Ultimele Știri

Emaniciparea prin VOT

Votum (lat.) = Făgăduință făcută zeilor, rugăciune, dorință

“Că robii, când stăpânii

Nu poruncesc, s-abat din calea bună,

Căci Dumnezeu pe oameni îi despoaie

De vrednicia lor pe jumătate,

Când ei ajung în stare de robie”.

(Homer, Odiseea)

Cuvintele adresate de către credinciosul pastor Eumeu lui Ulise scot în evidență esenţa conceptului de vot, pe care o regăsim de prea puține ori atunci când contribuim, prin diverse moduri, la modelarea propriei noastre democrații. Modelul zimbabwean este un exemplu elocvent în ceea ce privește antiteza referitoare la orice regim democratic. Așa cum observa Robert Dahl (“Democrația și criticii ei”), ideea de democrație s-a pervertit, datorită popularității universale pe care a dobândit-o, într-o falsă democrație, fiind revendicată, în ziua de azi, chiar și de către dictatori. Un exemplu frapant îl reprezintă regimul zimbabwean, al cărui “Președinte” Robert Mugabe, în vârstă de 90 de ani (!!!), se află la putere începând din anul 1980!!! Din punct de vedere teoretic, Constituția “garantează” dreptul de a vota sau de a candida, în pofida faptului că Robert Mugabe controlează într-un mod nedemocratic instituțiile statului, iar cultura politică în acest stat este inexistentă.

În schimb, în Seychelles și Namibia sunt organizate alegeri prezidențiale într-un număr nelimitat de etape, până în momentul în care se constituie – într-un sfârșit – majoritatea la urne. Imaginaţi-vă aşa ceva în Romȃnia … Am trăi într-un haos fără de sfȃrşit!

Totodată, nu trebuie neglijat faptul că, în Antichitate, votul nu era legat de deliberare, Republicile folosind tragerea la sorți ca modalitate de selectare a guvernanților. Astfel, asocierea cu democrația a fost realizată începând cu ultimele două secole, înregistrând o evoluție de la forma sa cenzitară (restrânsă), la așa-numitul vot universal. În România, după o amplă și lentă evoluție a votului cenzitar, în 1919 a fost instaurat votul universal masculin, în timp ce femeile au votat pentru prima dată la adunările legislative în 1946.

Citat-Ion-Luca-Caragiale

Chiar dacă exemplele de mai sus subliniază importanţa și necesitatea votului într-o democrație autentică, absenteismul împreună cu degradarea campaniilor electorale și a clasei politice, delegitimizează statutul votului în cadrul societății. Astăzi, nu cetățeanul este cel neinformat sau cel incapabil de a lua o opțiune, ci însăși societatea, ca imagine de ansamblu, se confruntă cu problema propriei identități: Astăzi, nu ne punem problema cine votează, ci pentru ce votăm, care este scopul pentru care votăm şi care sunt efectele votului. Așa cum observa Alain Garrigou în lucrarea “Le vote et la vertu. Comment les Français sont devenus électeurs?”, “atenți la modul în care alegătorii fac alegerea, uităm adeseori că alegerea l-a făcut pe alegător, adică a fabricat un rol social definit de un ansamblu de atribuții și de norme de conduită”.

În concluzie, nu mă interesează opțiunile dumneavoastră politice. Nu mă interesează cu cine votați. Nu mă interesează nici dacă intenționați să votați. Luați în considerare faptul că votul, deși rămâne secret, contribuie la propria dumneavoastră campanie electorală cu care vă intersectați, nu neglijați importanţa și istoria votului, pentru că, dacă aveați neșansa de a fi cetățean zimbabwean, indiferent pe cine ați fi votat, toată viața l-ați fi avut președinte pe Robert Mugabe. În Coreea de Nord nu ați fi aflat vreodată că există dreptul de a alege sau de a vota, fiind condamnați să vă supuneți dinastiei Kim.

 

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*