Ultimele Știri

Crimele revoluției din Sibiu! Nimeni nu este vinovat

Sibiu a devenit într-un mod tragic al doilea oraș martir al Revoluției după București. Sibiul se afla sub conducerea fiului mult iubit al cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu. În urma tragicelor evenimente din Decembrie 89′  la Sibiu s-au înregistrat 99 de morți și peste 300 de  răniți.

Au trecut 25 de ani, dar nimeni nu a reușit să deslușească cine și ce a provocat crimele de la Sibiu. Victimele din Sibiu  nu și-au găsit nici până în ziua de azi vinovații, la fel cum nu au fost găsiți niciodată teroriștii fostului președinte Iliescu.

Revoluția de la Sibiu a debutat în urma declanșării evenimentelor de la Timișoara, iar oamenii care se întorceau din zona Banatului, anunțau populația despre tragedia care a avut loc în orașul de pe Bega. Sibiului era un oraș împietrit, nimeni nu spunea nimic, era liniștea dinaintea furtunii. În 17 decembrie 1989 Nicu Ceauşescu ocupa funcția de prim-secretar P.C.R. al Comitetului Judeţean Sibiu şi preşedinte al Consiliului Judeţean de Apărare. Fiul dictatorului și-a dat seama că revoluția începe să se extindă în toată țara și îi anunță pe membrii biroului judeţean de partid şi pe ceilalţi factori de conducere din judeţ  să dea alarma şi că „din acest moment se află în stare de război”.

Nicu Ceaușescu a cerut comandantului garnizoanei Sibiu, lt.col. Dragomir Aurel, şefului de stat major al G.P. – col. Radu Vasile Dumitru şi inspectorului şef al Inspectoratului Judeţean M.I. – col. Rotariu Iulian să ordone unităţilor subordonate intrarea în sistem de luptă şi să tragă fără somaţie. Această indicaţie i-a fost dată comandantului garnizoanei şi mai târziu, prin telefon – să tragă „…pentru că este stare de război” (din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a lui Nicu Ceauşescu). În ziua de 19 decembrie 1989 Nicu Ceauşescu a mai afirmat, de faţă fiind şeful secţiei gospodărie de partid – Boşoteanu Constantin, secretarul cu probleme organizatorice – Pescar Eugen, comandantul Şcolii de Creştere şi Dresaj câini – lt.col. -Stroie Camil că:”… în situaţia în care vor avea loc manifestaţii şi-n judeţul Sibiu, vom trage şi nu-i vom lasă să-şi facă de cap, că nu ne înving ei pe noi, vom rade tot… „

sibiu_masini-incendiate-la-sediul-militiei-revolutie-1989

Cetățenii Sibiului au început să iasă în stradă și să fugă din fabrici în data de 21 Decembrie și astfel are loc prima manifestație revoluționară în fața magazinului Dumbrava. În dimineața zilei de 21 decembrie răsună pentru prima dată în stradă imnul ”Deșteaptăte Române”. În Piața Republicii oamenii au dat foc unui automobil Aro de miliție, acțiune care a declanșat primul val de violențe. Organele de miliție au reținut apoi circa 20 de persoane, însă nimic nu a mai putut opri avântul revoluționar al sibienilor.

Ziua de 20 decembrie 1989 prezintă un deosebit interes deoarece în acea zi mama lui Nicu Ceauşescu îngrijorată de soarta fiului ei, a luat măsura trimiterii cu o cursa Tarom, folosind o aeronavă ROMBAC-111 a unui număr de luptători USLA, capabili să asigure protecţia acestuia. (Din declaraţia col. I. Ardeleanu, comandant USLA, făcută de faţă cu gl. Stănculescu, I. Hortopan, N. Eftimescu, col. N. Popescu şi alţii, pe 23 decembrie la M.Ap.N). Fără a nega existenţa unor posibile probe materiale la alte instituţii, comisia nu posedă documente care să ateste această declaraţie, urmând a se continua cercetări pe această linie.

Manifestările demonstrative au fost pregătite după cum se pare de unele grupuri de iniţiativă ce acţionau independent, dar care probabil încurajate de evenimentele ce s-au derulat la Timişoara au acţionat şi la Sibiu. Astfel că, în noaptea de 19 spre 20 decembrie 1989 în principalele oraşe ale Transilvaniei (Sibiu, Alba Iulia. Sebeş Alba, Deva, Târgu Mureş, Braşov) a fost lansat un manifest cu următorul conţinut: „fraţi români, a sosit clipa când uniţi sub acelaşi drapel tricolor al eroilor neamului, căzuţi întotdeauna pentru eliberare să scuturăm apăsătorul jug Ceauşist, jugul celor 24 de ani de iobăgie şi ocupaţie, având exemplul miilor de victime – eroi din Timişoara, Arad, Galaţi – să punem umărul şi noi restul ardelenilor pentru eliberare, de aceea joi 21 decembrie 1989, începând de la ora 900 să declanşăm greva  generală urmând să demonstrăm paşnic cu lumânări aprinse, cerând predarea puterii aleşilor noştri, adunarea urmând să aibă loc în ziua … jos Ceauşescu! Comitetul Naţional de Eliberare –SLOMR”.

cadavre-de-presupusi-teroristi-la-morga-01

Intervenţia unităţilor militare, respectiv a elevilor şcolii militare de ofiţeri activi a fost primită de către cetăţenii din zonă cu huiduieli, încercându-se intimidarea acestora şi chiar dezarmarea lor. Dar printre militari existau şi alte persoane, unele echipate chiar în ţinută militară, care acţionau cu duritate împotriva manifestanţilor. Pentru a înţelege mai bine fenomenul exemplificăm prin extrase din declaraţiile unor martori participanţi la evenimente.

Cine au fost trăgătorii? Din ordinul cui erau acolo? Cine a dat ordinul de a se trage? Un singur lucru este sigur – tragerea s-a efectuat asupra demonstranţilor. Aşa se explică că în ziua de 21 în municipiul Sibiu au fost ucise 4 persoane, iar în oraşul Cisnădie 2 persoane, iar pe 22 decembrie 1989 în municipiul Sibiu au fost ucise 16 persoane şi rănite 57, iar ulterior au fost ucise încă 65 de persoane şi rănite 139.

Din declaraţiile participantului Bleanu Dumitru, a rezultat că după ce au manifestat cu un grup numeros de cetăţeni în Piaţa Republicii s-a format o coloană care s-a deplasat mai întâi la C.J.P. „… cerând să vină Nicu Ceauşescu la dialog, însă nu a ieşit din clădire, deşi s-a uitat pe geam, după care am continuat deplasarea la sediul miliţiei”.

În după amiaza zile de 21 decembrie 1989, demonstraţia s-a extins şi-n alte zone ale oraşului, în jurul orei 18:00 a fost atacat sediul judeţean al M.I.

Demonstraţiile şi manifestaţiile de stradă din ziua de 21 decembrie 1989 au încetat către orele 21:00, noaptea.

 

Tot în jurul orelor 18:00, manifestaţia ce se desfăşura şi în oraşul Cisnădie, datorită ostilităţii primăriei, a denaturat în acte de violenţă ce a dus la incendierea acesteia, precum şi a locuinţelor primarului şi a directorului fabricii de conserve. Ulterior, manifestanţii s-au deplasat la sediul miliţiei pe care l-au atacat. Ripostând cu foc pentru proiecţia sediului, acţiunea s-a soldat cu moartea a două  persoane dintre manifestanţi. Considerându-se că s-a acţionat în legitimă apărare cei doi miliţieni arestaţi iniţial au fost puşi în libertate (raportul procuraturii – pag. 62).

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 a reînceput gruparea cetăţenilor în centrul oraşului. Către orele 09:00 în faţa sediului Inspectoratului judeţean M.I, cetăţenii au solicitat eliberarea deţinuţilor. În jurul orelor 12:00 din sediul Securităţii şi din clădirile din jur s-a deschis din nou foc.

La orele 1210-1215 s-a petrecut un grav incident la Inspectoratul judeţean M.I. şi al miliţiei şi cei din incinta Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”. Dar această acţiune o vom descrie detaliat ulterior.

