Ultimele Știri

Este absurd să mai credem că puterea se află astăzi în mâinile poporului!

Aberaţiile introduse în Sistem

Foto: Cristian Vasile

A venit vremea să analizăm mai în amănunt, de ce lucrurile stau atât de anapoda în România, cu toate că există cu adevărat o dorinţă sinceră în cadrul societăţii de a schimba lucrurile în bine.

În primul rând trebuie să înţelegem, că singură, această dorinţă nu are sorţi de izbândă. Altfel, am fi exact ca personajul acelui banc care se ruga stăruitor la Dumnezeu să câştige şi el la Loto, dar nu făcea nici minimul efort de a cumpăra un bilet la acest joc. Trebuie să înţelegem că schimbarea – fie şi la nivel personal – presupune un anumit efort şi înţelegere a situaţiei în care te afli. Dar mai trebuie să înţelegem şi faptul că, atâta vreme cât în balanţa personală, acest efort pe care trebuie să-l facem cântăreşte mai mult decât avantajele pe care CREDEM că le-am putea obţine, pur şi simplu nu îl vom face.

Este exact situaţia de astăzi din România. Chiar dacă marea majoritate a oamenilor nu dispune nici măcar de o înţelegere fragmentată a realităţii obiective, la nivel inconştient, fiecare ştie că printr-un anumit efort depus de fiecare din noi, lucrurile ar putea evolua în bine.

Doar că, momentan, acest efort solicitat respectivului individ, PARE disproporţionat de mare, comparativ cu beneficiile IPOTETICE pe care le-ar putea obţine acţionând în acest sens. La această stare de fapt au contribuit mai mulţi factori, unii veniţi pe calea mecanismelor manipulatorii acţionate cu migală de Sforari (factori caracterizaţi de o anumită intenţionalitate), alţii pe cale istorică şi alţii pe cale psihologic-subiectivă. Acum vom discuta de primii dintre aceştia.

Factorii care care au condus la această stare de fapt, veniţi pe calea mecanismelor manipulatorii puse la punct, întreţinute şi folosite cu suces de Sforarii României sunt după cum am văzut şi anterior, puse în scenă prin intermediul mass-mediei, a „ziariştilor de serviciu”, a „ideologilor de ocazie” şi a aberaţiilor introduse în mod INTENŢIONAT în cadrul corpului social al poporului român.

Cu toţii ştim şi am văzut rezultatele amplelor campanii media desfăşurate în toată istoria post-decembristă, începând cu subtilizarea Revoluţiei chiar de sub nasul revoluţionarilor autentici, care şi-au riscat viaţa prostând împotriva unui regim nedemn pentru o ţară a secolului XX, continuând cu mascarada devalizării statului de activele cele mai profitabile, sub masca Privatizării şi terminând cu revenirea în forţă a vechilor fesenişti la butoanele societăţii, în urma unor alegeri democratice câştigate la un scor covârşitor.

Nu insistăm asupra acestora, pentru că deja s-a scris prea mult pe această temă şi doar cei care doresc, ei înşişi, să rămână veşnic neinformaţi nu au auzit sau nu cunosc aceste lucruri. Ceva mai ascunse ochilor publicului larg sunt acele aberaţii introduse INTENŢIONAT în cadrul sistemului, acestea fiind considerate de public drept prostie pură, incompetenţă şi aşa mai departe, dar în fond ele sunt cât se poate de intenţionate, urmărind o finalitate şi un scop clar, care scapă privirilor aţintite doar superficial asupra societăţii în care trăim.

De-a lungul acestui articol, termenul de „aberaţie” nu îl folosim în sensul lui figurat-peiorativ (ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie), ci la sensul lui propriu (abatere de la ceea ce este normal sau corect). Ei bine, aceste aberaţii sunt introduse în sistem în mod intenţionat:

–   pentru atingerea anumitor scopuri punctuale.

