Ultimele Știri

FOTO: Accidentul aviatic care ar fi putut schimba istoria României. Cum era Ceaușescu să moară la Moscova

4 Noiembrie 1957 ar fi putut schimba destinul comunismului românesc printr-un accident care ar fi îndoliat, pentru o perioadă, paginile presei oficiale de la București.

La data de 4 noiembrie 1957, Nicolae Ceauşescu a făcut parte dintr-o delegaţie al Partidului Muncitoresc Român care urma să ia parte la manifestările organizate la Moscova cu ocazia aniversării a 40 de ani de la Marea Revoluţie Rusă. Avionul cu care s-a deplasat delegaţia română în URSS s-a prăbuşit în apropiere de Moscova, viitorul dictator Nicolae Ceauşescu scăpând doar cu leziuni minore. Delegația română era alcătuită din șase persoane : Chivu Stoica (la momentul respectiv, prim-ministru al guvernului, și capul grupului), Grigore Preoteasa, Nicolae Ceaușescu, Ștefan Voitec, Leonte Răutu și Alexandru Moghioroș. Aceștia erau însoțiți și de un personal « tehnic » – Mihai Novicov (translator), Ștefan Voicu, stenograful Petrescu și ofițerul de Securitate Mecu, cel care obișnuia să-l însoțească în deplasări pe Chivu Stoica.

În acest avion trebuia să se afle și Gheorghiu-Dej, însă acesta a absentat, pe motiv, poate real, că o gripă se face responsabilă de rămânerea lui în țară.

Avionul a făcut o escală la Kiev, unde delegația română a avut o scurtă întrevedere cu membri din conducerea RSS Ucraina, pentru ca la terminarea acesteia avionul să își reia drumul către Moscova. Însă, dupa puțină vreme, el a fost întors din drum, la indicațiile primite de pe aeroportul din Moscova, din cauza unei periculoase lipse de vizibilitate datorată ceței foarte dense din apropierea orașului. Dată fiind această situație, delegația s-a întors la Kiev, unde trebuia să se întâlnească cu delegația maghiară, sosită cu un alt avion și care mergea tot la Moscova, cu același scop. Într-un final, ambele avioane au redecolat.

Cuprinși fiind de oboseală, membrii delegației au transformat cele două saloane ale avionului în sufragerii improvizate, în care ”pasagerii s-au întins în fotolii sau pe canapele și dormitau ”

Delegaţia românească călătorea cu un avion IL-14, aeronavă care, la ora 17.58, din cauza unei erori de pilotaj şi a condiţiilor meteo nefavorabile a atins crengile unor arbori şi s-a prăbuşit. Aeronava a căzut în apropiere de pista Aeroportului Vnukovo, iar în urma impactului patru persoane aflate la bord au decedat. Pe lângă trei membri ai echipajului, cetăţeni sovietici, şi-a pierdut viaţa şi Grigore Preoteasa, ministru al propagandei în regimul lui Dej.

Mai exact, accidentul s-a produs abia în momentul în care avionul se pregătea să aterizeze pe aeroportul moscovit Vnukovo. Din cauza proastei vizibilități însă, nava a ratat pista de aterizare, iar la scurt timp după prăbușirea într-o pădure de lângă aeroport, s-a aprins în flăcări. Dar, până să explodeze avionul, nouă persoane reușiseră să se salveze. Piloții și Grigore Preoteasa au fost singurii morți. Cel din urmă se presupune că se afla în picioare în momentul producerii accidentului, în timp ce povestea ”despre felul cum în America pasagerii sunt legați înainte de decolare și aterizare”. Cei care au supraviețuit impactului au fost duși imediat la spitalul de partid Kremliokova, unde au fost vizitați de o delegație sovietică, în frunte cu premierul Bulganin.

Nicolae Ceauşescu a reuşit să scape cu viaţă, el căpătând „o contuzie la jumătatea dreaptă a coşului pieptului şi a încheieturii stângi a gambei, julituri la faţă, mâini şi picioare, starea generală fiind satisfăcătoare”, aşa cum se arată într-un raport medical emis de Ministerul Sănătăţii al URSS. Din delegaţia PMR mai făceau parte Chivu Stoica, preşedinte al Consiliului de Miniştri, Ştefan Voitec, locţiitor al preşedintelui Consiliului de Miniştri, Alexandru Moghioroş, locţiitor al preşedintelui Consiliului de Miniştri, Leonte Răutu, şeful secţiei de Propagandă şi Agitaţie din Comitetul Centrul al PMR, Ştefan Voicu, redactor – responsabil al revistei „Lupta de clasă”, Mihai Novicov, translator, Alexandru Micu, garda de corp a lui Chivu Stoica, şi Ion Petrescu, stenograf.