În toată această perioadă sunt aduse şi predate la şcoală numeroase persoane reţinute de patrulele ce circulau pe străzile oraşului sau de luptătorii G.P. Asupra multora dintre aceştia au fost găsite arme albe şi de foc cu muniţia aferentă, precum şi o hartă ce indica un sat – Sadinca, dezafectat de pe vremea lui Ceauşescu şi care probabil indica un loc de adunare a unor elemente necunoscute din oraş după îndeplinirea misiunii. Până la colectivizare (1962), acest sat număra 52 de familii, după colectivizare populaţia a părăsit acest sat, astfel că în decembrie 1989 mai rămăseseră doar 7 familii.R26.masini-incendiate-la-sediul-militiei-031

În ziua de 24 decembrie 1989, la un filtru, a fost reţinut autoturismul Dacia 1300 cu nr. de circulaţie 3-SB-1414. În această maşina ocupată de 4 cetăţeni înarmaţi cu muniţie asupra lor, dar şi harta de care am amintit anterior şi pe care erau însemne cu referire la unităţile militare din localitate. La o primă cercetare au negat totul. Ulterior cetăţeanul Albu Mihai a recunoscut că harta este a lui, dar nu a dat alte detalii. De remarcat însă atitudinea acestuia, care şi-a pus capul în mâini şi a început să plângă. În maşină s-a mai găsit şi o armă cu lunetă cu care se trăsese, 4 pistoale cu muniţia necesară, iar persoanele deţineau şi numere de telefon suspecte. Deşi se impunea cercetarea atentă cu profesionalism a acestora, toţi reţinuţii peste 500, inclusiv cei 4 au fost eliberaţi.

Un alt caz, ce considerăm necesar a-l remarca se referă la reţinerea de către populaţie a unei maşini Aro în care erau 4 cetăţeni, inclusiv col. Camil Stroia, om din anturajul lui Nicu Ceauşescu şi şef al Centrului de dresaj câini. Toţi erau echipaţi în civil şi aveau armament asupra lor, iar autoturismul era dotat cu staţie de radio emisie-recepţie.

Primul secretar al C.J.P, Sibiu. Nicu Ceauşescu, a solicitat comandantului garnizoanei scoaterea unor efective militare în principalele puncte de adunare ale manifestanţilor din municipiu. Despre acest lucru, comandantul garnizoanei, lt.col. Dragomir Aurel, a raportat ministrului apărării naţionale, care şi-a dat acordul, spunând: „…Bine, ieşi acolo undeţi cere primul secretar. Aperi obiectivele din oraş, dar nu tragi în oameni!”. În baza acestei aprobări, lt.col. Dragomir a efectuat o repartiţie a efectivelor militare pe obiectivele mai importante din municipiu.

În această situaţie deosebit de încordată, cpt. Teodorescu a ordonat adunarea subunităţii în linie, luarea poziţiei pentru luptă în picioare şi executarea unei salve de avertisment în plan vertical. În condiţii rămase neclarificate s-au înregistrat primii morţi, respectiv Mitilelu Ioan şi Gurău Liviu Nicolae. A urmat un moment de linişte, în care cpt. Teodorescu a strigat: „Nu vă atingeţi de noi, că nu tragem în voi!”. .Spontan, o parte a demonstranţilor a strigat „Armata e cu noi!”

Aproximativ în acelaşi timp cu executarea focului de avertisment, la circa 60-70 m. de subunitate şi dincolo de centrul pieţii, unde se aflau masaţi mii de demonstranţi, au fost răniţi în umăr tinerii Ovidiu Botocan şi Dorin Timariu, aflaţi unul lângă celalalt. Din depoziţiile acestor tineri, depuse ca mărturii în procesul lui Nicu Ceauşescu, a rezultat că gloanţele care i-au lovit au fost trase de undeva din spate şi puţin lateral, cel mai probabil din podul clădirii în care se afla cofetăria „Perla”, în timp ce ei se aflau cu faţa spre centrul pieţii şi în partea opusă subunităţii care a executat focul de avertisment.

Şi aici se pare că se repetă acelaşi scenariu, respectiv rafale de foc de avertisment trase în aer (aşa pretinde armata) şi focuri ucigaşe provenite din alte direcţii. Aceste trageri ar fi putut fi făcute de diversionişti străini sau din cei autohtoni. Lipsa unei cercetări riguroase făcute de specialişti ne obligă a păstra rezerva faţă de unele explicaţii date de martori.

