Ultimele Știri

Internalizarea Libertăţii = Brandul American

“Rareori am fost confruntați cu o provocare care să pună în discuție nu progresul sau belșugul, nu bunăstarea sau securitatea noastră, ci chiar valorile, țelurile și sensul existenței iubitei noastre națiuni. (…) Chestiunea drepturilor egale pentru americanii de culoare este tocmai o astfel de problemă. Și chiar dacă ne-am învinge toți inamicii, chiar dacă ne-am dubla bogăția și am cuceri statele și dacă tot nu am reuși să fim la înălțimea rezolvării problemei de față, aceasta ar însemna că am da greș și ca oameni, și ca națiune. (…) Națiunea noastră este prima în istoria lumii care a fost întemeiată cu un scop conștient: <<Toți oamenii sunt creați egali>>, <<dați-mi libertatea sau dați-mi moartea>>. (…) A aplica orice alt criteriu – a-i refuza unui om speranța din cauza culorii pielii sau a rasei, a religiei lui ori a locului unde s-a născut – înseamnă nu numai a comite o nedreptate, înseamnă a nega America și a dezonora pe cei care și-au dat viața pentru libertatea Americii.” (President Lyndon B. JOHNSON, Special Message to the Congress: The American Promise, March 15, 1965)

Spre deosebire de antichitate, unde stăpȃnul unui domeniu se proteja construindu-ṣi un castel ṣi un zid, ȋncepȃnd din Renaṣtere, supravieţuirea depindea de voinţa oamenilor de a lupta ṣi de a muri pentru el. A-i convinge pe oameni să facă acest lucru este o sarcină politică prin excelenţă. Prin urmare, orice acţiune politică are exact calitatea cadrului conceptual ȋn care este gȃndită ṣi depinde de ideile politice ale celor care se angajează ȋntr-o asemenea acţiune.

Într-o societate dezvoltată din punct de vedere economic, protejată de imixtiunea oricărui agent extern, stabilitatea și dezvoltarea pot fi afectate în condițiile în care regimul politic nu garantează protecția drepturilor și libertăților inerente ființei umane. În acest sens, Statele Unite reprezintă cel mai elocvent exemplu de dezvoltare, prin faptul că abolirea sclaviei și a discriminării rasiale au contribuit la extinderea democrației în Europa Centrală și de Est, întrucât Modelul American evidenția în mod clar contrastul față de Modelul Sovietic.

Democrația și respectul pentru individ nu s-au manifestat a priori, existând discrepanţe majore în ceea ce privește interpretarea și aplicarea acestora în spațiul American. Un rol major l-a constituit contextul în care raportul dintre cei liberi și cei aserviți s-a manifestat, precum și schimbarea de paradigmă pe care reprezentanții celor aserviți au răspândit-o prin apelul la valorile sacrosante garantate de către Constituția Statelor Unite ale Americii. Abolirea discriminării rasiale (și a sclaviei) nu s-ar fi realizat în acea perioadă în lipsa unei preocupări și a unui consens (cetățeni, Stat, Servicii Secrete, alţi actori) de construire a unui Brand cu valoare Universală, oferindu-se pe ei, ca Stat, ca reper principal.

Contrar valorilor și principiilor enunțate prin intermediul Declarației de Independență din 4 iulie 1776, potrivit căreia “toți oamenii se nasc egali”, și “sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că între acestea se număra viața, libertatea și căutarea fericirii”, imposibilitatea Congresului de a interveni asupra problemelor interne din interiorul statelor, a favorizat o dezvoltare surprinzătoare a exploatării sclavilor, deoarece aceasta era o afacere foarte profitabilă pentru statele din Sud. Acest fapt determina accentuarea diferențelor dintre Nord și Sud. În timp ce Nord-Estul se industrializa, Sudul rămânea exclusiv agricol.

Divergenţele dintre statele din Nord și cele din Sud au escaladat atunci când ambele doreau cucerirea Vestului. Pe de o parte, Sudul avea nevoie de noi pământuri pentru a lărgi granițele cultivării bumbacului, colonizând Arkansas. Însă, pământul nu aducea nici un beneficiu dacă nu era cultivat, folosind astfel munca sclavilor. Prin urmare, statele din Sud erau nevoite să convingă statele din Vest să adopte constituții în care sclavia să fie admisă. Pe de altă parte, extinderea sclaviei punea în pericol instituțiile statelor din Nord, ceea ce ar echivala cu pierderea libertății fermierilor.

