Victor Astafei, însă, a demonstrat tuturor că în viața unui fotbalist există timp și pentru lectură, muzică bună sau design vestimentar.

Mijlocașul Petrolului a început să practice acest sport încă de la vârsta de 7 ani, fiind influențat de fratele său mai mare, după care a rămas cucerit în mrejele stadioanelor din Târgu-Mureș, acolo unde s-a și născut. Debutul în fotbalul profesionist l-a făcut la 17 ani la Unirea Ungheni, după care a urcat constant spre Liga I, trecând pe la Transil Târgu-Mureş, FCM Târgu Mureş, Arieşul Turda, Gaz Metan Mediaş şi Oţelul Galaţi.

Actualmente este unul dintre cei mai în formă jucători din campionatul românesc, iar în centrul atenției a venit odată cu alăturarea sa față de protestul împotriva proiectului Roșia Montană, afișând mesajul „Salvati Roșia Montană”, într-o partidă din sezonul precedent în care a marcat pentru Oțelul Galați, echipă la care evolua pe atunci. Gestul său nu a fost deloc unul întâmplător, pentru că acum câteva zile același Victor Astafei a purtat pe sub tricou un alt mesaj: „Uniţi sub tricolor”.

Victor Astafei

Patriotismul izvorăște din fiecare frază a sa și nu are nevoie să joace zeci de meciuri pentru naționala României pentru a declara că este un naționalist. Pe lângă toate acestea, vă invităm să descoperiți personalitatea fotbalistului care poate fi un exemplu atât pentru colegii săi, cât și pentru întreaga Românie.

Ce înseamnă familia pentru tine?

Familia pentru mine reprezintă sprijinul de care am nevoie să continui tot ceea ce am realizat în viață. Tot ei sunt sprijinul de care am avut nevoie să trec peste momentele grele din viața mea și cei lângă care m-am maturizat încă de prea mic. Tatăl meu Vadim, mama mea Stela și fratele meu mai mare George au fost pentru mine părinți, frați și prieteni în același timp. Fără ei nu aș fi fost aici și nu aș fi gândit așa cum gândesc acum. Am în mine calitățile lor. Sunt o sumă a lucrurilor bune pe care le-am primit cadou, cu timpul, din partea lor.

Și-a pierdut copilăria farmecul pentru tine după ce ai început a juca fotbal?

Eu am început să joc fotbal de la 7 ani și cu siguranță asta nu a schimbat cu nimic copilăria. Dimpotrivă, fotbalul a fost un mod de a ma educa, de a socializa. Cred că farmecul copilăriei nu se pierde niciodată. Cel puțin dacă nu vrei asta. Îmi amintesc de o zi în Târgu-Mureș, aveam 23 de ani și am văzut în cartier un grup de copii jucându-se de-a v-ați ascunselea. Am vorbit cu ei și am cerut voie să ma joc și eu cu ei. A fost foarte frumos. Recomand!

Ce-ai schimba, dacă ai putea întoarce timpul înapoi? 

Nu aș schimba absolut nimic. Cred că acesta e secretul pentru mine. Sunt genul de om care învață foarte repede, încă de la școală, și am învățat foarte multe de la oamenii din jurul meu, în special din greșelile lor. Din cauza asta nu aș schimba nimic, pentru că și greșelile mele au fost un mod de a învăța ceva important.   

Cum ai devenit atras de cultura underground și cum te regăsești în ea? 

Eu am crescut ascultând muzica asta. Este o muzica cu un mesaj, iar dacă o asculți și o întelegi, te maturizează. Eu am și avut o formație împreună cu vărul meu Adi, se numea 21grame. Am cântat pe plan local și a fost o perioadă foarte interesantă din viața mea. Încă mă gândesc și acum să scot o piesă. Cine știe?! 

De ce ați ales acest nume, 21grame?

Se spune că sufletul cântărește 21 de grame. Mi s-a părut o chestie interesantă.

Povestește-mi despre formația de hip-hop din care ai făcut parte.

Îmi amintesc primul nostru concert într-un pub din cetatea Târgu-Mureș, am repetat foarte mult în acea zi cu Adi, însă în momentul în care am luat microfonul în mână, pur și simplu am rămas blocat. Am uitat versurile. Adi a fost cel care a continuat de unul singur. A fost o seară urâtă pentru mine.