Cpt. Cristian Teodorescu declară: “… Nişte elevi au venit la mine şi mi-au raportat că un lt.maj. de miliţie şi un alt individ îmbrăcat în scurtă kaki s-au infiltrat în flancul drept al formaţiei şi au tras spre statuie în manifestanţi cu pistolul … Elevii spunând că cei doi au fugit după tragere. Este exclus ca elevii să fi tras asupra manifestanţilor având pistoale mitralieră şi trăgând … câte o rafală, dacă se trăgea asupra mulţimii mureau sute de persoane … Am văzut când un ABI şi două maşini de pompieri au făcut turul pieţii împrăştiind apă asupra mulţimii din ABI-uri şi grenade lacrimogene …”.

La puţin timp după realizarea dispozitivului de către subunitatea de elevi, în Piaţa Republicii, au sosit, sub comanda mr.(sec) Laurenţiu Catană, comandant al Batalionului de Securitate din Sibiu, 1 A.B.I., 1 camion de militari cu câini, 1 camion cu militari de la Batalionul de Securitate, 2 autotunuri pentru stins incendii, sub comanda lt.col. Sergiu Dragomir şi 1 microbuz TV cu circa 10 persoane îmbrăcate în combinezoane, având în dotare căşti, scuturi şi bastoane. Mr. Catana a solicitat cpt. Teodorescu să sprijine acţiunea de împrăştiere a demonstranţilor cu forţele sale, lucru refuzat de către acesta.

La aceeaşi oră, pe str. Armata Roşie, în faţa sediilor M.I. s-au perindat mai multe grupuri de cetăţeni care au scandat lozinci: „Să arestăm Miliţia!”, „Armata e cu noi!”, „Vrem libertate, nu Securitate!”. Nu s-au înregistrat victime.

În jurul orelor 1800, pe str. Armata Roşie, o parte dintre manifestanţi au atacat cu sticle incendiare şi alte obiecte contondente sediul Inspectoratului Judeţean al M.I.. În jurul orelor 2000, au fost incendiate mai multe autoturisme ale personalului acestuia, parcate în apropierea sediului.

În ziua de 22 decembrie în jurul orelor 1045, o comisie mixtă, alcătuită din 3-4 cetăţeni civili şi 3 ofiţeri din Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” (lt.col. Buzaş Ştefan, mr. Dedu Aurel, mr. Zamfir Florea) au pătruns în incinta Inspectoratului Judeţean M.I., fiind însoţiţi de mr. (M.I.) Moldovan, şeful Serviciului Personal  din Inspectorat, pentru a vizita toate încăperile, arestul, inclusiv garajul. S-a constatat că în incintă nu existau persoane reţinute sau arestate, lucru ce a fost adus la cunoştinţa cetăţenilor adunaţi în stradă. Informaţia nu a fost primită cu prea multă încredere şi nu a dus la calmarea spiritelor. Manifestanţii au continuat să forţeze pătrunderea în curte, trecând prin lanţul de elevi şi spre sediile Inspectoratului M.I, în timp ce din clădirile respective s-a aruncat cu grenade lacrimogene, ceea ce a creat enervare, atât în rândul civililor cât şi a elevilor militari din dispozitivul de protecţie. Demonstranţii, dar şi o parte din elevi, au încercat să se refugieze spre gardul şcolii.

Aproximativ la orele 1200, din sediul Securităţii, al Policlinicii cu Plată şi de la etajul 4 al blocului aflat în spatele acestei instituţii, s-a deschis foc asupra celor masaţi în faţa Securităţii.

Demonstranţii şi militarii s-au retras în panică şi dezordine spre intersecţia str. Armata Roşie cu str. Ştefan cel Mare. În aceste împrejurări a căzut împuşcat mortal elevul Mititi Dan Ionel, lt.maj. Judeţu Alexandru a fost rănit, fiind călcat în picioare de către mulţimea speriată, iar elevului Boian Constantin Eduard i s-au produs arsuri pe faţă în urma lovirii cu un cartuş cu gaze lacrimogene lansat din sediul Inspectoratului M.I.. Au rezultat de asemenea morţi şi răniţi în rândul civililor.

După câteva minute, în jurul orelor 1210-1215, din cele două clădiri ale Inspectoratului Judeţean M.I. au ieşit în stradă circa 25-30 bărbaţi, echipaţi diversificat (ţinuta civilă, treninguri, uniforme kaki de militari în termen, combinezoane tip U.S.L.A. etc.), care au executat foc în aer cu armament individual (pistoale şi pistoale mitralieră).