–   pentru menţinerea unei stări de angoasă socială improprie dezvoltării oricăror mişcări coordonate de natură revendicativă. Atunci când te sâcâie un ţânţar, de exemplu, nu prea îţi vine să faci filozofie sau să pui în aplicare principiile dreptăţii. Influenţa „ţânţarului” este suficient de mică pentru nu genera declanşarea unei acţiuni în forţă (de exemplu: să te repezi cu pliciul la el), dar suficient de activă/prezentă, astfel încât să nu te lase să faci ceea ce trebuie. Doar atât cât să te ţină „sâcâit” şi „sictirit” pentru a nu purcede la acţiuni care să contravină Planului. În categoria unor astfel de aberaţii (intenţionat introduse în sistem) intră, de exemplu:

  • Organizarea improprie a spaţiului instituţiilor unde se desfăşoară lucrul cu publicul.

În timp ce birourile şefilor şi a celor care nu lucrează efectiv cu publicul sunt mobilate şi organizate modern şi plăcut, spaţiile destinate lucrului cu publicul sunt ponosite, cu mobilier vechi, sunt organizate impropriu, împotriva bunului simţ şi într-un dispreţ total faţă de orice regulă de optimizare a timpului şi rezultatelor dorite.

Pentru cele mai mărunte treburi se organizează cozi imense, este necesară prezenţa la câteva ghişee diferite unde inevitabil întâlneşti alte cozi şi mai mari, şi aşa mai departe. Afectaţi de aceste lucruri mărunte, sunt în egală măsură şi publicul şi funcţionarii care interacţionează cu aceştia, fiecare din aceşti doi actori sociali punând „acreala” celuilalt pe seama altor factori, care nu fac altceva decât să mascheze prezenţa „ţânţarului” care îi bâzie de fapt, pe amândoi.

coada_1

  • Infrastructura deficitară.

 Deficienţele în dezvoltarea infrastructurii sunt menite a avea acelaşi rol de a menţine românii permanent „sâcâiţi” şi „sictiriţi”, ocupaţi mereu cu evitarea tracasărilor mărunte (evitarea aglomeraţiilor, durata mare a călătoriilor datorată lipsei autostrăzilor sau a şoselelor asfaltate corespunzător, evitarea gropilor din carosabil, întârzierile trenurilor, funcţionarea defectuoasă a transportului în comun, etc.). Este imposibil de crezut că astfel de probleme mărunte nu ar fi putut fi rezolvate dacă ar fi existat voinţa necesară de a face aceste lucruri.

Atâta vreme cât există resurse la nivelul societăţii pentru a construi lucruri perfect inutile cum ar fi patinoare în sate care nu dispun de canalizare curentă sau terenuri de fotbal în pantă sau săli de sport în fiecare cătun, cu greu s-ar putea da explicaţii pertinente pentru nerezolvarea acestor probleme importante legate de infrastructură. Evident, vom auzi mereu „motivări” ale factorilor de decizie pentru lipsa de acţiune în această direcţie şi „explicaţii” puerile care mai de care mai fantasmagorice. Ceea ce rămâne însă, este efectul acestei lipse acute la nivelul societăţii româneşti: o populaţie permanent tracasată de aceste mici, dar supărătoare, inconveniente.

10gropi

  • Hărţuirea cetăţenilor prin toate mijloacelor.

România este poate unul din puţinele state în care cetăţeanul este văzut şi tratat de către autorităţi ca un inamic, ca o persoană căreia nu i se aplică prezumţia de nevinovăţie, dispreţuit şi hărţuit prin cele mai ingenioase metode. Nu mai departe de plata unei banale amenzi auto pentru lipsa rovignetei. Ei bine… în acest caz contravenientul trebuie să achite o anumită sumă în două conturi diferite, dar nu oricum. Pentru o porţiune infimă din această sumă nu poate efectua plata decât în anumite locuri, deoarece pur şi simplu, instituţia beneficiară a sumei respective „nu a încheiat convenţie de plată” cu banca unde se poate plăti restul sumei.

