Ultimele Știri

Ce au în comun gazele de șist și „uitatul” proiect Roșia Montană

În aparență avem de-a face cu două chestiuni diferite, iar mass-media face tot posibilul pentru a întreține această diferențiere. Orice puncte comune ale acestor două chestiuni sunt date cu nonșalanță la o parte, ignorate în mod evident, presa, analiștii și lătrăii de serviciu făcând eforturi disperate pentru a ascunde esența comună a acestor proteste.

Începute cu un an în urmă, în data de 1 septembrie 2013, protestele împotriva proiectului companiei Gabriel Resources de exploatare pe bază de cianuri a zăcămintelor de aur de la Roșia Montană au scos la iveală o serie de nereguli și aspecte de natură infracțională ale clasei politice românești, menite a ne îngrijora, constituind în același timp un imbold la un moment de reflecție absolut necesar fiecăruia dintre noi. Pe aceași linie a pungășiei politicianului român, în decursul anului 2014 au început să iasă la iveală și alte aspecte – de această dată – minuțios ocultate de clasa politică, cu privire la prospecțiunile care urmează să fie efectuate de Chevron în Moldova (a se vedea cazul Pungești, de exemplu). Practic am asistat în această perioadă la spargerea altei bube: problema gazelor de șist, iar aceasta a generat la rândul ei alte proteste. În aparență avem de-a face cu două chestiuni diferite, iar mass-media face tot posibilul pentru a întreține această diferențiere. Orice puncte comune ale acestor două chestiuni sunt date cu nonșalanță la o parte, ignorate în mod evident, presa, analiștii și lătrăii de serviciu făcând eforturi disperate pentru a ascunde esența comună a acestor proteste.

Tinerii care au protestat în stradă și cei care propagă mesajul anti-corporatist în mod activ pe rețelele de socializare sunt numiți hipsteri, anarhiști sau țărani în funcție de interes și de aspectul care trebuie subliniat. Aceștia nu înțeleg amănuntele de natură tehnică ale proiectelor, fiind manipulați după caz, fie de ruși care doresc să rămânem dependenți de ei în privința gazelor, fie de Soros care are “un meci” cu un alt magnat. Părerea lor este viciată de lipsa de informații și de părerile eronate pe care le au cu privire la sistemul economic în care trăiesc. Într-un cuvânt sunt manipulați să protesteze împotriva unor proiecte care le-ar putea fi benefice. Nici nu se pune problema că ar putea avea dreptate. Pur și simplu protestatarii acționează greșit, iar noi – jurnaliști de vază ai țării – trebuie să arătăm acest lucru și să înfierăm cu mânie proletară orice act de insubordonare sau de insurgență civică. Acesta este contextul mainstream-ului informațional al acestui an scurs de la protestele din Septembrie 2013.

Practic, în această perioadă , am asistat la divizarea societății românești în trei grupuri clar definite, după cum urmează: un grup format din persoane care au făcut minimul efort de a se informa cu privire la aceaste chestiuni în discuție (Roșia Montană și gazele de șist), devenind pe baza informațiilor vehiculate și cântărite de fiecare, protestatari activi care acționează pe toate căile pe care le au la dispoziție împotriva demarării acestor proiecte; un grup al celor interesați în mod direct sau indirect, conștient sau nu de demararea acestora și un grup amorf format din partea cea mai mare a populației, care în lipsa informării și a interesului acordat acestor subiecte nu au nici o părere, nu știu nimic despre proiecte și nu înțeleg care este motivul acestei gâlcevi din interiorul societății românești.

După cum spuneam mai sus, există trei mari actori în acest conflict, în fond trei grupuri mari de români, pe care o să le analizez separat.