Însă după asta, am devenit foarte îndrăzneț și așteptam orice moment de a urca pe scenă, unde mă simțeam minunat și în largul meu. O altă amintire o am dintr-un club, când de la prea multă euforie, să nu îi zic altfel, eu am cântat strofa lui Adi și el pe a mea. 

Victor Astafei

Ce asculți astăzi?

Astăzi ascult foarte mult hip-hop de afară, old school. KRS-ONE, BUSTA, EMINEM, DRE, ICE CUBE și mulți alții. Dar și artiști din noul val și vreau chiar să recomand un băiat care sper să aibă șansa să se facă auzit mai mult, Dillon Cooper! Din România ascult foarte mult SubCarpați, Bean e preferatul meu. Ascult aproape tot ce se poate asculta. Cedry2k, AFO, Dragonu, KAZI, Nimeni Altu, Raku, plus și vechea gardă, Paraziții și Mafia. 

Cum ai ajuns să-ți stabilești principiile morale din viață? A contat în mare măsură educația părinților sau anturajul amical?

După cum am spus, a contat educația părinților foarte mult, însă principiile mi le-am creat mai mult singur. Am fost un copil care s-a maturizat singur. De mic vedeam în lucrurile aparent simple, mult mai mult decât era. Tot timpul am analizat totul, dar în același timp mă bazez foarte mult pe instinct și pe ceea ce simt. Există un echilibru în viață și după asta mă ghidez și eu. Iar anturajul m-a ajutat doar să spun, “așa nu!”.

Câte cărți ai citit până acum?

Am citit multe, însă nu pot să-ți spun exact un număr, doar dacă o să-ți fac un invetar. Primele cărți au fost cele din școală, însă dintre cărțile preferate pot spune că Gargui de Andrew Davidson mi-a plăcut foarte mult. Plus o carte oferită de un prieten foarte bun, Decebal, care mi-a oferit și recomandat multe cărți bune, printre care se regăsește și Cain de Jose Saramago.

Ai vreun citat care ți-a influențat decisiv gândirea?

Am descoperit foarte multe citate, în foarte multe cărți, însă prefer să mă ghidez după citatele pe care eu le scriu, unul dintre ele fiind: “Să te ridici teatral e simplu, sa fii simplu și cu atitudine, este greu”. Nu cred că mai există originalitate în viața asta, totul se transformă, important este să trasformăm într-un mod unic lucrurile pentru noi înșine și într-un mod benefic.

De ce crezi că nu sunt mulți în breasla ta asemeni ție? Ce te deranjează cel mai mult în comportamentul sau logica lor de viață?

Nu e în dreptul meu să vorbesc despre asta. Și, crede-mă, că sunt mulți oameni pe care i-am întâlnit și care au un mod de viață cu care aș fi mândru și eu. Au familii minunate și o viață liniștită, cum multă lume și-ar dori. Am întâlnit colegi și totodată prieteni de la care am avut multe de învățat. Se generalizează mult prea mult în viața asta. 

Cel mai frumos moment din viață?

Cred că cel mai frumos moment din viața mea este când mă trezesc dimineața. Când mă gândesc acum la dimineți, îmi aduc aminte de multe lucruri frumoase. Toată cariera mea este minunată, chiar și în clipele nefericite. Prefer să scot din orice lucru negativ ceva pozitiv. Pe asta mă bazez și când scriu pe blog.

Ce reprezintă suporterii unei echipe pentru tine? Urmărești fenomenul ultras? Ce te atrage la el?

Știu ce înseamnă acest fenomen și câte sacrificii se fac. Este o artă, este o religie și de mult ori este chiar viața pentru mulți. Eu apreciez tot ceea ce se face cu multă pasiune. Respect pentru toți cei care fac lucrurile cu pasiune. Doar cu multă pasiune se poate schimba ceva. Sper la unitate pe viitor, din partea “adversarilor”, pentru că într-un final suntem toți români și doar împreună putem face diferența.

Ce înseamnă în ziua de astăzi a fi naționalist? Și-a pierdut oare din valoare odată cu noțiunea timpului acest sentiment?

