Ultimele Știri

Interviu cu Andreea Tăbăcaru despre proiectul ‘Seara de Carte’ în București

seara carte

„Seara de Carte” este un proiect inițiat de Cicerone Bosuioc la Brașov care ajuns să se extindă în mai multe orașe din țară. Inclusiv în București unde am discutat cu Andreea Tăbăcaru, studentă în anul II la Filosofie și organizatoarea întâlnirilor din capitală, despre clubul de carte. Momentan, clubul e în vacanță, dar va reveni în toamnă.

Spune-mi cum ai aflat de proiect?

De proiect am aflat de la un prieten. Fiind din Brașov, aveam prieteni la momentul respectiv care se duceau la „Seara de Carte” și unul dintre ei m-a convins să vin măcar o dată – să văd cum e. Atunci încă eram la liceu.

De ce ai ales să te implici în proiect, organizând „Serile de Carte București”?

Cu un an înainte să mă implic, promisese cineva că se va ocupa de proiect și chiar a fost o primă întâlnire a „Serii de carte”. Dar, din motive personale, persoana respectivă nu a mai reușit să ducă mai departe proiectul. Și mi-a părut rău. Chiar mi-a plăcut ideea și întâlnirile de la Brașov. Așa că am decis să mă implic, deși poate nu am atât de mult timp la dispoziție. Dar e ceva frumos.

Ce greutăți ai întâmpinat în organizarea proiectului? V-a fost greu să găsiți o locație, de exemplu?

Nu, de ea am făcut rost ușor pentru că la Brașov deja există o înțelegere cu Librăria Humanitas și-și dezvoltă acolo activitatea de foarte mult timp. Cea mai mare problemă cred că e reticența oamenilor atunci când le spui despre proiectul acesta. Mulți mi-au spus că-și imaginează o sală în care sunt vreo 20-30 de oameni, totul e foarte strict și se face ceva asemănător cu critica literară. Nu că e o conversație liberă în care fiecare spune ce-a simțit, ce-a înțeles dintr-o carte. Asta e încă o problemă.

Cum ai încercat să promovezi proiectul până acum și cum o să-l mai promovezi?

Am făcut lobby peste tot: oricine mă întreabă de „Seara de Carte” încep să vorbesc fără să mă mai opresc. Și nu sunt cea mai vorbăreață persoană din lume! (Dar acum trebuie să fac asta.) Multe share-uri pe Facebook. Am apelat la toți prietenii mei: să dea mai departe share, să spună despre eveniment.

Ai încercat să promovezi în facultăți? Să ceri permisiunea de a pune un afiș, de exemplu?

Am vrut să fac asta la Filosofie. Și… am observat că e destul de greu să-mi conving colegii să vină la un eveniment din acesta. Să-i rupi de tot ce fac ei, de activitățile lor și să-i determini să participe la un club de carte. Dar, încet, încet, s-au strâns câțiva și, în curând, vreau să promovez mai agresiv tot proiectul. Trebuie să fie promovat mai bine.

Am observat că studenții de la Filosofie (n.r. – subsemnatul e masterand la Filosofie) sunt destul de reticenți când vine vorba să participe la un eveniment care nu este organizat de un profesor. Nu sunt prea interesanți de evenimentele organizate de studenți, de colegi de-ai lor.

Nu cred că e cazul doar celor de la Filosofie. Cred că e o maladie extinsă. Toți sunt foarte interesați de ce se întâmplă în facultatea lor și deja știu la ce să se aștepte de la un eveniment organizat de un profesor. Totuși, am trei colege care vin la „Seara de Carte” și mi-au spus că le place.

Tinerii mai citesc în ziua de azi? Toată lumea spune că ei nu mai citesc.

Surprinzător, citesc.

Tu, de exemplu, ce citești?

Eu citesc tot timpul. Sunt multe cărți cărora le uit și titlul. Citesc fiindcă simt că-mi lipsește ceva dacă nu citesc. Citesc orice-mi cade în mână.

Ai un autor preferat?

Cel mai mult îmi place Stephen King.

Ultima oară v-ați întâlnit în parc. Unde mai aveți de gând să vă întâlniți?

Deși se numește „Seara de Carte”, aș vrea să ne întâlnim și la alte evenimente culturale: să mergem la teatru, la operă. Nu trebuie neapărat să fie vorba despre lectură.

Cum funcționează clubul de carte? Cine propune titlurile?

Oricine poate propune un titlul – care trebuie anunțat la timp – cu cel puțin o săptămână înainte – și persoana respectivă prezintă cartea. O poate prezenta pe toată sau să se axeze pe o anumită problemă sau orice i s-a părut ei interesant. Apoi se discută. Ideal ar fi ca fiecare să-și spună părerea lui despre carte: ce i-a plăcut, ce l-a intrigat.

S-a întâmplat să aveți discuții aprinse la vreo întâlnire? Să legați sau să rupeți prietenii?

Încă n-am ajuns acolo – să stricăm prietenii –, dar se întâmplă uneori să fie și discuții mai aprinse. Depinde de ce teme avem.

Comparând atmosfera de la seminarele de Filosofie și cea de la clubul de carte, care îți place ție cel mai mult?

Cea de la club. Îmi e mult mai ușor să vorbesc acolo, decât la un seminar.

De ce? Ți se pare că la un seminar, fiind ținut de un profesor, nu ești destul de liber să spui chiar tot ce vrei?

La noi (n.r. – la Filosofie) ești destul de liber să spui multe. Adică chiar dacă greșești, atâta timp cât vrei și încerci să contribui cu o ideea, orice spui e acceptat. N-am fost criticată niciodată, până acum, la facultate. Dar la club, cu un grup de oameni mai mic, îmi e mult mai ușor să vorbesc. Și-mi place foarte mult literatura. Îmi place ce citesc.

Pagina de Facebook a Serii de Carte București

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*