1) Protestatarii

Obișnuiți cu vechiul tip de proteste, de tip sindical sau cele organizate/controlate/manipulate de diverse grupuri de interese și forțe, mai mult sau mai puțin vizibile unui ochi neavizat, este foarte posibil să nu observăm că acest nou tip de proteste a adus ceva nou în peisajul opoziției energice față de un act considerat ilegitim. Noutatea acestui nou tip de protest constă practic în aparenta lipsă de organizare și în lipsa unui lider sau a unui nucleu care să coaguleze nemulțumirea protestatarilor. Această caracteristică specială a noului tip de protest conferă o forță imensă actului de opoziție civică, dar reprezintă în același timp și un impediment serios în constituirea unui mesaj comun, puternic adresat autorităților și în definirea unui țel și a unui obiectiv clar, comun tuturor participanților la protest. De aceea, tocmai această caracteristică care îi conferă forță protestului, a fost speculată după cum vom vedea în continuare, de discursul în favoarea începerii exploatărilor.

20130902_195014

Câteva explicații sunt absolut necesare aici. Spuneam anterior că forța protestului se datorează tocmai “aparentei lipse de organizare” și absenței unui lider sau unui nucleu în jurul căruia se coagulează protestele, și acest lucru ar putea părea absurd la prima vedere. Este ca și cum am avea o armată dezorganizată, fără comandant trimisă în focul bătăliei cu un inamic puternic, ordonat și organizat. Însă – profitând de experiența acumulată anterior, când proteste la fel de legitime au fost deturnate de „lideri” cooptați la “borcanul cu miere” (ex. Miron Mitrea – fost inginer, lider al sindicatului CNSLR Frăția devenit senator și eminență cenușie a PSD-ului; Dan Iosif – fost revoluționar ajuns senator PSD; Romeo Staicu – fost revoluționar (unul din liderii baricadei de la Intercontinental) ajuns și el parlamentar; și mulți alții ca ei) – ar trebui să vedem lucrurile un pic altfel. În mod instinctiv, cei care se opun proiectului RMGC au ales această variantă a aderării la un principiu și nu la țelurile unei organizații/lider(i) tocmai pentru a nu le fi deturnat și acest protest, așa cum s-a întâmplat în trecut de atâtea ori. La această idee trebuie să mai adăugăm și faptul că, cei care mânuiesc din umbră destinele României știu la perfecție cum să abordeze situația în care apare o organizație sau formațiune opozantă având în față un lider, dar nu sunt pregătiți să facă față mișcărilor anarhice (prin anarhic, înțelegându-se NU lipsit de ordine sau haotic, ci DOAR lipsit de o autoritate diriguitoare). Acest lucru a reieșit cel mai bine din degringolada din rândul politicienilor care a urmat primelor zile de proteste puternice împotriva RMGC. Pur și simplu nu înțelegeau cum 10-15 mii de oamenii se pot strânge la un loc, pot mărșălui, protesta, striga lozinci, fără să fi fost chemați de cineva. (Între timp s-au repliat și ei corespunzător, dar să nu anticipăm.).

În mod paradoxal, grupul protestatarilor conține și persoane neinformate sau slab informate cu privire la aspectele generale ale proiectului RMGC sau al celui destinat exploatării gazelor de șist. Acest lucru este exploatat din plin de așa-zișii jurnaliști, care mănâncă și ei o pâine albă pupând mâna jupânilor societății românești, alegând să-i prezinte doar pe acești neinformați atunci când își produc reportajele “independente”. Astfel, printr-un efect manipulatoriu extrem de dificil de sesizat, se îndepărtează din fața privitorului ignorant accentul pus pe legitimitatea protestului, acesta fiind mutat pe chestiuni circumstanțiale, cum ar fi detalii de natură tehnică care nu pot fi stăpânite de mulți oameni. Practic, o persoană neavizată privind un astfel de reportaj sau citind un astfel de articol are senzația că vede niște oameni care nu știu exact împotriva a ce anume protestează. Efectul pervers este întreținut abil de sforarii societății românești prin accentuarea acestor aspecte și îndepărtarea oricărei dezbateri privind legitimitatea protestelor. Mai mult de atât, atunci când din tabăra celor care se opun acestor proiecte apar opinii fundamentate științific, rapoarte oficiale, etc. care pur și simplu nu pot fi combătute, doarece nu există argumente contrare de același calibru, ei bine!… acestea sunt pur și simplu ignorate. Televiziunile și lingăii de serviciu vor prezenta de 100 de ori un protestatar care se bâlbâie atunci când i se ia un interviu, dar niciodată vreo referire la rapoartele Academiei Române, a Academiei de Studii Economice din București sau ale celor ale Institutului Geologic Român. Acestea nu există pentru că nu se face referire la ele. În schimb, țăranii de la Pungești care se exprimă agramat sau hipsterii din Piața Universității care scriu pe pancarde „Jos Capitalismul!”… oho!… aceștia sunt vedetele pe care trebuie să le vadă o țară întreagă.

