Ultimele Știri

Grădina primăriei și berăria Bragadiru

Peste drum de ctitoria Banului, mai jos de Policlinică Stomatologică, vreme de vreo 40 de ani, până în anul 1903, unde-i acum fostul cinematograf Tineretului, existase faimoasa Grădină a Primăriei, înfiinţată pe vremea primarului Dimitrie Gusti (1865).

Din îndemnul său, fostul cimitir părăsit al bisericii Banu, transformat în maidan năpădit de gunoaiele carelor şi căruţelor din vechea piaţă Sf. Spiridon, se plantă cu arbori şi flori. Primăvara locul era de nerecunoscut, iar văzduhul înmiresmat de straturile cu flori, pe seama cărora răutăcioşii scoseseră vorba că le parfumează noaptea un om al primarului, numai ca grădina să fie fără seamăn.

Lărgită prin cumpărarea locului hanului lui Gheorghe Coroi, din Uliţă de Sus şi înzestrată cu bănci, un chioşc pentru fanfara Gărzii Civice şi cu o berărie, nouă grădina devenise un loc atrăgător. Seara, cântând şi fanfara militară, puștiul bântuia prin Piaţa Sfântului Spiridon.

Ieşenii cu mic cu mare, dădeau buzna la Grădină, se instalau pe bănci şi rezemaţi de speteze, ascultau cântecele pe care capel-maistrul le înfăţişa cu explicaţii despre game, chei, semne şi alte „istorii” muzicale. Agora pentru dezbateri publice şi salon de expoziţii ale pictorilor, fotografilor, sculptorilor, giuvaergiilor, țesătorilor şi altor „născocitori”, dimineaţă vuia de aprige discuţii, încinse pe seama „operelor” înşirate pe bănci, prin copaci sau prin zăplazuri; după-amiază răsuna de tromboanele fanfarelor care cântau un vals, un cadril şi o uvertura, iar noaptea clocotea de râsetele târgoveţilor înghesuiţi în faţă scenei comedianţilor.

bragadiruCochetă, cu rondouri de flori şi alei de castani, când mai îngrijită, când mai părăsită, după priceperea primarilor, Grădina se află de mai multă vreme în ochii negustorilor şi locantierilor ce se înghesuiau spre noua zonă centrală a târgului, părăsind pe aceea din jurul Palatului domnesc, alcătuită odinioară din Uliţa Mare, Podul Vechi (C.Negri), Sfânta Vineri (Anastasie Panu), Uliţa de Jos şi Gr. Ghica.

Începutul avea să-l facă, în vara anului 1905, patronul fabricii Bragadiru, ridicând la stradă un fastuos local cofetărie – berărie (Coloseul Bragadiru), ca sucursală a fabricii sale. Deschis la 9 iulie 1906, după inaugurarea din ziua precedentă cu „aghiazmă şi gustare copioasă”, pentru vreo 100 de invitaţi, plus orchestra celui mai mare muzicant al vremii, Ghiţă Borteanu, localul de la numărul 33-35 ascundea în spate şi o grădină de vara, înzestrată cu scenă zidită şi cabine. La intrare se înalța elegant portalul ornamentat.

Clădirea nu avea asemănare în oraş, rămânând multă vreme o emblemă a străzii Lăpuşneanu.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*