Este mai mult decât evident faptul că intenţia statului în acest caz nu este nici pe departe recuperarea respectivei amenzi, ci pur şi simplu tracasarea cetăţeanului contravenient. Scopul acestei măsuri nu are nimic în comun cu eficienţa recuperării respectivei creanţe. În loc să urmărească preponderent recuperarea sumei respective, fie şi prin facilitarea efectuării acestei plăţi de către cetăţenii contravenienţi, statul alege o altă cale care presupune în primul rând hărţuirea acestora, şi mai apoi – doar ca fapt divers – recuperarea respectivei sume de bani. O inversare cel puţin ciudată a scopului.

–           Deturnarea unor aspecte importante din punctul de vedere al funcţionării sistemului social de la sensul lor firesc, corect şi normal. Dintre acestea putem aminti doar câteva:

  • Deturnarea dreptului prin crearea unui cadru legislativ stufos, incoerent, imposibil de aplicat.

Din nevoia instinctivă de a putea trăi în societate, a apărut şi nevoia de a stabili reguli de conduită socială, respectiv norme juridice. Aceste norme vizau atât relaţiile interumane, cât şi modalitatea de organizare a comunităţilor umane. În societatea comunei primitive, nu existau norme de drept, după cum nu exista nici statul. Şi totusi era necesar să fiinţeze o anumită ordine socială. Aceasta era asigurată de norme de natură obştească, religioasă, sau morală. Aceste reguli exprimând necesităţile vitale ale comunităţii, s-au format datorită unei experienţe îndelungate şi au devenit o deprindere, o necesitate, pentru desfăşurarea traiului în comun.

Lăsând la o parte rolul de arbitru al statului în disputele sociale, despre care vom vorbi cu altă ocazie, la ora actuală normele de drept cu origini cutumiare şi/sau izvorâte din morală s-au transformat într-un cadru legislativ imposibil de mânuit în mod absolut corect şi etic, un cadru imens de reguli, reglementări, legi, directive, ordine sau hotărâri; un cadru care este susceptibil de a fi manipulat de interese aflate în afara sa. Acesta a devenit – datorită influenţei sale decisive pe plan social – un loc preponderent în care sunt introduse periodic aberaţiile despre care vorbeam mai sus, sub forma legilor care se bat cap în cap, a hotărârilor de guvern la comandă pentru interese economice private, a dispoziţiilor de aplicare stufoase, imposibil de pus în practică în mod coerent şi eficient, a diferenţelor imense între litera şi spiritul legilor, şi aşa mai departe.

Toate aceste nu fac altceva decât să influenţeze în mod negativ întregul sistem social pe care se presupune că ar trebui să-l stabilizeze. În fapt, rolul dreptului ar fi acela de detensionare a inevitabilelor confilcte dintre membri unei societăţi umane, prin aplicarea unor reguli clare în acord cu normele morale şi cutumiare ale respectivei comunităţi. Dar toate aberaţiile introduse aici – nu fac altceva decât să deturneze rolul acestuia spre ceva diametral opus.

judecatori

  • Deturnarea ştiinţei conducerii eficiente a societăţii prin crearea unei babilonii a discuţiilor politice.

O activitate deosebit de utilă cum este aceea de „administrare a treburilor cetăţii” a fost deturnată pe nevăzute în ceva diametral opus, în vorbărie sterilă sub masca informării, în conflicte de interese personale şi mercantile sub masca dezbaterilor de idei şi aşa mai departe. Transformată în vorbărie goală, ştiinţa politicii a fost deturnată de la sensul şi scopul ei social. Nu este vorba aici de o transformare implacabilă a acestei adevărate ştiinţe sociale sub imperiul dezvoltării fără precedent a mecansimelor de transmitere şi propagare a informaţiilor – aşa cum se acreditează idea în mainstream-ul mass-media – ci de un act caracterizat de o intenţionalitate evidentă, care are drept scop îndepărtarea de viaţa politică a TUTUROR celor care nu sunt implicaţi în punerea în aplicare a planului.

