Comisie de anchetă: Londra s-a implicat în războiul din Irak pe baza unor ameninţări care erau exagerate. Ce spune Tony Blair

  • Adelina Mitrache
  • 6 iulie 2016
  • Externe
militari englezi

Marea Britanie a decis să participe la invazia militară din Irak, în 2003, pe baza unor evaluări deficitare ale serviciilor secrete, în contextul în care regimul Saddam Hussein nu reprezenta o ameninţare iminentă şi nu fuseseră epuizate toate soluţiile diplomatice, arată raportul Comisiei speciale.

Marea Britanie a decis să participe la invazia militară din Irak, în 2003, pe baza unor evaluări deficitare ale serviciilor secrete, în contextul în care regimul Saddam Hussein nu reprezenta o ameninţare iminentă şi nu fuseseră epuizate toate soluţiile diplomatice, arată raportul Comisiei speciale.

Comisia specială condusă de sir John Chilcot a prezentat miercuri concluziile anchetei privind participarea Marii Britanii la invazia americano-britanică asupra Irakului, în anul 2003.

Raportul evaluează deciziile guvernelor de la Londra în perioada 2001-2009, analizând argumentaţia în sensul intervenţiei militare, derularea conflictului şi efectele post-conflict, notează BBC.

Principalele concluzii ale Comisiei de anchetă sunt:

– Marea Britanie a decis să participe la invadarea Irakului înainte de epuizarea opţiunilor diplomatice privind dezarmarea. Intervenţia militară nu era absolut necesară în acel moment;

– intervenţia militară în Irak ar fi putut fi necesară ulterior, dar în martie 2003 „nu exista o ameninţare iminentă din partea Administraţiei Saddam Hussein”; ar fi putut fi aplicată în continuare strategia de izolare internaţională a Irakului, mai ales că majoritatea membrilor Consiliului de Securitate ONU susţineau continuarea inspecţiilor internaţionale;

– argumentele referitoare la amploarea şi gravitatea riscului reprezentat de presupusul arsenal de distrugere în masă din Irak au fost prezentate cu o exactitate care nu se justifica;

– serviciile de informaţii „nu stabiliseră fără dubiu” că Saddam Hussein continuase să fabrice armament chimic şi biologic;

– politicile Guvernului Tony Blair în privinţa intervenţiei în Irak au fost elaborate pe baza unor evaluări deficitare ale serviciilor secrete; aceste evaluări nu au fost puse sub semnul întrebării deşi ar fi trebuit;

– circumstanţele în care s-a decis că exista o bază juridică pentru participarea Marii Britanii la intervenţia militară au fost „departe de nivelul satisfăcător”.

Decizia intervenţiei militare în Irak au fost luată „cu bună credinţă”, în „interesul Marii Britanii”, afirmă fostul premier Tony Blair, subliniind că raportul Comisiei speciale ar trebui să pună capăt speculaţiilor privind „minciunile” şi „inducerile în eroare” în luarea hotărârii invaziei.

„Decizia privind intervenţia în Irak a fost cea mai dificilă din timpul mandatului meu; îmi asum responsabilitatea în totalitate. A fost luată cu bună credinţă şi în conformitate cu ceea ce eu au considerat că erau interesele ţării. Raportul ar trebui să pună capăt acuzaţiilor de rea-credinţă, minciuni şi induceri în eroare”, a reacţionat Tony Blair.

Guvernul Tony Blair a decis să participe la intervenţia militară în Irak, în anul 2003, alături de Statele Unite, conduse în acel moment de preşedintele George W. Bush, de Australia şi Polonia. Invazia militară efectivă a durat din 20 martie până la 1 mai 2003, generând Războiul din Irak, numit de Statele Unite „Operaţiunea Eliberarea Irakului”. Intervenţia militară a avut ca prim rezultat înlăturarea regimului Saddam Hussein.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *