Doi deţinuţi din penitenciarul Rahova, scrisoare deschisă către Parlament, Guvern şi Preşedinţie: ”În închisorile din România se moare, în primul rând datorită politicii penale din România, precum și nepăsării/incompetenței clasei politice”

  • Nicoleta Ungureanu
  • 4 iulie 2016
  • Social

Doi deținuți de la Penitenciarul Rahova au trimis o scrisoare deschisă Parlament, Guvern şi Preşedinţie, în care atrag atenția asupra deținuților care mor din cauza condițiilor din penitenciarele din România.

Mihail Robert şi Moraru Florin atrag atenția asupra faptului că s-a înregistrat un număr de 837 deținuți morți în ultimii opt ani. Redăm integral scrisoarea:

”Suntem Mihail Robert și Moraru Florin, simplii cetățeni ai acestei țări, în prezent în detenție la Penitenciarul Rahova și am înțeles și noi, ca mulți alți concetățeni, că incompetența, corupția, indiferența și nepăsarea ucid. Ne aflăm în executarea unei pedepse privative de libertate și dorim să ne alăturăm vocile lângă acei oameni care trag un semnal cu privire la GENOCIDUL care are loc în închisorile din România.

Da, este adevărat, în închisorile din România se moare, în primul rând datorită politicii penale din România, precum și nepăsării/incompetenței clasei politice, care consideră că datele Asociației Naționale a Penitenciarelor privind situația deceselor înregistrate în penitenciarele din România nu prezintă o prioritate.

Situația declarată de ANP, cât și statistica Ministerului Justiţiei arată că, din 2008 până în mai 2016, nu mai puţin de 837 de persoane au decedat în puşcării sau în arest. Situaţia deceselor se prezintă astfel: 2008 – 82 morți; 2009 – 88 morți; 2010 – 80 morți, 2011 – 90 morți; 2012 – 115 morți; 2013 – 107 morți; 2014 – 122 morți; 2015 – 115 morți, iar în 2016, până la data de 18 mai s-au înregistrat 34 de morţi în închisori şi în arestul preventiv. Mulți, puțini?

Aceste cifre … au fost oameni, care probabil au greșit la un moment dat, însă nu meritau să moară în închisoare, într-un mod atât de umilitor, datorită nepăsării și incompetenței clasei politice, în frunte cu Ministerul Justiției (fost și actual). Tragedia din sistemul penitenciar, condițiile inumane de detenție, supraaglomerarea și asistența medicală precară au influențat cu certitudine aceste cifre. În penitenciarele din Romania moartea vine mult prea des și adesea mult prea devreme. Unii dintre cei care și-au pierdut viața în pușcărie erau condamnați pentru infracțiuni minore. Putem spune, d-le Președinte Klaus Iohannis, că au avut ghinion? Stimată d-nă ministru al justiției, Raluca Prună, câți oameni mai este necesar să moară în penitenciare, pentru ca cei investiți cu puterea de decizie, cum sunteți și dvs., să ia atitudine? Cum credeți că ar fi reacționat omologii dvs. din Germania, Italia, Spania, sau alte țări din Uniunea Europeană, dacă în țara lor ar fi existat atâția oameni care au murit “cu zile” în penitenciare? Vedem în ultimul timp că există o preocupare pentru descoperirea și tragerea la răspundere a torționarilor închisorilor comuniste. Oare nu ar fi mai important, ca prin decizii eficiente, să împiedicăm dezvoltarea unor astfel de torționari? Cine răspunde în realitate, cu adevărat, pentru aceste pierderi de vieți omenești, înțelegând că cei mai mulți au murit “cu zile”, chiar dacă în Constituția României dreptul la viață și integritate fizică și psihică sunt garantate? Acești oameni au fost, la rândul lor, copii, frați, părinți, soți sau prieteni ai celor care astăzi îi plâng și își amintesc de ei cu multă dragoste. Președintele și miniștii acestei țări, la investirea lor, depun jurământul prin care se obligă să respecte Constituția și legile țării, să apere drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

Cum rămâne cu acest jurământ, d-le Președinte, d-nă Ministru al justiției, d-le Prim-ministru și ceilalți miniștri? Ați simțit ceva când ați rostit acest jurământ? Nu uitați, sunteți încă sub acest jurământ! Noi, personal, ca cetățeni ai acestei țări, și mulți dintre colegii noști vă rugăm respectuos să respectați ceea ce ați promis cu ocazia jurământului pe care l-ați depus și să ne permiteți să ne ispășim pedepsele în condiții care să nu ne afecteze demnitatea și să ne putem întoarce la familiile noastre…în viață!!! Într-un autoproclamat și trâmbițat “stat de drept” poate fi ceva mai important decât respectul față de oameni și respectarea drepturilor fundamentale ale omului? Noi, personal, considerăm că nimic nu este mai important și mai prioritar decât respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Avocatul Poporului a întocmit un Raport special privind situația din penitenciarele românești, descrise ca fiind, clar, sub demnitatea umană, iar în urma controlului efectuat de Subcomitetul Națiunilor Unite pentru Prevenirea Torturii (SPT), în perioada 3 – 12 mai 2016, experții Națiunilor Unite au constatat supraaglomerarea din penitenciare și au recomandat autorităților române să ia măsuri de anvergură în scopul rezolvării acestei situații inacceptabile. Supraaglomerarea penitenciarelor este o problemă, trebuind găsite soluții la nivelul persoanelor cu putere de decizie din cadrul Ministerului de Justiție și al Guvernului.

