Ultimele Știri

Copoul de altădată

La Iaşi, fiecare piatră vorbeşte de trecut, din fiecare zid răzbate istorie şi fiecare străduţă aminteşte de mari iubiri. Iaşul este oraşul celor şapte coline, este oraşul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru în limba română şi al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca lui Creangă din dealul Ţicăului).

De aceea, se poate spune despre Iaşi că este un veritabil muzeu naţional, prin comorile istorice şi de artă pe care le deţine.

Teiul lui Eminescu, urmaş al codrului de la Copou

copou2Copoul este principala atracţie a ieşenilor, dar şi a celor care vizitează oraşul. Teiul lui Eminescu, din Parcul Copou, constituie o prima atracţie turistică. Se spune că poetul şedea deseori la umbra teiului şi scria poezii. Şi astăzi parcă se mai aud paşii eternului îndrăgostit, rostind, în liniştea serii, şoapte de iubire frumoasei Veronica. Parcul s-a înfiinţat în 1835, sub domnia lui Mihail Sturdza. Iniţial, locul a fost ales pe uliţă Podul Verde, pentru că mai apoi, parcul să fie extins şi iluminat cu felinare.

Despre teiul lui Eminescu se spune că este urmaş al codrului de la Copou. În momentul în care a fost amenajată grădina publică, pentru că era aşa de frumos, teiul a fost lăsat în picioare, deşi nu se înscria pe axa centrală a parcului. De vreme îndelungată, Teiul lui Eminescu este un simbol al Iaşului şi un loc de pelerinaj pentru îndrăgostiţi. De-a lungul anilor, Teiul a fost lovit de trăsnete şi rupt de furtuni. De aceea i s-a aplicat o plombă de beton în jurul trunchiului, din pricina căreia riscă să se usuce.

Miraculos, din crengile sale au coborât rădăcini, pe lângă plombă de beton, care s-au înfipt în pământ.

Copoul, mahalaua aristocraţilor

Încă din secolul al XIX-lea, marile familii boiereşti s-au luat la întrecere pentru a obţine un loc de casă la bulevard. Copoul sau Podul Verde, aşa cum i se spunea în vremuri, era cea mai frumoasă stradă din Iaşi, iar grădinile amenajate aici au fost scena care a pus în valoare vedetele vremurilor de altădată. Denumirea de Podul Verde nu a fost întâmplătoare. Aceasta desemna o stradă mărginită de numeroase grădini elegante. De-a lungul vremii, mai mulţi domnitori au avut iniţiative de a extinde şi a înfrumuseţa locul. Boierii au urmat sfatul domnesc şi, în scurt timp, Copoul a devenit faimos.

copou1

După numeroasele incendii, de la începutul secolului XIX, mulţi boieri au preferat să-şi reclădească locuinţele în zona Podului Verde, care, între timp, fusese dată circulaţiei. Odată stabilite aici, familiile boiereşti au dat posibilitatea Copoului să se extindă şi să se înfrumuseţeze. Era un loc privilegiat, pentru că pe această stradă locuiau cele mai de vază familii boiereşti. Pe dealul Copoului au existat clădiri simbol ale Iaşului, iar principalele repere instituţionale erau Universitatea, Cazarma şi Teatrul cel Mare de la Copou.

În clădirea Teatrului s-au jucat piese importante, cu actori francezi şi moldoveni, din 1846 până în 1888, când un incediu cumplit a ars întregul edificiu. Clădirea teatrului a găzduit, pe lângă spectacolele de teatru şi numeroase concerte celebre, cum ar fi cel susţinut de Franz Liszt, dar şi numeroase baluri mascate care făceau deliciul ieşenilor în acele vremuri.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*