Nu în ultimul rând, este important modul de percepere, atât de către proprii cetățeni și de către statul respectiv, cât și de către ceilalţi actori cu care aceștia interacționează, în privința brandului de țară, al reperelor și valorilor promovate. Este relevant în acest sens faptul că începând cu clasa a III-a, în Statele Unite ale Americii, elevii studiază variante ale Constituției adaptate nivelului acestora de înțelegere a normelor constituționale, fiind aprofundate pe parcursul ciclului gimnazial și liceal. În plus, discursurile actorilor politici (în special al Preşedintelui), cât și deciziile Curții Supreme beneficiază de o atenţie sporită din partea societății, întrucât cetățenii au internalizat concepte precum: “Drepturi”, “Libertate”, “Egalitate”. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu este ceva vizibil din punct de vedere al percepției vizuale, SUA și-au impus propriul model de brand luând ca reper norma și valorile constituționale, prin abolirea sclaviei și a discriminării rasiale.

În genere, SUA au estimat că fenomenul abolirii discriminării rasiale este inevitabil, în contextul evenimentelor apărute pe scena relațiilor internaționale (Israel, India, Africa, URSS), acceptând astfel să îl controleze. La nivel de brand, SUA promovase din 1900 imaginea de actor care sprijină libertatea și democrația. Totodată, după al II – lea Război Mondial, SUA a devenit un actor care a distrus imperiile monarhice și a înființat crearea statelor naționale. Astfel, dacă nu ar fi rezolvat problema discriminării rasiale, ar fi apărut o contrazicere între mesajul transmis în interiorul SUA față de politica externă. În plus, rezolvând problema internă, începând cu Helsinki 1975, a reușit să impună pe plan internațional garantarea drepturilor omului, exportând astfel modelul propriului brand, prin transformarea acestuia într-un brand cu valoare universală.

Astfel, SUA au beneficiat de pe urma brandului de o coerenţă în privinţa politicii interne, respectiv externe, precum și transformarea într-un actor care impune direcția de orientare în “arena” relațiilor internaționale. Drepturile omului au devenit, începând cu Conferința de la Helsinki, pârghia de influență pentru o politică globală, combătând astfel argumentul URSS care susținea neamestecul în treburile interne.

Având în vedere criza economică mondială din perioada 1929-1933, precum și implicarea SUA în cele două războaie mondiale, interesul față de problema discriminării rasiale este minimalizat. În plus, Amendamentele XIII, respectiv XIV, limitau abuzurile pe care albii le exercitau asupra negrilor, chiar dacă nu anulau în totalitate discriminarea rasială. O explicație plauzibilă privind limitarea abuzurilor din prima jumătate a secolului al XX-lea rezidă în instabilitatea generată de evenimentele internaționale din această perioadă. Raționamentul aplicat într-o asemenea situație vizează unitatea existentă între statele Uniunii în fața unui pericol extern care putea afecta securitatea Statelor Unite. În acest sens, se poate afirma faptul că acest consens în privința problemelor interne a contribuit la progresul înregistrat de SUA în prima perioadă a secolului al XX-lea.

În schimb, pentru a se deosebi în mod fundamental de regimul politic promovat de Uniunea Sovietică, începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, dezbaterea asupra discriminării rasiale a reapărut în spațiul public al Statelor Unite. Întrucât ideologia sovietică se fundamenta pe principiul discriminării și pe separarea societății pe clase, politica Occidentului se baza pe valorile democrației și egalității persoanelor în fața legii. Din acest motiv, având în vedere faptul că eventualele discriminări ar fi afectat imaginea SUA pe plan internațional, se creează contextul favorabil abolirii discriminării rasiale. Prin urmare, evoluția modului de raportare la acceptarea sau abolirea discriminării rasiale, precum și modul de interpretare a amendamentelor Constituției, au fost influențate de dinamica evenimentelor internaționale.

Se poate afirma așadar că Brandul SUA fundamentat pe respectul drepturilor omului și al cetățeanului, pe egalitatea în fața legii, libertatea, abolirea discriminării rasiale, de gen, sau de orice alt tip, nu are o adresă exactă, nu poate fi localizat, nu este ceva palpabil; însă este un Brand internalizat la nivelul societății, este identificabil prin faptul că este legitimat prin conștientizare atât de către cetățenii SUA, cât și de către ceilalți actori de pe scena internațională. Sintetizând, brandul SUA nu există dacă luăm drept criterii localizarea observabilă din punct de vedere empiric, însă, devine un brand cu valoare Universală, care impune trend-ul într-un sistem concurențial, dacă se ține cont de valorificarea principiilor și normelor constituționale generate de istoria SUA şi consensul actorilor implicaţi.

În concluzie, dacă astăzi Statele Unite ale Americii reprezintă un ideal al democrației, fiind considerate, în același timp, o superputere, nu trebuie neglijat faptul că evoluția acesteia a fost influențată de abolirea sclaviei și a discriminării bazate pe rasă, etnie, vârstă, gen sau a locului de proveniență, precum şi de construirea unui brand cu valoare Universală care evidenţiază abolirea segregării rasiale, subliniind astfel superioritatea SUA în contextul Războiului Rece.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*