Sigur, acum se deschide seria întrebărilor: a fost un simplu accident sau a fost plănuit de sovietici? De ce se dorea moartea celor în cauză? Care ar fi fost destinul României dacă ar fi murit și Nicolae Ceaușescu atunci? De ce Gheorghiu-Dej nu s-a aflat totuși la bordul avionului? A murit Grigore Preoteasa ”în locul altcuiva”? Doreau rușii eliminarea lui Dej? Și dacă da, să nu fi știut ei rușii că acesta nu se afla în avion? Toate sunt întrebări cărora timpul nu le-a răspuns în mod clar. Putem medita însă. Dar, indiferent de explicații, am rămâne sub semnul istoriei lui ”dacă”, al istoriei contrafactuale.

Cum s-a desfăşurat zborul până la prăbuşire

Avionul sovietic a decolat de pe aeroportul din Bucureşti, la ora 9.48. După aproape o oră de la decolare, la ora 10.31, avionul a aterizat pe aeroportul din Kiev pentru realimentare. Delegaţia română a mâncat şi băut bine, iar la ora 13.26 aeronava a decolat spre Moscova. Avionul a ajuns aproape de destinaţie în jurul orei 17.48, când piloţii au reuşit să ia legătura cu turnul de control. La ora 17.58, din cauza ceţii şi a manevrelor greşite făcute de piloţi, în momentul în care se pregăteau de aterizare, aeronava a atins vârful unor arbori aflaţi în apropiere şi s-a prăbuşit. În urma impactului puternic, au murit Grigore Preoteasa, Valeri Nikolaievici Sleacov, comandantul avionului, Nikolai Zaharovici Pavlikov, tehnicianul de bord, şi Ivan Ivanovici Hriucalov, membru al echipajului.

Momentul prăbuşirii avionului a fost descris de Mihai Novicov, translatorul aflat la bordul aeronavei, în memoriile sale „Moartea lui Grigore Preoteasa. Catastrofa de pe aeroportul Vnukovo”.

foto 1Despre Grigore Preoteasa s-a spus că era singurul pasager aflat în picioare, în momentul prăbuşirii avionului. FOTO: www.wikipedia.org

‘Călătorii şi-au dat seama că ceva nu era în regulă după o primă smucitură, care nu semăna a fi contactul roţilor avionului cu solul. De fapt, aeronava se lovise de vârfurile copacilor. A urmat un al doilea impact, şi mai puternic, ce a smuls pasagerii de pe locurile lor. Scaunele nu erau prevăzute cu centuri de siguranţă la aterizare şi asta a favorizat rănirea lor. După ce avionul a atins solul, românii au reuşit să sară şi să fugă cât mai departe, evitând suflul exploziei. Şi-au dat seama că Grigore Preoteasa nu era cu ei în momentul primei bubuituri cauzate de aprinderea rezervoarelor’, aşa a descris momentul prăbuşirii avionului Mihai Novicov.

O comisie guvernamentală condusă de Alexei Kosîghin, prim-ministru al URSS între 1964 şi 1980, a deschis o anchetă care a scos la iveală mai multe nereguli. Membrii echipajul condus de Valeri Nikolaievici Sleacov locuiau în zona Bucureştiului, iar după accident, familiile acestora au părăsit în grabă România. Ancheta sovieticilor a scos la iveală că echipajul lui Sleacov nu s-a pregătit suficient pentru zborul din 4 noiembrie 1957 şi în plus zborul de probă a fost efectuat fără pilotul 2 şi navigator. În momentul în care a început manevrele de aterizare pe aeroportul Vnukovo, Valeri Nikolaievici Sleacov nu a ascultat comenzile primite, spunând că se descurcă şi nu va avea probleme, însă avionul a lovit crengile unor copaci şi s-a prăbuşit. Sovieticii au concluzionat că vinovaţi de prăbuşirea aeronavei se fac membrii echipajului, deoarece avionul nu avea nicio defecţiune înainte de producerea catastrofei. Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Grigore Preoteasa a fost depus pentru o zi la Casa Sindicatelor din Moscova, de unde a fost transportat cu un tren mortuar în România. Acestuia i-au fost organizate funeralii naţionale, după care a fost îngropat la Cimitirul Militar Ghencea.

foto 2Nicolae Ceauşescu a fost unul dintre cei care au dus pe braţe sicriul lui Grigore Preoteasa

Accidentul produs lângă Aeroportul Vnukovo din Moscova a stârnit de-a lungul timpului tot felul de întrebări şi controverse. Au fost lansate teorii conform cărora accidentul ar fi fost plănuit şi viza o persoană anume, printre „ţintele” sovieticilor fiind vehiculate numele lui Gheorghe Gheorghiu – Dej şi cel al lui Nicolae Ceauşescu.

4 noiembrie 1957 ar fi putut rămâne în istoria țării noastre drept momentul schimbării destinului. Cu toate acestea, comunismul românesc ar fi mers înainte indiferent de numărul sau calibrul politic al victimelor de la Vnukov.

foto 3

foto 4

foto 5

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*