Ultimele Știri

Diferență majoră între prețul de achiziție al gazului și cel prezent în factură

petrul gazului

Preţul gazului ca marfă reprezintă ceva mai puţin de jumătate din preţul final, fără TVA , pe care îl plătim acasă. Restul sunt tarife reglementate care dublează preţul gazului.

Gazele achiziţionate din producţia internă are prețul de 53 de lei/MWh, însă acasă la noi ajunge la circa 110 lei, fără TVA și asta pentru că plătim tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare şi adaosul furnizorului de gaze.

Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România este stabilit prin Ordine ale ANRE, pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată și acest preţ se va păstra până la 30 iunie 2015.

Diferenţa de peste 100% faţă de preţul propriu-zis al mărfii se explică prin faptul că atât preţul intern cât şi cel de import nu includ servicii, cumpărătorul acestor gaze fiind obligat să şi contracteze singur aceste servicii cu operatorul de transport (Transgaz), operatorii de distribuţie (unul din cei 38 de operatori de distribuţie) şi operatorii de înmagazinare (2 operatori în România).

Din raportările făcute de ANRE în anii trecuţi, se poate deduce însă că transportul gazului prin conductele Transgaz reprezintă între 10 şi 20% din preţul final. Transgaz este plătit de distribuitori, care, la rândul lor, sunt plătiţi pentru serviciile prestate de către furnizori. Distribuţia acoperă circa 10-15% din preţul final, iar 15% reprezintă marja furnizorului, tariful de înmagazinare, alte taxe.

Preţul gazului pentru consumatorii casnici este în totalitate reglementat. Toate componentele, de la preţul producătorului, la alcătuirea coşului de gaze, la tarifele de distribuţie, transport, furnizare şi înmagazinare, sunt reglementate. Astfel, statul este cel mai stabileşte preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată de-abia din 2021.

Populaţia consumă circa 3 miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total.

Producţia gazelor se împarte între Romgaz şi Petrom. Transportul este asigurat de Transgaz. Distribuţia este făcută de E.ON Distribuţie, Transilvania şi Moldova, şi Distrigaz Sud Reţele în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici există doi mari furnizori, GDF Suez şi E.ON Energie Moldova.

De altfel, negocieri intense se duc în aceste zile cu FMI și CE, iar unul dintre subiectele la care nu au ajuns la un acord, îl reprezintă preţul gazelor pentru populaţie.

Conform unor surse, experţii Comisiei Europene insistă pentru o soluţie privind liberalizarea preţului la gaze, unde partea română nu a avut aproabare de a îngeţa procesul, deși fostul ministru delegat pentru Energie Răzvan Nicolescu afirma, la începutul lunii decembrie, că are acordul Comisiei Europene pentru amânarea calendarului de liberalizare a preţului la gazele destinate populaţiei până în 2021, iar nicio majorare nu va mai fi aplicată până la 1 iulie 2015.

Potrivit calendarului convenit cu partenerii internaţionali, România trebuia să majoreze preţul final al gazelor destinate populaţiei cu 2% de la 1 octombrie şi 2% de la 1 ianuarie 2015, prin creşterea tarifului reglementat pentru gazele din producţia internă de la 48,5 lei/MWh la 49,8/MWh în toamna anului trecut şi la 50,6 lei/MWh de la începutul acestui an. Calendarul mai prevedea majorarea preţului la gazele pentru populaţie cu 2% de la 1 aprilie şi cu încă 3% de la 1 iulie 2015.

Aproximativ 60% dintre consumatorii de gaze sunt deja în piaţa liberă, în timp ce 24% sunt consumatori casnici. Restul de 16% sunt consumatori non-casnici care cumpără gaze la preţ reglementat

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*