Ultimele Știri

Incapacitatea Europei de a evita un nou conflict înghețat

În timp ce România își alegea reprezentantul de la Palatul Cotroceni, în aceeași zi aveau loc și alegerile ilegale din estul Ucrainei, în urma cărora un lider declarat al separatismului prorus din regiune, Alexandr Zaharcenko și partidul său au câștigat alegerile din Lugansk și Donețk. Mai pe scurt, în curând vom avea o nouă Transnistrie aproape de granițele noastre, de care pe viitor nu știm cum ne vom apăra, poate chiar la modul direct.

Peste 70% dintre cei care au mers la vot amenințați de frica războiului în Lugansk și Donețk au mizat pentru Alexandr Zaharcenko, care le-a promis oamenilor restaurarea plății pensiilor, pe lângă celelalte formațiuni rebele care militează pentru ruperea de Ucraina și restaurarea unui regim mai mult sau mai puțin sovietic în regiune. De fapt, locuitorii din Lugansk și Donețk nu au avut o altă opțiune decât cea încurajată de teroriștii care duc luptele cu militarii ucraineni și care au omorât peste 300 de persoane în ultimele zece zile.

În urmă cu câteva zile de „alegerile” din estul Ucrainei, priveam imaginile transmise de CCTV printre ruinele locuințelor afectate de acțiunile militare din Donețk și urmăream șirul lacrimilor de pe obrazul unei femei care i-au murit mai multe rude în acest conflict și care exclama în repetate rănduri că nu-și dorește altceva decât pace în lume și în special la ea acasă. Nu știu cu cine a votat această doamnă și dacă a votat cu bunăștiință la alegerile organizate de separatiștii proruși, însă situația critică a ei mă-nspăimântă chiar și pe mine, cea care m-am născut într-o generație apatică și necunoscătoare a unei realități măcinate de războaie.

În timp ce bombardamentele continuă în estul ucrainean, autoritățile de la Kiev zumzăie niște declarații prin care condamnă rezultatul acestor alegeri, dar nimic mai mult decât atât, pentru că ei se află într-o perioadă de reorganizare și reîmpărțire a pârghiilor statului între Poroșenko și Iațeniuk, care au câștigat la rândul lor alegerile parlamentare de acum două săptămâni organizate în restul Ucrainei, mai puțin în aceste regiuni din Est. Dar însuși faptul că așa-zisele „alegeri” au putut fi organizate, demonstrează faptul că Guvernul ucrainean a pierdut controlul asupra regiunilor din Est. Ceea ce reprezintă un pas imens pentru a se crea în regiune un nou conflict înghețat susținut de ruși. Deci, o nouă Transnistrie este mai aproape ca oricând de a se crea în Donețk și Lugansk, ceea ce și-a dorit Vladimir Putin dintotdeauna, pentru a nu permite fostelor state din URSS să se îndrepte pe calea modernizării înspre occident. Cam aceeași situație se întâmplă și în Republica Moldova, care pare mai aproape decât oricând de asocierea cu Uniunea Europeană, dar este inaptă de a gestiona problema transnistreană, care este nodul european al pieței ilegale de arme. 

De cealaltă parte angajamentul Uniunii Europene este departe de a rezolva ceva în această bătălie evidentă cu Rusia, deși se declară oficial indignată prin vocile nemțești, belgiene sau de la Londra de aceste conflicte înghețate care perindează bătrânul continent sau îndeosebi de situația din Ucraina. Iar sancțiunile economice impuse de Statele Unite, Uniunea Europeană și ONU, nu aduc nici un rezultat, ba dimpotrivă, după ce atât Angela Merkel, cât și François Hollande i-au cerut lui Vladimir Putin să nu recu­noască rezultatul acestor alegeri, fiindcă recunoașterea lor reprezintă o încălcare evidentă a acordului semnat în ­septembrie la Minsk, prin vocea ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, Moscova a recunoscut și chiar „respectat voința locuitorilor din sud-est”, conform ultimelor declarații oficiale. Iar în acest caz noi toți devenim martori a unui război tacit și mascat în care mor oameni nevinovați, iar democrația se lasă căutată prin colțurile Europei.

În timp ce marii lideri europeni se vor reuni pentru o nouă rundă cu negocieri la un hotel de cinci stele din vreo metropolă occidentală, un alt convoi de camioane „umanitare”, care aduc armament greu, inclusiv mitraliere antiaeriene de calibru mare, vor ajunge precum și în aceste zile în regiunea Donețk, iar cei de pe baricada cealaltă, militari ucraineni, tineri și nepregătiți, avântați de spiritul naționalist vor pieri pe frontul nerecunoscut de nimeni.

De fapt situația actuală îi critică pentru toți, pentru o Europă dependentă de gazul rusesc și mai mult sau mai puțin de schemele financiare infiltrate prin băncile embleme din occident sau pentru un Putin, care jobilează la Moscova victoria unui regim necrozat pe interior și bolnav pe din afară. Din nefericire, până la urmă toți ajungem să-i fim victime, începând cu cei din Transnistria, Donețk, Lugansk sau Abhazia, până la restul cetățenilor securizați de ideologia democratică din restul Europei.

Incapacitatea țărilor occidentale de a rezolva aceste conflicte este reală, însă în ce măsură atitudinea noastră poate contribui la o soluție viabilă pentru un viitor sigur oriunde nu te-ai afla în lume este necunoscută. Sau merită de aflat?!

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*