Cei ieşiţi din clădirea Miliţiei, motivând că se trăgea asupra lor din spatele clădirii inspectoratului, organizaţi pe 3 grupe, s-au îndreptat spre gardul Şcolii Militare „Nicolae Bălcescu”, pe care au început să-1 escaladeze pe porţiunea din faţa comandamentului unităţii.

În această situaţie, forţele din dispozitivul de apărare al şcolii militare, surprinse de mişcarea executată înspre unitate au deschis focul în plin.

Unele cadre M.I. care au sărit gardul, deci au reuşit să pătrundă în incinta şcolii, sub ploaia de gloanţe, s-au îndreptat, o parte spre intrarea principală a clădirii comandamentului, iar altă parte s-a deplasat pe lângă centrala telefonică.

Mr.(M.I) Bunda Gheorghe, deplasându-se dinspre poarta unităţii pe o altă latură a comandamentului, a executat foc asupra unui grup de ofiţeri din şcoală, rănind în picior pe lt.maj. Rusanda Ion. Trei cadre M.I., încercând să se ascundă de gloanţe, au fost împuşcate mortal de către santinele de la drapel şi un alt elev venit în ajutorul acestora.

Celălalt grup de cadre M.I., de asemenea, a fost primit cu foc de către militarii aflaţi în dispozitivul de pază. Trei persoane identificate ca fiind subofiţeri M.I., care reuşiseră să ajungă până pe platoul central al şcolii, au fost reţinute de către col. Moşteanu Eugen şi mr. Balint Horea. Cei 3 erau echipaţi în treninguri, iar pe sub acestea purtau uniforma de subofiţer de miliţie, fiecare posedând câte 2 arme (pistol şi pistol mitralieră şi muniţia aferentă).

Schimbul de focuri a continuat până către orele 2400.

Rezultatul catastrofal al acestor acţiuni a fost 23 de miliţieni şi securişti – morţi sau răniţi.

Este greu de imaginat cum s-a putut crede că un grup chiar de 25-30 de cadre M.I. ce au fugit din clădirile instituţiilor lor, datorită presiunii mulţimii, ar fi fost în măsură să atace şi respectiv să cucerească clădirile şcolii militare în care exista un dispozitiv de apărare „beton”, realizat din sute de elevi şi cadre militare cu oarecare pregătire şi experienţa în acţiuni militare.

În afara absurdităţi acţiunii comandate de lt.col. Dragomir Aurel, ca principal vinovat în desfăşurarea evenimentului, se fac desigur vinovaţi şi comandanţii securităţii şi ai miliţiei, existenţi în cazarma şcolii, şi care nu au luat măsuri de anunţare a intenţiilor subordonaţilor lor aflaţi în sediile instituţiilor respective şi de neasigurare a reuşitei acţiunii de retragere a acestora şi punerea sub protecţia armatei.

Dovedind un deosebit exces de zel, lt.col. Dragomir a condus acţiunea de neutralizare a aşa-zişilor invadatori.

Având în vedere ascensiunea rapidă în funcţii superioare a ofiţerului, numirea acestuia comandant al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, nu era, după părerea noastră, produsul capacităţii sale intelectuale, ci mai de grabă a amiciţiei existente între el şi primul secretar, fiind în unele situaţii nelipsit de la acţiunile organizate pe plan local, unde bineînţeles participau şi şefii securităţii şi ai miliţiei. Este explicabil, având în vedere că selecţia unor cadre de conducere avea la bază criteriul originii şi al obedienţei. Comportamentul deplorabil al comandantului şcolii a mers mai departe supunând pe cei arestaţi la un tratament inadmisibil; din păcate unele documentare M.Ap.N. încearcă a justifica atitudinea ofiţerului.

Între orele 1300-1400, la Punctul de Control al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Transmisiuni, mai mulţi cetăţeni civili au predat unităţii pe mr.(Sec) Dimulescu Ioan Constantin, reţinut de aceştia în zonele învecinate. De la Punctul de Control li s-a comunicat să-l aducă pe cel reţinut la poarta unităţii. Când acesta a fost adus şi predat, mr. Palade Marius Bruno a cerut celor 5 civili ca după predarea ofiţerului de securitate să se retragă pe trotuarul opus cazărmii.

