Ultimele Știri

Interviu CNN: Larisa Iordache noua Nadia Comăneci a României!

"Nu poți reuși fără plăcere și dorință"

Postul CNN sărbătorește inspirația și marile performanțe în sport, prin realizarea unei serii de reportaje despe marii sportivi ai lumii, iar în această serie a fost celebrată și gimnasta noastră Larisa Iordache, fiind numită ”noua Nadia Comăneci” de jurnaliștii americani. 

La aproape 25 de ani de la sfârșitul regimului comunist în România, deși multe s-au schimbat pentru națiunile din Europa de Est, linia de producție de gimnaste continuă să genereze campioni. De la Nadia Comaneci , primul și unicul ”10″ din istorie, înapoi în anii 1970, la medaliata cu aur Ecaterina Szabo și isprăvile post-revoluție realizate de Simona Amânar, femeile tinere din această țară și-au stabilit repere de excelență.

Stând la mai puțin de cinci metri înălțime, dar cu picioare lungi înșelătore, în vârstă de 18 de ani, Larisa Iordache este cel mai recent exemplu și poate fi numită „Noua Nadia”.

După ce a ajutat România să ia bronzul pe echipe la Jocurile Olimpice de la Londra 2012, ea a înflorit în acest an – susținând titlul de jur-împrejur la campionatele europene și la campionatele mondiale în China.

„Nu am ales gimnastica. Ea ma ales pe mine. S-a întâmplat. Sunt foarte bucurosă că am ajuns atât de departe”, a declarat Larisa pentru CNN’s Human to Hero series.

Iordache a fost reperată ca un copil care se juca într-un parc, urmărind fratele ei pe role.

„Cred că a observat viteza și energia și a impresionat-o”, spune Iordache despre femeia care a devenit primul ei antrenor, Mariana Câmpeanu – Silișteanu.

141013183854-h2h-larisa6-horizontal-gallery

Rolele nu au fost, probabil, un fel de distracție disponibilă pentru copii în timpul domniei președintelui Nicolae Ceaușescu, a cărui răsturnare sângeroasă în 1989 a semnalat începutul unei noi ere.

„M-am născut după comunism, dar părinții mei mi-au spus despre cât de stricte  erau lucrurile atunci față de acum”, spune Iordache.

”Acum este o țară foarte deschisă și oamenii duc o viață mai bună. Este mult mai ușor decât înainte, de aceea mă bucur că nu am trăit în acele vremuri.”

Cu toate acestea, ea a învățat că recompensele pot veni doar prin muncă grea, atunci când  avea doar cinci ani, ea a intrat la CS7 Dinamo Club din București – o instituție de renume pentru producția de campioni într-o gamă largă de sporturi.

Și când a fost selectată la echipa de juniori la vârsta de 10 ani, ea și-a dat seama cât de importantă a fost gimnastică pentru ea.

larisa

„A fost un nou drum pe care am vrut să îl încerc și am ales să merg tot drumul până la capăt, încrezându- mă cât de mult am putut”, își amintește ea.

„Mi-a plăcut faptul că am fost urmarită de oameni”, spune Larisa. „Este atât de important, când ai muncit din greu, pentru a fi în măsură să demonstrezi ceea ce ai muncit zi cu zi.”

Iordache descrie sportul ei ca o ” poveste frumoasă, care cuprinde, în toate domeniile o eleganță și atenție care trebuie să fie afișate atunci când lucrează pe aparate, determinarea trebuie să arate pe fiecare, plăcerea, de asemenea.”

„Nu poți reuși fără plăcere și dorință”, spune ea.

Gimnastele artistice trebuie să stăpânească cele patru discipline diferite: bârna, paralele, sărituri şi sol.

„Cel mai frumos aparat pentru mine este bârna. Este spectaculoasă”, spune gimnasta.

„Îmi place, de asemenea, la sol, deoarece se poate lucra cu ușurința și poţi dovedi oamenilor atât prin acrobație și artistic, prin harul tău, că acesta este un sport sănătos.”

Văzând cum Iordache zboară prin aer aparent cu usurinţă, este ușor să uităm linia fină dintre succes și eșec pentru că sportivii încercă să realizeze manevre fine şi complicate.

„În scopul de a fi cel mai bun trebuie să fii neînfricat, desigur, frica se strecoară în tine – apare – dar trebuie să iubeşti ceea ce faci foarte mult pentru a depăși aceste temeri”, zice sportiva de 18 ani.

„Este un moment teribil pentru o gimnastă să arate sau să facă o greșeală. Încerc să îndrept în cazul în care am greșit.”

Iordache a făcut rapid cunoscut numele ei pe scena internă, ​​şi a fost o gimnasta de top tot timpul, iar în 2009 a trecut la seniori – anul în care a devenit un adolescent. Sezonul următor ea a urcat la nivel internațional şi a participat la campionatele de juniori din Europa, câştigând aur, argint și bronz, și a ajutat România să ia titlul pe echipe la seniori în 2012, în timp ce a obţinut, de asemenea, medalii individuale.

Visul ei olimpic părea să fie spulberat atunci când a suferit o accidentare la călcâi înainte de Jocurile de la Londra, dar Iordache s-a recuperat suficient şi rapid pentru a aduce România pe podium la echipe, deși ea a fost a opta la individual.  

„Este un sentiment frumos atunci când faci parte din echipă”, spune ea. „Când ești fericit pentru succesul tău este doar o fericire mică în comparație cu bucuria masivă pe care o simțim împreună.”

O accidentare la spate de anul trecut a forțat o regândire a carierei sale, dar, în ciuda schimbărilor ea a mai avut un oarecare succes, terminând a doua în general la campionatele europene și a câştigat bronzul la mondiale, la sol.

În 2014 realizările ei s-au ridicat la așteptările publicului chiar mai mult de atât, ea a fost prima femeie de origine română care a terminat șapte ani consecutiv pe podium la toate competiţiile – iar la campionatul mondial a fost alături de americancele Simone Biles și Kyla Ross  și acum toți ochii sunt pe Rio 2016 la Jocurile Olimpice.

„Există o presiune asupra mea. Suntem obișnuiți să obţinem rezultate bune în gimnastica românească”, spune Iordache.

„Pentru mine este o motivație suplimentară pentru a fi cea mai bună și muncesc din greu pentru asta.”

La Londra 2012, Iordache a concurat alături de Cătălina Ponor, triplă medaliată cu aur la Atena, care a revenit după o absență de opt ani și înainte de pensionare  a mai adăugat un argint și un bronz la colecția ei.

Dar idolul ei rămâne o femeie ale cărei fapte incredibile de la Montreal au rămas în istoria gimnasticii mondiale cu 20 ani înainte ca Iordache să se fi născut – au mai mult decât orice pentru a pune sportul lor în lumina reflectoarelor.

 

„Gimnasta mea preferată a fost și încă este Nadia Comaneci – cea mai bună gimnastă din lume”, spune ea.  Acum în vârstă de 52 de ani, Nadia Comăneci a câştigat în cariera sa trei medalii de aur la Jocurile Olimpice la vârsta de 14 ani și apoi alte două la Moscova în 1980.

„Desigur apreciez și îi respect pe ceilalți pentru că au contribuit cu ceva în gimnastică, fapt ce ma determinat să devin ca ei – și eu acum încerc să devin mai bună decât ei.”

Timpul va spune dacă Iordache poate ajunge la aceste înălțimi incredibile, dar România are o nouă stea în creștere.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*