În ziua de azi văd doar indiferență și e păcat. Normal că s-a pierdut valoarea, însă nu s-a pierdut esența. Cu siguranță avem multă energie păstrată în indolența asta care s-a așternut peste țara noastră. Îmi este și frică, dar sunt și optimist. Sunt sigur că ceva va umple paharul iarăși. Cred că avem nevoie de un moment mai greu care să ne unească. Cateodată asta e singura soluție. În momentele grele se văd oamenii cu caracter și cei cu adevărat valoroși. 

De ce oamenii ar trebui să se mândrească cu faptul că sunt români?

Trebuie să fim mândri de România. Toată lumea știe că avem o țară frumoasă. Parcă așa sună imnul nostru. Cu toții știm că avem țară, dar nu avem oameni. 

Victor Astafei

Cum ești privit de ceilalți colegi? Care-ți sunt prietenii din fotbal?

Toți mă vad ca un frate mai nebun puțin. Jucătorii de culoare îmi spun că sunt un fel de Eminem, un negru-alb.(râde) Toată lumea mă respectă și eu la fel pe ei. Mă înțeleg bine cu toți, dar ca prieteni buni îmi sunt Iencsi, Ilyes, Szilagyi, Florin Dan, Vasilache, Buș, Sîrghi, Giurgiu și aici mă refer la cei cu care nu mai sunt acum coleg.

Poezii, proză, blog, urmează o carte scrisă de Victor Astafei, de ce crezi că oamenii vor fi atrași să te citească și să te înțeleagă? Ce are de transmis lumii Victor Astafei?

Cred că asta înseamnă libertate. Eu pot scrie ceea ce gândesc, iar cei care citesc pot alege exact ceea ce ei doresc să citească. Nu știu dacă voi fi citit sau dacă mă vor înțelege. Nu îmi doresc decât să scriu ceea ce cred eu că este bine și poate va ajuta pe cineva asta. 

Ai un mesaj de transmis tuturor românilor?

Nu sunt eu în masură să dau sfaturi, dar am și eu părerea mea, iar dacă asta poate însemna o schimbare în bine pentru cineva, atunci foarte bine. Important este să nu lăsăm pe alții să gândească sau să trăiască în locul nostru. 

Cum îți imaginezi viitorul tău apropiat sau îndepărtat?

Mă văd în casa mea, bătând la mașina mea de scris, iar pe birou sunt bilete de avion pentru o nouă destinație, precum India, Africa, Japonia sau America, și miros de mâncare bună din bucătărie. Visez să-mi văd numele pe o carte în bibliotecă și să cânt la vioară cât de curând. Dar nu vreau să îmi imaginez prea multe, pentru ca ceea ce am spus înainte e ceva ce fac și acum. Prefer să le iau pe rând. Zi cu zi, vis cu vis.

Ce te determină să susții o cauză?

Prefer să susțin lucrurile în care cred. Ce simt pe moment, aia fac. Așa a fost și acum, la ultimul meci. Tricoul cu “Uniți sub tricolor” l-am purtat încă de când am intrat în cantonament. Am simțit pe moment că trebuie să joc cu el. La meciul din cupă, la fel, am purtat tricoul cu “Basarabia e România” pe parcursul mai multor zile. 

Cât de mult poate un fotbalist influența acțiunile viitoare ale spectatorilor?

Orice om cu un statut public poate influența în bine sau în rău ceva anume. Nu e foarte greu. Trebuie doar să vrei. 

La ce club de fotbal din România sau din străinătate ai prefera să mergi sau alt campionat? Ai pleaca să te stabilești definitiv pentru hotare?

Mi-ar place să joc la Olympique Marseille în Franța. Îmi place istoria lor, îmi place spiritul de la echipă, care m-a atras din prima clipă. Însă de curând am un nou gând. Îmi mai doresc să joc ori în SUA, ori în Japonia. Vreau să văd și să cunosc alte zone și alt mod de gândire, pe care îl poți întâlni pe planetă.

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte? 

Sunt un om simplu. Poate din cauza asta par diferit.

Se apropie meciul cu Ungaria, ce-ai dori să le transmiți jucătorilor convocați la națională? A juca pentru națională este un vis îndepărtat pentru tine? 

Cu siguranță este un vis, însă nu este ceva primordial. Mă bucur tot timpul când naționala noastră câstigă, iar bucuria aia nu ți-o poate fura nimeni. Sper din suflet să ne calificăm la turneul final și la cât mai mult turnee finale. Le doresc doar multă sănătate!

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*