Ultimele Știri

Ce aşteptăm de la prezidenţialele din noiembrie?

Campania electorală a acestui an începe să răscolească societatea românescă, fiecare dintre candidaţii la funcţia supremă în stat străduindu-se să ne arate că el ar merita să fie alesul nostru. Şi, toţi, fireşte, fără nici o excepţie, declară sus şi tare că vor să schimbe ceea ce a fost până acum şi să realizeze ceea ce n-am visat, să promită, pur şi simplu, că ne va fi mult mai bine sub ocârmuirea lor. Adică, aceleaşi promisiuni dintotdeuna făcute cu astfel de prilejuri.

Ce aşteptăm, de fapt, de la prezidenţialele din noiembrie? Evident, schimbarea. O schimbare radicală faţă de nepopularul sistem băsist. Un sistem pe care îl mai vor perpetua doar PMP-ul lui Elena Udrea şi vreo 6-7 la sută din electorat. Restul românilor, fie că sunt de partea ACL sau a USD, doreşte detaşarea de băsismul promotor al fricii, a urii şi dezbinării. Şi Victor Ponta şi Klaus Iohannis vizează ieşirea ţării din provizoratul băsist, din logica perdantă a ipocriziei şi învrăjbirii cultivate de paranoicul din dealul Cotrocenilor. Oricare dintre cei doi prezidenţiabili va câştiga în noiembrie, militând de pe stânga sau dreapta, va însemna un pas decisiv în lupta pentru debăsificarea României. Nu cred că o reintoacere la băsism mai e posibilă.

Sâmbătă peste 70 de mii de oameni au strigat „Victor Ponta preşedinte”. Lansarea candidaturii premierului a fost, fără îndoială, cel mai important moment din istoria post-decembristă a mobilizărilor politice. E drept, cu mari similitudini cu manifestaţiile din Coreea de Nord. Dar asta e o altă poveste.

Evenimentul de sâmbătă s-a dorit o demonstraţie de forţă, de prezentare a puterii principalului partid de pe scena politică românească. Victor Ponta a reușit să creeze senzaţia că doreşte o campanie curată, fără lovituri directe în maxilarul adversarului. Totuşi, să nu uităm că mai sunt câteva zile până se dă dezlegarea oficială la ciomăgeala  politică şi nici că, despre acestă campanie electorală s-a spus că va fi cea mai sângeroasă din câte a avut poporul român ghinionul să trăiască. Oricât s-ar plânge electoratul de jocurile murdare ale politicienilor, undeva, în străfundul fiinţei sale există un mecanism ce declanşează plăcerea savurării scandalului. Poate mulţi dintre susţinătorii lui Ponta ar fi vrut mai mult sânge, mai mulţi pumni, sub formă de declaraţii, plasaţi în nasul şi arcadă adversarilor. Consiliat de sfetnici puţin mai scrobiţi, premierul a ales, totuşi, calea diplomatică.

Atât discursul de sâmbătă al lui Ponta, cât şi trecutele declaraţii ale candidatului ACL ne-ar putea duce cu gândul la o campanie civilizată, numai că, să nu uităm, ambele tabere au maşinării de propagandă greu controlabile. În plus, pâinea şi circul sunt, încă, printre preferatele poporului. Dar, apropo de popor, nu putem să nu remarcăm un oarecare paradox al mobilizării: pe vremea lui Boc, când se scurtau de cap salariile bugetarilor şi se suflă cu putere în supapa TVA, în Piaţa Victoriei nu s-au adunat mai mult de opt mii de oameni, deşi măsurile afectaseră milioane de români. Păi, între 8000 şi 70.000 de oameni e o diferenţă. Cum de atunci, când cuţitul pătrunsese binişor în os, nu s-a reuşit o asemenea mobilizare? Va lăsăm pe dumneavoastră să găsiţi o explicaţie…

Comentarii prin Facebook

1 Comentariu on Ce aşteptăm de la prezidenţialele din noiembrie?

  1. singura schimbare posibila!DD
    cititi programul lui si decideti singuri daca este asa!

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*