Ultimele Știri

Geneva şi ONU – furnizori ai diplomației şi ai democrației

onu geneva

În goana după informații şi experiențe, după formare şi dezvoltare, am făcut o vizită de câteva zile la Geneva; un oraş elvețian, renumit pentru diplomație, pentru educație diplomatică, juridică, şi nu în ultimul rând pentru educație de înaltă clasă în domeniul managementului, antreprenoriatului şi al afacerilor.

Un oraş multiculturalizat, ce ascunde pe lângă universitățile de prestigiu mondial, pe lânga buticurile cochete de pe bulevardele pietonale centrale, hoteluri fastuoase, o armonie împietrită, o viață pe cât de complexă pe atât de simplistă, şi dincolo de toate, o securitate discretă, lucru care redă senzația de deplină siguranță.

Geneva înseamnă mai mult decât unul dintre cele mai scumpe oraşe din Europa, înseamnă mai mult deât un mediu bancar prielnic, în care magnații îşi adăposteasc averile, mai mult decât un oraş obişnuit.

Un loc absolut surprinzător, poate prea rigid pentru „ritualurile” de socializare practicate de noi, latinii. Elvețienii nu ies în grupuri mari în oraş, nu fac cinste de ziua lor şi greu îi putem deosebi de alți cetățeni, prin nivelul ridicat de discreție, precum şi prin faptul că, nivelul de civilizație nu permite diferențierea socială, iar grandomania este un termen absolut neamintit.

Dar dincolo de viața aparentă, lucru pe care în România se pune mare însemnătate, Geneva se individualizează, după cum am precizat la început, prin diplomație şi discreție.

Obiectivul diplomatic reprezentativ este, de departe, sediul Organizației Națiunilor Unite, al doilea sediu mondial, după cel de la New York. Aflați în vizită în sediul ONU, am cunoscut detalii, informații despre rolul unei organizații ce are drept funcție principală, identificarea disfuncțiilor şi rezolvarea problemelor ce țin de dezvoltarea mondială.

ONU este o organizație de talie mondială, înființată la 1945 la New York, care are astăzi, 193 de state membre, entitate în cadrul căreia România este parte.

Secretarul General în exercițiu al ONU, din anul 2007 este sud-coreeanul Ban Ki-Moon, iar limbile oficiale ale ONU sunt: engleza, chineza, araba, franceza, rusa şi spaniola. Sediul este construit din materiale primite sub formă de donație de la statele membre, filantropi de pretutindeni; un exemplu concludent este biblioteca ONU, une dintre cele mai mari biblioteci din lume, care a ajuns în patrimoniul ONU prin donație oferită de către familia Rockefeller.

Dar nu marmura, granitul, sculpturile, metalele prețioase, amfiteatrele şi nici măcar nu sediul impunător al acestei organizații gradioase face ca pacea, stabilitatea economică, drepturile omului şi democrația să fie promovate şi implementate prin intermediul şi de către funcționarii şi membri activi ai acestei instituții, ci organizarea, asocierea, înțelegerea,  toleranța, sprijinul reciproc, şi asistența, sunt atributele cruciale a desluşirii disfuncției societății şi a remedierii şi dezvoltării acesteia.

Zilnic, la sediul ONU au loc peste 40 de conferințe cu diverse teme, de interes internațional, iar cel mai mare amfiteatru poate găzdui întruniri la care pot participa 2000 de persoane.

România ar trebui să ia aminte la ceea ce se întâmpă pretutindeni pe glob şi să aibă o implicare mai activă, mai prosperă, neviciată în funcționarea acestei grandioase organizații, fiindcă, după cum observăm zilnic, societățile, constituite din noi indivizii, se bazează şi funcționează în armonie, bazată pe interdependență, pe sprijin reciproc, pe multiculturalism, pe cunoaşterea şi recunoaşterea nevoilor, reciproc, de către oameni, lucru care stârneşte instinctul de apartenență.

Despre instinctul de apartenență se poate argumenta în ce direcție dorim, odată pentru dezvoltare, prosperitate, eficiență şi profesionalism, iar altădată, pentru supunere, totalitaritate, descurcăreală.

Rămâne ca începând de la cele mai mari entități, organizații, asociații de indivizi, clădite prin ideologii comune, obiective mărețe, intenții dintre cele mai bune, să se poată clădi o armonie generală, care la rândul ei să pună bazele unei societăți civilizate şi sigure.

Acest lucru nu este unul deloc simplu, însă, dacă mare parte din energia risipită pe negativism s-ar îndrepta în scopul de a crea noi înşine o lume mai bună, de a ne creea nouă, ca societate un ambient potrivit, din care să nu mai fim nevoiți să evadăm, de care să nu ne ferim, şi dincolo de toate acestea, un mediu pe care să-l promovăm, să-l susținem şi să-l menajăm, deopotrivă.

România nu are nevoie să facă politică militară, fiindcă nu se poate ridica la nivelul statelor puternice din acest punct de vedere, România nu are nevoie să se implice în războaie, conflicte de niciun fel. România are nevoie mai mare ca oricând de un proces de stabilizare politică, socială, de redresare economică, precum şi de dezvoltare culturală.

Pentru ca aceste obiective să poată fi atinse, este necesar a ne reorienta apartenența şi să profităm de privilegiul de a face parte dintr-o „familie” precum Organizația Națiunilor Unite, să învățăm din practicile ce bun bazele funcționării democrației, să simplificăm felul de a acționa, să încercăm să ne fim utili unii altora, indiferent de raportul dintre persoane.

Mottoul ONU este: „It`s your world!” „este lumea ta!”, slogan la care Geneva s-a adaptat în mod necontenit!

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*