Ultimele Știri

Eliminarea termenului „defectuos” din comiterea unui abuz în serviciu – motivarea Curţii Constituţionale la controversatul articol

judecator

Curtea Constituţională arată în motivarea deciziei privind abuzul în serviciu că sintagma ”îndeplineşte în mod defectuos” nu poate fi interpretată decât ”prin încălcarea legii”, iar prin ”lege” se înţelege actele adoptate de Parlament şi de Guvern (ordonanţe simple sau de urgenţă).

Judecătorii Constituţionali arată că termenul ”defectuos” din cuprinsul articolului din Codul penal care încriminează abuzul în serviciu ”nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal” şi, mai mult, că acest termen ”nu este definit în Codul penal şi nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia”. ”Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei <<îndeplineşte în mod defectuos>> din cadrul dispoziţiilor criticate creează premisa aplicării acestora ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare”, mai arată judecătorii în motivare.

Prin urmare, potrivit sursei citate, ”Curtea constată că sintagma <<îndeplineşte în mod defectuos>> din cuprinsul dispoziţiilor art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează <<prin încălcarea legii>>”.

În continuare, judecătorii constituţionali explică faptul că, prin termenul de ”lege”, trebuie să se înţeleagă exclusiv ”legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului”. ”Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament (…), precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern (…), respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice”, arată judecătorii CCR în motivare.

Explicaţia acestei interpretări este aceea că ”în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal”.

Judecătorii admit că legislaţia primară (legile adoptate de Parlament şi ordonanţele date de Guvern) poate fi detaliată ”prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară”, dar spun că aceste acte normative ”date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”.

Un lucru foarte important precizat de judecătorii constituţionali în motivarea deciziei este cine poate ”reglementa şi aplica” prevederile privind abuzul în serviciu. Curtea constată că acest drept aparţine deopotrivă legiuitorului (Parlament sau Guvern) şi ”organelor judiciare chemate să aplice legea” (procurorii şi judecătorii). ”Curtea apreciază că responsabilitatea de a reglementa şi aplica, în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind abuzul în serviciu, ţine atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern), cât şi de organele judiciare – ministerul public şi instanţele judecătoreşti -, indiferent dacă subiectul activ este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare”, precizează judecătorii în motivarea deciziei privind abuzul în serviciu.

”Curtea apreciază că analiza infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 13 din legea nr. 78/2000 trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin .(1) din Codul penal cum acestea au fost reconfigurate prin prezenta decizie, dispoziţia respectivă fiind o normă incompletă”, se arată în concluzia motivării CCR.

Curtea Constituţională a admis parţial, pe 15 iunie, sesizările privind neconstituţionalitatea prevederilor privind abuzul în serviciu, judecătorii recomandând ca sintagma ”în mod defectuos” să fie înlocuită cu ”prin încălcarea legii”.

Magistraţii au decis cu unanimitate de voturi că admit excepţia de neconstituţionalitate şi ”constată că dispoziţiile art 246 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. 1 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma ‘îndeplineşte în mod defectuos’ din cuprinsul acestora se înţelege ‘îndeplineşte prin încălcarea legii’ ”, se arată într-un comunicat dat publicităţii de CCR.

Totodată, magistraţii au respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi au constat că articolul 13 din legea nr. 79/2000 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Articolul articolul 297 din Codul Penal prevede că ”fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.

Articolul 13(2) din Legea nr.78/2000 menţionează că ”în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*