În timp ce mr. Palade, aflat în spatele Punctului de Control, în interiorul unităţii, percheziţiona pe ofiţerul de securitate, militarii din dispozitivul de apărare al unităţii au deschis focul împotriva celor cinci civili. În urma acestui foc au decedat prin împuşcare cetăţenii Ion Târloveanu şi Hornes Werner din eroare şi prostie.

Din jurnalele acţiunilor unităţilor militare din garnizoană, din declaraţiile comandanţilor de unităţi şi ale altor cadre prezente la faţa locului, a rezultat că în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, persoane neidentificate au executat foc asupra obiectivelor militare sau social-economice aflate în paza armatei. Focul s-a executat din blocuri, din macarale-turn, din unele case şi curţile acestora, din autovehicule aflate în deplasare pe străzile din jur. Militarii aflaţi în paza acestor obiective au ripostat cu foc. Toate aceste declaraţii nu mai pot fi verificate.

Din jurnalul acţiunilor Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” rezultă că în cursul după-amiezii de 22 decembrie 1989, până către orele 2330, s-au predat la această unitate şi au fost aduse de cetăţeni circa 120 de persoane (cadre militare şi personal civil) din Inspectoratul Judeţean M.I.. După luarea sub pază a acestor persoane, mr. Pleşu Sorin şi plt. Pop Vasile, cadre permanente ale şcolii, ajutaţi de o subunitate de elevi militari, au adus în unitate restul armamentului şi muniţiei rămase în sediile inspectoratului M.I. după pătrunderea manifestanţilor. Ulterior, în urma expertizei balistice efectuate de o comisie de specialişti asupra armelor ridicate sau predate de diverse persoane, s-a constatat că marea majoritate a acestora, prezentau urme vizibile de fum şi zgură produsă de tragere. De asemenea, în incinta sediilor Inspectoratului Judeţean M.I., s-a găsit o mare cantitate de tuburi provenită de la muniţia trasă.

Cu începere din 22decembrie 1989, după-amiaza, s-a trecut la organizarea şi la executarea apărării obiectivelor de interes politic, administrativ şi economic.

În timpul nopţii de 22 spre 23 decembrie 1989, subunităţile de elevi militari şi militari în termen din unităţile militare ale garnizoanei au rămas în dispozitivele de apărare ale obiectivelor încredinţate, înregistrându-se schimburi de focuri sporadice.

Realizarea de către unităţile militare din garnizoană a dispozitivelor de apărare a obiectivelor încredinţate a fost îngreunată de circulaţia a numeroase zvonuri, culminând cu acela privind atacul iminent ce avea să fie executat de o brigadă de desant aerian cu elicoptere şi care se găseau în deplasare de la Sud la Nord pe valea Oltului.

În ziua de 23 decembrie 1989, aşa cum reiese din documentarul M.Ap.N., asupra unităţilor militare din Sibiu, îndeosebi asupra localurilor şcolilor militare şi Casei Armatei s-au executat focuri de armă din clădirile din jurul cazărmilor, din autoturisme ce se deplasau pe str. Ştefan cel Mare, Gheorghe Gheorghiu Dej, Calea Dumbrăvii, Calea Oituz, din hotelul Continenial, Liceul Industrial, Liceul Agricol etc. S-au înregistrat mai multe victime în rândul militarilor şi civililor.

Tot în această zi s-au organizat patrule cu 8 T.A.B.- uri de la Şcoală Militară de Ofiţerii Activi „Nicolae Bălcescu”, pentru cercetarea unor străzi şi imobile, despre care se primiseră informaţii că din acestea acţionează terorişti. În urma acestor acţiuni s-a constatat, pe baza urmelor descoperite, că din multe clădiri s-a executat foc asupra obiectivelor apărate de armată.

Unitatea de elicoptere a îndeplinit mai multe misiuni pentru cercetarea spaţiului aerian din zona municipiului Sibiu, zona terestră a aerodromului şi efectuarea unor transporturi speciale.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, au continuat schimburile de focuri, unităţile militare din garnizoană declarând că au ripostat la provocările îndreptate împotriva lor. Nu s-au  înregistrat morţi şi răniţi.

În ziua de 24 decembrie 1989, s-a executat foc de către trăgători izolaţi din clădiri şi parcuri asupra unităţilor militare, asupra T.A.B.-urilor şi a celorlalte autovehicule militare aflate în  deplasare în anumite zone ale oraşului. S-a continuat patrularea şi cercetarea unor străzi, obiective social-economice şi imobile. În preajma unor locuri din care s-a executat foc (blocul de lângă Miliţie vis-a-vis de localul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” şi depozitul PECO), au fost reţinute 4 persoane suspecte care nu s-au supus somaţiei militarilor.

În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, au fost reţinute de către luptători din gărzile patriotice, un număr de 14 persoane (6 cadre M.I. şi 8 civili), care au fost predate la Şcoala Militară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu”. Printre cadrele M.I. reţinute cu această ocazie s-a aflat şi lt.col. Şerban, lt.col. Stoia şi lt.maj. Gherman. Două cadre militare M.I. şi cei 8 civili aveau  asupra lor armament şi muniţie.

Unitatea de elicoptere a îndeplinit mai multe misiuni de cercetare şi sprijin aerian.

În ziua de 25 decembrie 1989, focul executat asupra obiectivelor militare a scăzut mult în intensitate. Acţiunile de război psihologic materializate printr-un complex de zvonuri a continuat. La unităţi au sosit multe informaţii care la verificarea efectuată nu s-au confirmat. S-a constituit un Comandament Militar Judeţean având ca obiectiv reintroducerea ordinii în municipiul Sibiu şi în judeţ, asigurarea protecţiei şi siguranţei cetăţenilor şi bunurilor, aprovizionarea populaţiei cu cele necesare traiului.

Primele organe de conducere locală post revoluţionară (FSN) s-au constituit în ziua de 2 decembrie 1989 şi erau formate din următorii: Tomuş Mircea – scriitor, preşedinte – Bucur Corneliu-Ioan – muzeolog, vicepreşedinte, Bacaciu Alexandru – avocat, Bejenaru Grigore – muncitor, Binder Harald – profesor, Bozan Mircea – grafician, Bucatariu Costel – conducător auto ,Budescu Cezar – student, Cozianu Dorinei Vasile – inginer, col. Crăciun Ştefan – locţiitor comandant Şcoala „Ioan Vodă”, lt.col. Dragomir Aurel – comandantul Garnizoanei Sibiu, Gavrea Ioana – subinginer, Ghip Doina – muncitoare, Lanţoş Vasile – strungar, Maxim Aurel economist, Mereş Dionisie – sticlar, Murgu Nicoleta – muncitoare, Nan Nicolae – inginer, Nedelcu Constantin – lucrător gestionar, Oprea Mircea – student, Popa Liviu – inginer, Popa Macarie – inginer, Petcu Decebal – electromecanic, Raduleţ Aurel – preot ortodox, Stanciu Adrian – inginer, Stupariu Petru-Dan – artist liber profesionist, Stoiculescu Constantin – profesor, Suciu Traian – ziarist, Trifu Romeo – inginer, Vinereanu Iuliana -pictor.

În perioada 26-31 decembrie 1989, subunităţile militare au rămas în dispozitiv, îndeplinind în continuare misiunile de pază şi apărare a cazărmilor şi a celorlalte obiective încredinţate. Acţiunile de foc au încetat, dar a continuat predarea la Şcoală Militară „Nicolae Bălcescu” a 469 persoane suspecte, reţinute de patrule sau prezentate de bunăvoie. Asupra unora dintre ele s-a găsit armament şi muniţie. Aceste persoane au fost deferite pentru anchetare organelor de procuratură.

Un număr important de militari din garnizoană, în special din Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, au fost la dispoziţia comisiilor de ancheta instituite de Procuratură pentru cercetarea evenimentelor petrecute în Sibiu în perioada 16-31 decembrie 1989.

Faţa de acţiunile desfăşurate de forţele aparţinând M.Ap.N. considerăm necesar a prezenta unele observaţii.

Cu toată autoritatea persoanei şi funcţiei lui Nicu Ceauşescu, activitatea armatei nu s-a desfăşurat  conform  ordinelor şi  indicaţiilor acestuia, ci numai pe  baza şi în limita competenţelor comandanţilor militari, cu aprobarea directă a ministrului apărării naţionale. Dat fiind importanţa garnizoanei Sibiu, a existat o legătura permanentă între conducerea superioară a armatei şi comandantul garnizoanei, prin care nu s-au putut însă evita greşelile în comanda ale acestuia.

Din cauze multiple, unele semnalate deja, între conducerea unităţilor militare din garnizoană nu a existat o coordonare şi colaborare a acţiunilor întreprinse. Chiar în condiţiile mutării centrului de comandă al organelor M.I. în incinta Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, aceste raporturi nu s-au îmbunătăţit.

Când grupurile de manifestanţi au demonstrat în faţa sediilor (21 decembrie 1989), este adevărat că, armata, prin persoana lt.col. Dragomir Aurel, a făcut apel pentru desfăşurarea paşnica a demonstraţiei, reuşind într-o oarecare măsura, pentru o perioadă, o dezamorsare a încordării existente.

În ziua de 22 decembrie 1989, evenimentele s-au redus de fapt, într-o confruntare între demonstranţi pe de o parte şi cadrele Inspectoratului M.I. şi, ulterior, între acestea şi armată. Neîncrederea şi suspiciunea sedimentate de-a lungul timpului în garnizoană între cadre M.I. şi cele ale M.Ap.N., a fost exacerbată prin situaţia creată în faţa sediului Securităţii, unde se aflau şi elevi militari.

În ce priveşte acţiunile Gărzilor Patriotice din municipiul Sibiu trebuie remarcat că acestora nu li s-a distribuit armament şi muniţie în perioada 17-22 decembrie 1989. Cu toate acestea, unor întreprinderi de pe raza municipiului Sibiu, pentru asigurarea pazei şi apărării nemijlocite, precum şi pentru apărarea unor obiective economice importante şi pentru executarea serviciului de patrulare, începând cu 22 decembrie 1989, orele 2100, au fost distribuite armamentul şi muniţia aferentă.

Armamentul şi muniţia destinate pazei şi apărării întreprinderilor (obiectivelor) nu a fost scoasă în afara acestora, cu excepţia celui destinat luptătorilor ce efectuau serviciul de patrulare sub conducerea unui cadru aparţinând M.Ap.N. De pregătirea acestor luptători s-a ocupat nemijlocit un ofiţer activ din statul major al Gărzilor Patriotice.

Nu au existat armament şi muniţie lipsă, fiind recuperate integral armele din sediul Miliţiei destinate serviciului de patrulare cu toate că, celelalte categorii de armament ce au aparţinut lucrătorilor M.I., au dispărut, sediul fiind părăsit şi distrus aproape în totalitate.

Paza şi apărarea întreprinderilor, a obiectivelor precum şi serviciul de patrulare mixt au fost executate până în a doua jumătate a lunii ianuarie când situaţia şi evoluţia evenimentelor din judeţ şi din municipiu nu mai reclamau menţinerea lor.

În perioada evenimentelor din decembrie 1989, statul major al gărzilor patriotice nu a reţinut nici o persoană cu toate că majoritatea cadrelor de miliţie şi securitate au cerut să se predea gărzilor patriotice, fiind îndrumate către U.M. 01512.

În urma focului executat asupra sediului statului major al gărzilor patriotice de persoane rămase neidentificate, a fost rănit un maistru militar.

În concluzie, Gărzile Patriotice au acţionat pentru paza şi apărarea unităţilor economice şi a altor obiective importante fără a fi angajate în lupte deschise. Nu au fost cazuri de pierdere de armament şi muniţie.

Datorită acestor acțiuni 99 de oameni au murit și peste 300 au fost răniți, totul din cauza incompetenței, manipulării venite de la Televiziunea Română și a ordinelor ilegale date de șefii armatei. În cazul crimelor de la Sibiu nimeni nu a fost tras la răspundere și nu există vreo speranță în acest sens.  

Comentarii prin Facebook

1 Comentariu on Crimele revoluției din Sibiu! Nimeni nu este vinovat

  1. Pastor Jugaru Eugen .VA SOLICIT TUTUROR PENTICOSTALILOR DIN COMUNITATEA BRASOV SA-L VOTATI PENTRU CONSILIU JUDETEAN PE FIUL PASTORULUI BABUT SABIN VOTATI BABUT DANIEL.Va multumesc

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*