Dezamăgiţi de sterilitatea discuţiilor, de lipsa de etică a dezbaterilor de tot soiul, omul obişnuit alege să se retragă din viaţa politică a cetăţii, pentru că în balanţa personală a fiecăruia, efortul pe care îl presupune implicarea în politică este infinit mai mare decât beneficiile ipotetice aşteptate a fi obţinute. Efectul nu este decât cel scontat: o viaţă politică  care îl controlează din plin, dar din care cetăţeanul este exclus din start. Pe exact acelaşi calapod se manifestă şi excluderea elementelor corecte din partidele de tot soiul de pe la noi. Atâta vreme cât nu fac parte din Plan – ca simpli executanţi sau controlori – cetăţenii oneşti sunt excluşi din orice formă de organizare a vieţii sociale, indeferent de mijloacele folosite sau de efortul depus de aceştia.

se-ntorc-promisiunile-electorale

  • Deturnarea unor noţiuni socio-politico-economice prin golirea lor de sens şi folosirea lor doar în scop propagandistic. 

Un exemplu în acest sens, îl constituie noţiunea de democraţie. Cuvântul “democraţie” ne este “fluturat” în urechi cu o insistenţă ce nu poate fi egalată de niciun alt subiect. Industria media a înregimentat o pleiadă de flaşnete năimite cu largheţe, ce par a fi întorşi cu cheia. Aceştia îngână o neschimbată litanie pe care vor să o dăltuiască de peste 100 de ani în granitul mentalului colectiv: democratizareproces democraticalegeri democratice, scrutinreferendum popularvotsufragiialegeri liberecandidat.

Dar nu se poate să nu vedem cât de golite de conţinut şi cât de absurde sunt aceste noţiuni pe care le îmbrăţişăm fără a ne gândi măcar o clipă la ce înseamnă ele cu adevărat. Este absurd să mai credem că puterea se află astăzi în mâinile poporului. Trebuie să fii cel puţin trepanat să mai crezi că alegând democratic conducătorii, aceştia vor urmări interesul tău şi că această cedare benevolă de putere în favoarea unor politicieni se va solda în final cu decizii bune pentru întreaga societate. Dar absurditatea noţiunii de democraţie mai rezultă şi dintr-un alt fapt ignorat cu nonşalanţă, şi evident în mod intenţionat, de toate tratatele politice şi de toată vorbăria politicienilor: atâta vreme cât un individ cedează din libertatea acordând – prin votul democratic – putere unui politician (care are astfel dreptul legal de a lua decizii contrare interesului respectivului cetăţean), este absurd să mai crezi că puterea este deţinută de respectivul cetăţean (de popor).

Atâta vreme cât ne cedăm această putere politicienilor, semnându-le un cec în alb o dată la patru ani, este absurd să mai credem că noi mai deţinem acea putere. Politica românească în general, campaniile electorale, discursurile aşa numiţilor lideri sunt numai o mare flecareală, o flecareală de mahala sub care se ascund deciziile, despre care noi nu aflăm nimic, dar pe care le plătim. Mascarada votului democratic, în fond o parodie penibilă la care asistăm periodic, pune în faţa alegătorului, în toate episoadele electorale, absolut toate opţiunile în afara singurei opţiuni cu adevărat viabile şi în interesul său.

Exact această opţiune îi este exclusă şi ascunsă vederii, fiind momit cu fel de fel de promisiuni, ideologii, candidaţi, partide, care DOAR ÎN APARENŢĂ reprezintă întreg spectrul de alegeri pe care le-ar putea face. În fond, mereu este pus să aleagă între mai multe rele (de obicei răul mai mic, fiind speriat de prezenţa unui Rău Mai Mare), zicându-i că acestea sunt singurele opţiuni pe care are voie să le facă. Educaţia, mass-media, ideologiile politice fluturate în mainstream- ul informaţional nu fac altceva decât să-l convingă de lipsa altor opţiuni.

Şi toate astea se petrec, în timp ce stăm în genunchi, umiliţi, cu capul plecat, resemnaţi mioritic pentru că, printr-o toană a sorţii, am ales iarăşi partidul sau candidatul politic greşit, pe care l-am votat, în inocenţa noastră pentru bunele lui intenţii, fiind păcăliţi de platforma lui electorală, de programul de guvernare, de ura pentru un alt candidat sau (culmea!) de multe ori pentru că este băiat chipeş sau zâmbeşte frumos. În plan economic, exact ca în cazul termenului de democraţie, sunt fluturate în mod manipulatoriu alte noţiuni precum piaţa liberă,concurenţăpreţ şi altele asemenea. Asupra acestora m-am aplecat în alte articole.