Cu toate acestea, Ministrul justiției, d-na Raluca Prună, a înțeles că soluția ar fi să meargă la președintele Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a solicita o amânare în luarea deciziei pilot, încercând să-l păcălească pe acesta, asigurându-l că România face eforturi în remedierea și repararea problemelor din sistemul penitenciar. România își consolidează primul loc în Uniunea Europeană la numărul de condamnări CEDO pentru tratamentele inumane aplicate deținutilor și, cel mai probabil, va fi sancționată și obligată la plata unor sume colosale, în valoare de peste 500 milioane euro, pentru că “LUMINAȚII” care au condus și conduc România sunt nepăsători/incompetenți și continuă să sfideze drepturile cetățenilor acestei țări. Decizia pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului este inevitabilă, iar România va fi obligată la plata acestor sume colosale, așa cum au fost calculate și prevăzute în Raportul special al Avocatului poporului. Personal, ne pasă și nu ne este este indiferent, pentru că acești bani, credem noi, puteau fi folosiți în alte domenii, unde există o necesitate cel puțin la fel de mare. Înțelegem și este adevărat că și în libertate oamenii mor, însă în penitenciare regimul drastic, alimentația proastă, suprapopularea și lipsa aproape completă a asistenței medicale, la care se adaugă stresul cauzat de relele tratamente, șubrezirea psihică și demoralizarea conduc la declanșarea unor boli sau agravarea unora deja existente și, în final, la moarte…

De-a lungul timpului am fost martori la nepăsarea și dezinteresul cadrelor din penitenciare și a celor care ar fi trebuit să acorde un prim ajutor celor cu nevoi urgente, și, din cauza lipsei unei intervenții imediate sau a inexistenței acestora, oamenii au murit și vor muri în continuare în aceste condiții… Din câte cunoaștem noi, în anul 2016, până în prezent, guvernul a emis 42 ordonanțe de urgență, printre care cea privind câștigul ca urmare a elaborării de lucrări știițifice în penitenciare și cea privind posibilitatea ca un procuror fără autorizare de la judecător poate obliga orice autoritate publică (băncile) să divulge toate informațiile cu caracter personal. (noi considerăm că amândouă vor fi declarate neconstituționale) D-na Ministru Raluca Prună, ce poate avea un caracter mai urgent, salvarea de vieți omenești sau un câștig de 20 de zile obținut pentru scrierea de lucrări științifice ??? Nu vă sfiiți să dați un răspuns…pentru că pentru noi este important răspunsul dvs.

Istoria ne învață că indiferent de problemele cu care se confruntă un popor, o națiune, întotdeauna există cel puțin o soluție pentru tot felul de situații. Și cei mai cruzi dictatori ai lumii (împărați, regi, președinți), care au existat vreodată, au avut momentele lor de înțelegere și inspirație și au acordat clemență unor oameni. Până și Ceaușescu, care a fost considerat un dictator al României, a apreciat și a înțeles situația gravă a suprapopularii din penitenciare și prin multe decrete, dar în special prin Decretul nr. 11 din 1988 condamnările la moarte au fost comutate la 20 de ani închisoare, pedepsele de peste 10 ani s-au redus la jumătate și celelalte, până la 10 ani au fost amnistiate.

Avem o întrebare pe care o adresăm tuturor cetățenilor de bună credință ai acestei țări și nu numai… Oare câți deținuți mai este nevoie să moară în penitenciare pentru ca cineva să schimbe ceva în acest sistem? Și cine va răspunde vreodată, cu adevărat, pentru cei 837 deținuți morți în ultimii opt ani, în penitenciarele din România??? D-le Președinte Klaus Iohannis, d-le Prim-ministru Dacian J. Cioloș și d-nă Ministru Raluca Prună, dar și întreaga clasă politică, acestea sunt CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII, pe care familiile deținuților morți nu le vor uita. Gândiți-vă dacă a meritat să moară atâția oameni și sigur vor mai muri și alții, pentru ca să se ia atitudine, ca acest sistem să fie schimbat.

Cu apreciere, înțelegere și încredere,

Mihail Robert și Moraru Florin”

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *