Cine mai munceşte în România? Bomba socială care stă să explodeze

Numărul salariaţilor din România a crescut, în 2014, cu peste 100.000 faţă de anii 2012 şi 2013, însă concentrarea business-ului în jurul marilor oraşe riscă să declanşeze o adevărată bombă socială.

Peste 4,1 milioane dintre cei peste 18,5 milioane de locuitori ai României lucrează cu acte în regulă în economie, plătind asigurări medicale, taxe şi impozite, arată o analiză Keysfin.

4.149.029. Acesta era numărul total al muncitorilor din România, în 2014, potrivit datelor oficiale. Cei mai mulţi dintre salariaţi lucrau în industria prelucrătoare (932.721), urmată de comerţ (744.945), învăţământ (369.741) şi construcţii (344.552). În sănătate şi asistenţă socială lucrau 322.761 angajaţi, iar în servicii 252.322 de persoane. Acestea sunt, şi în prezent, domeniile care angajează cei mai mulţi români.  

Statistica KeysFin arată pe de altă parte că, pe fondul crizei, economia s-a reorientat în ultimii ani, din punct de vedere al business-urilor. Zonele industriale de tradiţie, cu mari combinate siderurgice şi de exploatare a resurselor, precum Galaţiul şi Hunedoara, şi-au pierdut rolul important, iar exodul angajaţilor s-a concentrat, în primul rând spre Occident, iar apoi spre zonele cu potenţial, precum Bucureşti-Ilfov.  

În topul regiunilor cu cei mai mulţi angajaţi, zona Capitalei raporta 1.186.726 de salariaţi, urmată de judeţele Timiş (186.918 angajaţi), Cluj (161.292), Braşov (148.722), Constanţa (147.080), Prahova (133.432), Argeş (124.058), Bihor (121.048), Sibiu (111.830).  

La polul opus se aflau Mehedinţi, cu numai 19.507 salariaţi, Giurgiu, cu 21.617 angajaţi, Covasna (28.656), Sălaj (26.628), Caraş-Severin (29.265) şi Botoşani ( 29.995).   

Potrivit statisticii KeysFin, cei mai mari angajatori în economie erau, în 2014, Automobile Dacia,OMV Petrom, Rompetrol, Kaufland, British American Tabacco, Petrotel-Lukoil, E-on Energie,Carrefour, GDF Suez (actualul Engie), Romgaz, Metro, Mol, Orange, Ford, Electrica şi Auchan.

“Acestea sunt şi cele mai importante firme din România, din prisma cifrei de afaceri. Sunt business-urile care susţin, în prezent, economia, de la energie, prelucrarea ţiţeiului şi a gazelor, la lanţurile de comerţ şi producţia de automobile”, afirmă analiştii KeysFin.  

Statistica nu ia în calcul angajaţii la negru, adică fără forme legale, al căror număr ar fi, potrivit Consiliului Fiscal, de 1,5 milioane de persoane. Evaziunea fiscală din acest sector ar fi de peste 2 miliarde de euro anual.  

Analiza KeysFin mai arată, totodată, că numărul şomerilor continuă să se menţină la un nivel ridicat, chiar dacă, în aparenţă, numărul lor a scăzut puternic. Statisticile arată că numărul de șomeri a ajuns la 592.094 în martie 2016, iar rata șomajului a coborât la 6,4%, nivel minim de la jumătatea anului 2009 încoace. Un nivel al ratei șomajului de 6,4%, calculată după metodologia Biroului Internațional al Muncii (BIM), nu s-a mai înregistrat din perioadă mai-iunie 2009, arată seriile statistice ale INS. Experţii atrag însă atenţia că este vorba doar de cei care mai primesc indemnizaţii de la stat, nu şi de cei ieşiţi din plată.

Dincolo de situaţia particulară a regiunii Bucureşti-Ilfov, cei mai mulţi şomeri erau înregistraţi în zonele în care economia s-a contractat puternic, pe fondul dezindustrializării de după Revoluţie, precum Dolj, Teleorman, Galaţi, Buzău, Vaslui.  

PERICOLUL ENCLAVIZĂRII ECONOMICE  

Datele statistice privind numărul angajaţilor şi al şomerilor vin să confirme că România se îndreaptă, încet dar sigur, către o enclavizare economică, în care discrepanţele economice la nivel regional riscă să genereze situaţii de risc social.  

Lipsa unei strategii concrete privind dezvoltarea regională s-a tradus, astfel, în depopularea unor zone din mediul rural şi accentuarea aglomerării urbane care tinde să capete aspecte sufocante din anumite zone, precum Bucureşti-Ilfov.

Statisticile relevă, astfel, diferenţe foarte mari între regiunea Bucureşti-Ilfov şi celelalte şapte regiuni: densitatea populaţiei în regiunea Bucureşti-Ilfov a ajuns la 1239,2 loc./kmp., în timp ce în regiunea Sud Vest este de numai 77 loc./kmp, în Vest de 60 loc./kmp, iar în regiunea Centru de 74 loc/kmp.  

România se dezvoltă cu viteze complet diferite. Avem poli de creştere economică, precum Bucureşti-Ilfov, Timiş-Arad şi Constanţa acolo unde business-ul este pe un trend ascendent, avem apoi zone cu potenţial şi o dezvoltare ceva mai temperată, precum Braşov, Cluj, Argeş şi Galaţi, şi un al treilea contingent de judeţe, din păcate majoritar la nivelul României, acolo unde business-ul stagnează sau chiar regresează, cu consecinţe directe asupra nivelului de trai”, afirmă analiştii KeysFin.  

“Sunt judeţe precum Vaslui, Botoşani, Olt, Mehedinţi, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi, Harghita, Covasna, Sălaj unde economia locală este la pământ. Zone monoindustriale în care producţia industrială este o himeră, comerţul este afectat de veniturile mici ale populaţiei, iar perspectivele atragerii investitorilor sunt blocate de inexistenţa unor măsuri administrative menite să ofere facilităţi celor care vor să deschidă unităţi de producţie, indiferent de domeniu”, afirmă economiştii de la KeysFin.  

Potrivit experţilor de la KeysFin, dezvoltarea inegală a României poate amplifica fenomenul de enclavizare, cu efecte chiar mai grave la nivel naţional.

Abandonul economic. Este un fenomen care, nu de mult, de exemplu în SUA, a generat ample proteste de stradă. Vorbim de un adevărat curent social care poate avea consecinţe incalculabile pe termen mediu şi lung”, consideră economiştii.  

Potrivit datelor Eurostat, România se situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populaţie fiind afectată.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *