Ultimele Știri

Ce au în comun scandalurile ‘Panama Papers’, interceptările NSA și WikiLeaks?

panama papers

Scandalul „Panama Papers” are ceva în comun cu documentele secrete făcute publice de WikiLeaks în 2010 și cu dezvăluirile fostului expert Edward Snowden despre NSA (Agenția națională americană pentru securitate) în 2013: puterea unui singur individ de a genera „transparență forțată” în orice instituție, grație progreselor tehnologice, comentează sâmbătă EFE într-un amplu material.

„Panama Papers” reprezintă cea mai mare scurgere de informații din istoria jurnalismului din punctul de vedere al volumului de date: cele 11,5 milioane de documente depășesc cu mult cele 1,7 milioane de arhive pe care Snowden le-a făcut publice în 2013 pe tema spionajului la nivel global pe care îl practica NSA.

Cei 2,6 terabiți de documente provenind de la cabinetul de avocatură panamez Mossack Fonseca și pe care o singură sursă anonimă le-a predat cotidianului german Sueddeutsche Zeitung eclipsează cei 1,7 gigabiți cât ocupau documentele diplomatice și militare clasificate de SUA pe care soldatul Bradley Manning le-a pus la dispoziția WikiLeaks în 2010.

„Fie că vorbim despre WikiLeaks, fie că vorbim de Snowden sau de ‘Panama Papers’, aceste scandaluri implică de fiecare dată tot mai multă informație. Și asta pentru că volumul de date în posesia cărora poate intra o persoană decepționată, una singură, este pur și simplu enorm”, a declarat pentru agenția spaniolă de presă Ian Bremmer, expert în riscuri politice la Universitatea din New York și președinte al firmei de consultanță Eurasia Group.

Progresele tehnologice înregistrate în fabricarea CD-urilor și al unităților USB „au făcut mult mai ușoară ‘înmagazinarea’ unei cantități imense de informații”, amintește la rândul său John L. King, expert în infrastructură cibernetică la Universitatea din Michigan, pe pagina web a acestui centru.

Bremmer explică faptul că „mereu au existat informatori, ziariști de investigație și scandaluri”, însă „tehnologia se schimbă” și, odată cu ea, se schimbă și „capacitatea indivizilor de a produce pagube, de a genera o transparență forțată” în instituțiile pe care le consideră nedrepte.

Cele trei scandaluri se diferențiază în ceea ce privește procesul de publicare: WikiLeaks a divulgat practic fără niciun filtru documentele pe care le-a obținut de la sursa sa, iar Snowden a lucrat cu un singur ziarist, Glenn Greenwald, pentru ca mai apoi să distribuie rezultatul către mai multe media. „În acest caz, ceea ce este remarcabil este faptul că jurnaliști de la peste o sută de publicații au lucrat la subiect timp de un an și cu toate acestea nu s-a scurs niciun fel de informație (înainte de data stabilită de cei care au contribuit la anchetă), cu atâția și atâția reporteri lucrând la subiect și cu atâtea documente”, a spus Bremmer.

„Motivele indivizilor (care filtrează date) pot varia în mod radical: unii pot fi interesați în a face dreptate, în timp ce alții vor să se răzbune, ba chiar pot exista și indivizi cu probleme psihice”, susține Bremmer. Însă dacă sursa anchetei „Panama Papers” reușește să-și păstreze anonimatul și „se creează percepția potrivit căreia a lucra cu ziariști din medii tradiționale îți permite să nu fi identificat, atunci acest lucru îi va încuraja serios pe viitorii informatori”, a adăugat el.

Potrivit lui Cliff Kupchan și Andrew Bishop, analiști la Eurasia Group, cele trei scandaluri demonstrează că „instituțiile nu mai sunt protejate de prezumția de confidențialitate”, iar „băncile centrale și ministerele de externe vor trebui să-și asume ideea că nimic nu mai este privat, ceea ce va face aceste instituții mai puțin eficiente”.

„WikiLeaks a fost primul semnal de alarmă, scandalul ‘Panama Papers’ este de o mie de ori mai extins și este posibil ca viitorul episod să fie și mai grav”, au scris cei doi într-un articol comun. „În mod paradoxal, faptul că ‘Panama Papers’ se referă mai degrabă la domeniul financiar, decât la cel politic, îl face mai puțin distructiv decât niște dezvăluiri pe teme de diplomație. Un WikiLeaks 2.0. ar genera probleme uriașe”, au adăugat cei doi analiști.

Bremmer este de părere că deocamdată cel puțin nu este clar dacă scandalul ‘Panama Papers’ va avea un impact mai mare decât WikiLeaks sau decât dezvăluirile lui Snowden și amintește că scandalul interceptărilor NSA „a influențat enorm felul în care alte țări au perceput și au lucrat cu SUA” și a generat schimbări în ceea ce privește supravegherea comunicațiilor în interiorul administrației americane.

„Cred că scandalul ‘Panama Papers’ va avea consecințe pentru mulți lideri mondiali, în sensul că le vor afecta pentru un timp rata de popularitate, dar nu cred că va produce multe schimbări în politicile” care reglementează evaziunea fiscală, consideră Bremmer. Ceea ce va face este „să complice posibilitatea unei apropieri între Statele Unite și Rusia”, al cărui președinte, Vladimir Putin, a acuzat Washingtonul că se află în spatele scurgerilor în presă a informațiilor care fac o legătură între liderul de la Kremlin și companiile offshore.

„Americanii sunt țapul ispășitor ideal” pentru Rusia, susține Bremmer, amintind că miliardarul George Soros, aflat în conflict cu Putin, a contribuit cu fonduri la Consorțiul Internațional al Ziariștilor de Investigație (ICIJ), cel care a făcut public scandalul ‘Panama Papers’. „Iar acest lucru reprezintă un factor care, însumat altora, face extrem de dificilă o apropiere între cele două țări”, a conchis Bremmer.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*