Ultimele Știri

COPILĂRIA – perioadă definitorie în viață

Arii de dezvoltare și interes

copil

Copilăria este o perioadă definitorie în viață, experiențele din această etapă de dezvoltare fiind fundamentale pentru explicarea comportamentelor umane. Există o serie de studii care au demonstrat importanța susținerii copilului pe toate planurile în procesul de dezvoltare.

Convenția privind Drepturile Copilului (1989) recunoaște copilăria drept o unică perioadă în viața tuturor oamenilor și este astfel îndreptățită la grijă specială și ajutor. Evenimentele din copilărie ajută la formarea și dezvoltarea copilului ca persoană și pun bazele învățării pe durata întregii vieți.

Copiii se nasc cu premisele abilităților fizice, sociale și psihologice, care le permit să comunice, să învețe și să se dezvolte. Toate aceste capacități trebuie atent susținute pentru a se îmbunătăți.

Cercetarea demonstrează că o mare parte din dezvoltarea inteligenței la copii apare înainte de vârsta de 7 ani. Primii doi ani de viață se caracterizează printr-o creștere a majorității celulelor creierului, însoțită de structurarea conexiunilor neuronale din creier.

Studiile cu privire la importanța copilăriei mici asupra școlarizării și a condiției sociale pun în evidență legătura directă dintre participarea la programe de educație timpurie și preșcolară și rezultatele obținute de copii în primii ani de școală. Copiii care beneficiază de astfel de programe de educație timpurie înregistrează rezultate mai bune la citire și matematică, mai ales.

Un alt factor ce influențează dezvoltarea copilului mic se referă la comunicarea dintre părinți și copil. Studiile pe această temă evidențiază importanța fundamentală a tipului de relaționare și comunicare dintre copilul mic și părinții săi, dezvoltând concepte ca atașamentul, reziliența și empatia.

copil.

Literatura de specialitate surprinde și impactul unor hormoni asupra comportamentului copilului. S-a demonstrat că hormonii de creștere și cei sexuali sunt responsabili pentru multe din trăirile de empatie, reziliență sau atașament care caracterizează ființa umană.

Există o legătură directă între hormoni și empatie, absența empatiei conducând la întreruperea producerii hormonilor.

Carența afectivă sau nanismul împiedică creierul să funcționeze corect, putând fi periclitate dezvoltarea în înălțime, dar și sănătatea în general a copilului. S-a demonstrat că un copil neglijat, nestimulat de adulții din jurul lui are o încetinire în dezvoltarea neuronilor frontali. Dacă neglijarea și izolarea au o durată mai lungă, lobul frontal se atrofiază. Secreția de cortizon ca substanță care produce stresul crește în condițiile unui copil izolat și nestimulat, iar celulele din sistemul limbic sensibile la aceste secreții, determină atrofierea sistemului hidrocefalic.

Alte studii pun în prim plan responsabilitatea neuronilor oglindă pentru empatia persoanei. Activitatea creierului poate fi afectată de mediul în care trăiește copilul, neurologii demonstrând că există o consumare a energiei înainte de gest, cu alte cuvinte, creierul reacționează înainte de apariția gestului.

De asemenea, sunt studii care indică importanța educației timpurii pentru formarea unei stime de sine sănătoase a copilului. Imaginea de sine este considerată motor și resursă pentru învățare și dezvoltare și este influențată de strategiile parentale utilizate, precum și de mediul socio-cultural în care trăiește copilul.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*