media-control

Revenind un pic la acești protestatari slab informați, care sunt o realitate pe care nu trebuie să o ignorăm, nu vreau decât să adaug un singur lucru. Faptul că un individ nu cunoaște în detaliu aspecte de natură tehnică ale unui proiect, nu este un argument că protestul său nu este legitim. Legitimitatea acestui protest nu reiese din cântărirea detaliilor tehnice și din tratarea savantă a riscurilor și beneficiilor ipotetice, ci din multe alte aspecte trecute sub tăcere de mass-media, politicieni și corporațiile direct interesate. Despre aceste motive am mai vorbit și altă dată (aici), când spuneam: „[…] atâta vreme cât vom avea în minte că ne opunem unei coaliții formate dintr-o corporație, o clasă politică coruptă și o mass-medie aservită acestora nu avem altă opțiune în afara protestului.

2)      Apărătorii proiectului

Aceștia sunt și ei la rândul lor de trei categorii:

–          cei care știu foarte bine despre ce este vorba, care sunt consecințele acestui proiect, dar datorită unor interese strict personale de natură materială (ca să nu spun altfel!) luptă pe toate căile pentru demararea acestuia, deoarece de acest proiect depinde în bună măsură prosperitatea lor viitoare, cariera politică, etc.;

–          cei care nu știu exact despre ce este vorba sau deși sunt informați pe toate canalele refuză în mod sistematic să vadă evidențele prezentate – simptomul clasic al unei acțiuni de manipulare desfășurată de-a lungul unei lungi perioade anterioare. Practic, aceștia sunt cei care printr-un mecanism parșiv de condiționare mentală nu pot ieși din sfera de influență a anumitor personaje politice care le dictează comportamentul și le anesteziază conștiința. Ei sunt cei care nu pot concepe cu nici un chip că personajul politic pe care îl adulează ar putea să greșească sau, mai rău, să-i mintă. Dacă liderul pe care îl iubesc necondiționat spune ceva – chiar și o prostie – fiind sancționat de opozanții lui, ei se simt imediat răspunzători cu a da răspunsul – de obicei acid – și a lua apărarea lui Lider Maximo. În această categorie intră atât talibanii PSD-iști, cât și cei băsiști în egală măsură. Dar partea cu adevărat hilară exact acum intervine: ei nici măcar nu observă cum cele două forțe, până mai ieri “dușmani de moarte” își dau mâna în spatele cortinei, când vine vorba de un subiect cu adevărat sensibil. Și astfel, cele două tipuri de talibani devin inamicii dușmanului nou apărut (adică protestatarii), doar pentru că Liderul lor Maximo le-a spus acest lucru. Orice încercare de a-i face să vadă evidențele, de a-i face să fie logici în argumentație este din start sortită eșecului, deoarece ei nu pot depăși șablonul impus de idolul pe care-l urmează necondiționat.

–          Cea de-a treia categorie a apărătorilor proiectului este formată din victimele discursului manipulatoriu al mass-mediei aservite interesului primei categorii și al celui promovat de „talibani”. De obicei, sunt acele persoane care deși par a fi informate, preferă să-și tragă aceste informații dintr-o singură sursă (desemnată de ei pe niște criterii obscure a fi una corectă și de încredere). Și cum de obicei sursele de informare ale acestora sunt compromise de interesele partizane ale celor care controlează jocul și sistemul, efectul manipulatoriu este astfel garantat. La rândul lor, fără să vrea și fără a fi conștienți de acest lucru, ei devin agenții de influență ai acestor sforari care își propagă astfel efectul manipulatoriu nociv în josul societății).

3)      Neutrii/Neinformații/Dezinteresații

Aceștia formează grosul societății, fiind acei oameni obișnuiți să nu mai acorde nici o atenție vreunui conflict politic, deoarece experiența anterioară le-a demonstrat că aproape niciodată acestea nu îi privesc direct și cu atât mai mult, nu îi avantajează cumva. De prea multe ori, inocența și ignoranța le-a fost exploatată de cei care mânuiesc Sistemul și astfel au ales să se protejeze prin neimplicare. Acești Neutrii/Neinformați/Dezinteresați constituie “bazinul de recrutare” al tuturor celor de mai sus (inclusiv al protestatarilor).

După ce am făcut cunoștință cu forțele implicate în acest conflict, este absolut necesar să cunoaștem o mică istorie afacerii Roșia Montană – istorie care se întinde pe mai mult de 15 ani (doar și această lungime a luptei subterane care se dă de-atâta timp ne poate face o idee asupra mizei reale a conflictului) și să aruncăm o privire de ansamblu nepărtinitoare asupra chestiunii gazelor de șist; urmând ca în final să facem și o analiză a motivațiilor și intereselor celor implicați, precum și a discursului argumentativ al fiecăreia din aceste părți. Dar despre toate acestea în articolele viitoare.

Comentarii prin Facebook

5 Comentarii on Ce au în comun gazele de șist și „uitatul” proiect Roșia Montană

  1. Din pacate prea multi 3) Neutrii/Neinformații/Dezinteresații.

    Lipsa de implicare este cel mai dureros lucru… pentru cine?

    Cu siguranta, daca numarul lor va ramane constant, vom asista la o „boala” prelungita a societatii.

    Si indiferenta se transforma in complicitate

  2. indiferența este o plagă care distruge societatea românească

  3. Aveți dreptate că Neutrii/Neinformații/Dezinteresații sunt foarte mulți. Dar acest lucru este absolut firesc, dacă stăm să ne gândim la multiplele „țepe” pe care oamenii simpli le-au luat în cei 25 de ani scurși de la Revoluție.
    Eu văd o problemă și în tabăra activiștilor, a celor implicați în proteste. Nu cred că au găsit încă mesajul care să penetreze armura indiferenței celor – momentan! – dezinteresați.

  4. daca nu se v-a uni tot poporul pt a da jos pe toti cei care se lupta pt ,,ciolan,,vom ajunge ca tara noastra atat de frumoasa cu atate bogati ,care a fost vanduta, mai vindem si aurul care a mai ramas,in loc sa-l lucram noi si sa avem profit ,il vinde degeaba ,pe 2 euro…mafie aurului…atunci suntem vanduti cu totul

  5. Ideea protestelor nu a fost niciodata aceea de a-i convinge pe indiferenti de ceva, ei oricum raman mereu cu ideile „formatorilor de opinie” din presa.
    Mesajul acelor proteste a fost, zic eu, cat se poate de clar pt oricine a vrut sa afle despre ce e vorba, fara sa se agate cu indarjire de propria ideologie si mentalitate – dovada vie este ca multi non-protestatari au inteles ce se intampla si au sustinut cauza protestelor, fie si numai verbal. Nu oricine e facut sa iasa in strada, trebuie inteles lucrul asta. Acolo s-a vazut mai ales generatia tanara si foarte tanara, care a dat semnalul umei revolutii simbolice, de trezire nationala. Din punctul meu dvdr, acele miscari de rada au o importanta istorica si au sters ignoranta si pasivitatea atribuita romanilor, aratand un tineret frumos in toate aspectele, unit si ferm in atitudine, dar si cunoscator de cauza – adica exact ceea ce era nevoie pentru inceperea marilor schimbari sociale, nesperate de multi pana atunci.

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*