Fără a se dori o listă completă a aberaţiilor introduse în cadrul sistemului socio-economic, acest articol, pe lângă enumerarea şi clasificarea acestora doreşte să transmită două chestiuni deosebit de importante:

  1. Aceste aberaţii ale sistemului sunt create, păstrate şi ascunse privirii publicului larg ÎN MOD INTENŢIONAT, iar esenţa culturii şi paradigmei contemporane – facilitate prin Educaţie, mass-media, cercetare – nu are alt rol şi nu face altceva decât să ne convingă că, de fapt nu există nici o urmă de intenţionalitate aici şi că fiecare din aceşti factori perturbatori au apărut în cadrul sistemului datorită unui ansamblu cauzal bine determinat. Totul are o cauză şi o explicaţie, iar această cauză este ORICARE ALTA în afara existenţei unui Plan bine pus la punct, care este urmărit pas cu pas, cu precizia unui ceasornic. Cele mai aberante explicaţii ne sunt oferite, doar pentru a ascunde acest lucru, iar din păcate, noi le înghiţim pe nemestecate, fără să sezizăm imensul malaxor care ne macină.
  2. Singura metodă de luptă cu acest sistem este înţelegerea lui. Atât şi nimic altceva. Doar atunci când începi să îţi vezi lanţurile pe care le târăşti de bună voie, vei vrea să le arunci cât colo. Doar atunci când vezi cu adevărat că ai buzunarele pline de pietre obişnuite, în timp ce tu ai senzaţia că sunt pline de nestemate, doar atunci le vei lăsa să cadă şi te vei elibera de povara lor.

Comentarii prin Facebook

3 Comentarii on Este absurd să mai credem că puterea se află astăzi în mâinile poporului!

  1. … un articol excelent.

  2. Nu sunt singurele probleme. Desi Romania se declara stat capitalist, cu economie de piata functionala, sistemul de taxe si impozite si perceperea lor pentru firme, este unul banditesc. Nu se aduce la cunostinta firmei ce declaratii sa depuna, cand si unde. Se corespondeaza cu firma, nu cu proprietarul sau (daca e firma pe actiuni) cu adm. Sunt luate masuri abuzive (afisarea corespondentei la sediul declarat al firmei, cand firma poate functiona fara sediu, legal. Nu se trimite corespondenta acasa la adm/patron.) controale haotice si abuzive. Tracasarea proprietarului fara rost. In acte nu apare sintagma ”proprietar”, ”patron” ci doar ”actionar unic”, ”adminsitrator firma”, ”director”. Legal, in Romania nu exista patroni, deci.
    Totusi, discursul dvs. trebuie sa faca diferenta dintre actiunea politicului in anii 90 -si dupa- si reforma economica, bazata pe idei neoliberale, asemanatoare cu prostia aplicata in Argentina.
    Politicul in actiune aduce acest abuz de legi si norme prostesti si dispretul suveran fata de cetateanul roman (patron sau nu). Si mentalitatea comunista ca adm. (in special sefii) sunt suverani si nu pot fi schimbati, judecati. (Vedeti si circul circurilor ca in Romania, la nici o institutie nu se da voie publicului sa utilizeze toaletele lor. Nici macar la spitale. Desi se organizeaza sistematic cozi infernale pentru orice semantura necesara pe acte. Cu sau fara stampila…)
    Mentalitatea economica a fost alta poveste. Si desi mai toti oamenii corecti si inteligenti din Romania s-au opus la acest jaf sistematic, politicienii (din toate gruparile -asta trebuie subliniat) au continuat prostiile si abuzurile. Dar nu ei au fost autorii gandirii. Ei s-au suborodnat curentului de gandire mondial, din clipa respectiva. Partea proasta e ca toate partidele au aplicat neoliberalismul… Si partea si mai proasta e ca nimeni nu construit nimic. De aici dezgustul maselor pentru politica si lipsa de entuziasm la vot. Absenteismul asta masiv denota grave carente la nivel politic. Si creaza premisele pentru repetarea circului Orban/Erdogan! E un moment delicat in Romania. Mai ales datorita circumstantelor regionale, dar si datorita calitatii politicienilor pe care-i avem. Cine si unde i-o fi gasit? Altii nu or mai fi capabili sa conduca tara? Ca astia…

  3. Articolul,apreciabil din multe puncte de vedere, constituie,insa, mai degraba o „vaicareala” (adica: evoca efecte societale specifice unui Stat aflat in stare de colaps functinal),decat o explicatie a cauzelor principale care motiveaza situatia dezastruasa din Romania, care situatie,daca va persista,apreciez ca va conduce,in scurt timp, la destramarea statala si la destructurarea populationala. Motivatiile expuse de autor sunt,de fapt,consecinte ale neimplicarii,directe si eficiente,ale categoriei populationale intelectuale,din Romania,care nu-si constientizeaza misiunea societala,fundamentala,de a apara Populatia statala de abuzurile politrucilor. Intelectualii romani carora le mai pasa de situatia Romaniei,in ansamblu (adica acei intelectuali care nu s-au mancurtizat pina la a-si parasi,definitiv,Patria,sau nu s-au oportunizat,optind pentru profitalismul cu orice pret,in detrimentul civismului si mai ales,a patriotismului autentic si eficient),se rezuma,insa,doar la a trage semnale de alarma,de tipul articolului anterior,adresate altora,semnale care au,insa,sanse foarte reduse de a ajunge la destinatari adecvati si responsabili. Situatii dezastruase,devenite extra-ordinare, reclama,deseori,si solutii extra-ordinare,pentru a fi eficiente.In calitate de fost conducator principal al Revolutiei Romane din decembrie 1989 (RRD-1989),impreuna cu cativa dintre fostii mei camarazi,am declansat,la Timisoara,in vara anului 2011(cu prilejul organizarii unei intruniri PDL-iste,de zona,la care a participat si fostul „Prim-sinistru” E.Boc), campania de proteste care s-a amplificat,apoi,in mai multe mari orase din tara,dar de care au profitat,electoral,sacalii politruci care au alcatuit USL-ul,pentru a inlocui,la guvernare,in cursul anului2012,sacalii politruci ai PDL-ului. Am preconizat si propus, public,in cadrul acelei campanii,de proteste (inclusiv in strada, deseori zilnic,la care am participat,la Timisoara,pina in iarna anului 2012),mai multe solutii civice de inlaturare,de la exercitarea Puterii Supreme,in Stat,a tagmei politruciste,masonizate si mafiotizate,care a acaparat aceasta putere si o exercita,in mod uzurpator,in detrimentul majoritatii Populatiei statale,careia ii revine,de drept,spre detinere si exercitare,prin referendum, ca: Suveranitate nationala,si care,de fapt,a fost confiscata (ca si RRD-1989),prin manipulare mediatica,respectiv prin fraudare electorala,de catre tagma politrucilor inalt-corupti si inalt-tradatori,dar eficient agenturizati,ocult,subversiv si opresiv,tagma ramasa „mostenire” de la vechiul regim totalitar,pe care n-am reusit s-o deratizam,in mod adecvat,in cadrul RRD-1989. Pe Website-ul personal (accesibil la adresa web: http://www.lorin-fortuna.ro ,care este,insa,de fapt,a unei miscari civice,dar si existentialiiste/ezoterice),sunt expuse proiectele civice,in cauza,insotite si de o ideologie a Statului socialist,de drept,si autentic-democratic,cum este prevazut a fi Romania,la nivel constitutional,dar cum nu este,de fapt,precum si un proiect de revizuire constitutionala (numit generic:Constitutia de la „Timisoara”). Nu am avut,insa,aderenta necesara la un segment populational inflamabil si explodabil,ca atunci cand am declansat,la Timisoara (in data:20.12.1989)RRD-1989,pe fondul Revoltei timisorene,anti-ceausist (izbucnita in data:16.02.1989. Multi cred si chiar afirma ,public,ca RRD-1989 a esuat,in totalitate,prin confiscare,de catre asa numitul:Consiliu al Frontului Salvarii Nationale (C-FSN,initiat si condus,de fapt,de I.Iliescu,dar care nu avea nici o functie,ci doar ultima pozitie,pe lista (motivata prin sintagma:”cu voia d-stra”, in timp ce D.Mazilu avea functia suprema, de doar:vicepresedinte),cu complicitatea unui grup de militari superiori, contra-revolutionari (condus de V.A.Stanculescu,fost amant „oficial” al Elenei Ceausescu-vezi fraza:”Victoras sa ai grija de copii!” rostita de Elena Ceausescu la sfirsitul farsei judiciare, organizate pentru judecarea cuplului Ceausescu si inregistrata pe caseta TV a „procesului” in cauza),care a declansat,cu sprijinul unor agenti din cadrul TVR:”cacealmaua” cinica si criminala,la nivel societal,ramasa neinvestigata,in mod adecvat,pina in prezent. Afirmatia respectiva nu este,insa,adevarata,iar o dovada,in acest sens,o constituie chiar publicarea acestui comentariu. O asemenea indrazneala ar fi fost pedepsita,in cadrul regimului de dinainte de RRD-1989,cu arestarea,judecarea si condamnarea la multi ani de inchisoare,asociata,neoficial insa,chiar cu tortura sau cu asasinarea,de catre organele de represiune ale fostului regim totalitar,pseudo-socialist (si nu pseudo-comunist,cum se afirma,in mod fals,de catre multi pseudo-experti,in contextul in care chiar la ultimul congres (desfasurat in luna noiembrie 1989),al fostului Partid Comunist Roman,s-a declarat,oficial,ca Romania,ca Stat,se afla in faza de desavirsire a „Statului socialist,multilateral-dezvoltat”,dupa a carei finalizare,va urma,abia, realizarea Statului comunist). Pentru declansatorii Revoltei timisorene si,mai ales,pentru organizatorii si declansatorii RRD-1989,riscul existential,asumat atunci,a fost imens,comparativ cu riscul necesar a fi asumat,in prezent,pentru a organiza si realiza actiunile civico-politice care au schimbat istoria Romaniei in decembrie 1989. Atunci a existat un numar de cetateni si,respectiv,de patrioti care au constientizat nu doar riscurile implicarii personale,in actiuni de revolta sociala,respectiv de revolutie societala,ci si imperativul unei asemenea implicari si nu doar de a trage,de catre unii,semnale de alarma,doar ca sa auda… altii. In trecutul foarte recent,precum si in prezent,asemenea actiuni nu s-au mai produs,desi contextul societal a fost si inca este nu doar cu mult mai permisibil, ci, apreciez,chiar favorabil intreprinderii unor astfel de actiuni. Cauza principala o constituie insa lipsa unui numar suficient de cetateni si,mai ales,de patrioti,care sa constituie „masa critica fiintiala” capabili sa se uneasca intr-un efort solidar,de a organiza si declansa o astfel de actiune,la un nivel adecvat. Situatia descrisa anterior,apreciez ca schimba coordonatele societale ale prezentului, comparativ cu cele din decembrie 1989,pentru a realiza actiuni capabile sa elimine de la detinerea si exercitarea Puterii Supreme in Stat,a tagmei politrucilor,care a acaparat puterea,in cauza,si o aplica ca o politica subversiva,inclusiv pentru a o mentine,cu orice pret,cu consecinte dezastruase,ce pot deveni catastrofale,la nivel statal,intr-un viitor foarte apropiat,in care este nu doar posibil,ci si probabil sa se declanseze si al 3-lea razboi mondial. Am in vedere,in acest context,exemplul sacrificiului personal,asumat de catre studentul bosniac Gavrilo Princip (membru al unei miscari nationaliste bosniace,miscare care a organizat si realizat Atentatul de la Sarayevo,in data:28.06.1914,in cadrul caruia, dupa ce mai multi membrii ai miscarii respective au esuat,in tentativa lor,Gavrilo Pricip,care inca nici nu avea virsta maturitatii,la acea data,a reusit sa-si indeplineasca misiunea), care misiune,ealizata,a avut drept consecinta declansarea primului razboi mondial,intr-o situatie internationala extrem de tensionata,in care alte tipuri de actiuni menite a destrama imperiile si regatele europene,pentru a permite infiintarea Statelor nationale (inclusiv constituirea Romaniei Mari), nu au avut un rol determinant. Apreciez ca Romania,ca Stat,se afla,in prezent,intr-o situatie similara celei in care s-a aflat Europa in anul 1918,iar,in acest context,o solutie optima de iesire din dezastrul societal in care ne aflam,apreciez ca o reprezinta si luarea,in considerare,ca model de actiune eficienta,a sacrificiului asumat de Gavrilo Princip,inculpat,judecat si condamnat ca criminal,dupa realizarea atentatului,dar omagiat ca:erou national,la sfirsitul primului razboi mondial. Trebuie sa se stie ca a comite un atentat prin care este eliberata Populatia Statala de actiunile distructiv-politice,intreprinse de o tagma de rau-facatori,de tip: politruci mafiotizati (care se acuza,public,astfel,chiar intre ei,la nivel de grupari de interese clientelar-mafiote diferite,prin intermediul unor reprezentanti abilitati),si care au acaparat si exercita,prin uzurpare,Suveranitate nationala,pentru a o reda,ca si dupa infatuirea RRD-1989,detinatorului de drept (numit in Constitutia statala:Poporul Roman),asa cum s-a procedat si in cadrul infaptuirii RRD-1989,poate fi considerata un atentat statal doar de catre rau-facatorii societali,care au uzurpat Suveranitatea nationala
    (exemplu:de catre fostul guvern socialist-totalitar,de dinainte de RRD-1989), in caz de nereusita,dupa cum poate fi considerata ca un act de eroism,la nivel societal(de catre guvernul care va urma),in caz de reusita,asa cum s-a intimplat si dupa infaptuirea RRD-1989. M-as implica personal,in organizarea si chiar realizarea unei asemenea actiuni,cum am procedat si in decembrie 1989,daca as fi bine plasat,la nivel societal,in acest scop,dar nu sunt,fiind supravegheat indeaproape,la Timisoara,de catre agenturile oculte,subversive si chiar represive (in destul de multe cazuri si inclusiv in cazul meu!),agenturi in care au degenerat anumite institutii de Stat. Datorita acestui motiv,in principal,apreciez ca este mai prudent sa ma abtin,deocamdata,de a ma implica,intr-o astfel de actiune,dar o evoc,pentru a o semnala unor patrioti autentici,eficient,sau doar mai plasati,la nivel societal (exemple:la nivel militar,de ordine publica,de securitate si paza s.a). Precizez si totodata motivez cele expuse anterior,inclusiv prin existenta unor cunoscute profetii cu privire la Romania:Previziunea lul Gupta Swami, transmisa,personal,in Romania,in anul 2004 (referitoare la asasinarea unui conducator principal al Statului,de catre fosti colegi de partid politic, eveniment care va declansa o revolutie mai puterica si mai sangeroasa decat RRD-1989,previziune ce poate fi consultata pe mai multe Website-uri,intre care si cel indicat in acest comentariu), respectiv a Previziunii Vangheliei-Vanga Dimitrova, facuta in anul 1996,cu putin inainte de a-si inceta existenta,in acelasi an (referitoare,in principal,la faptul ca:un roman va salva Lumea). In ce ma priveste,ma declar disponibil de a aparticipa la orice actiune serioasa si bine intentionata,in scopul de a salva Romania de la dezatrul in care a fost adusa de tagma de rau-facatori care au acaparat Puterea Suprema,in Stat,pentru a o reda,chiar cu pretul propriului meu sacrificiu,detinatorului de drept constitutional,precizat a fi (in cadrul Articolului 2 al Constitutiei statale):Poporului Roman,asa cum am procedat si dupa infaptuirea RRD-1989.
    Lorin Fortuna/E-mail:lorinfortuna@gmail.com/Website: http://www.lorin-fortuna.ro /Timisoara/19.08.2014/

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*