Ultimele Știri

Campanie la răscruce!

România speră într-o revigorare, într-un nou suflu ce ar trebui să se instaureze în viața românească spre sfârșitul anului calendaristic, care, în mod evident ar trebui să constituie și sfârșitul unui deceniu care dezminte puritatea, transparența și demnitatea din viața politică și nu numai.

Un deceniu în care politica s-a făcut pentru giganți, în care electoratul a susținut interesele giganților, orbiți de substratul, de însemnătatea, de culisele jocurilor atât de bine puse la punct. Un deceniu plin de minciună, de mizerie, de viciere a puținelor lucruri care mai funcționau în țara asta. Deceniul aducerii la tăcere, al manipulării, al vicleniei, al deranjului, al confruntărilor prin massmedia.

Cine mai are răbdare să urmărească toate nimicurile, toate jocurile, nevredniciile acestea?

Cine mai are răbdare ca politica să schimbe ceva?

Unde mai există ideologii, țeluri comune, principii solide , care să stea la baza creării unei societăți sănătoase?

E dificil a răspunde la asemenea întrebări, e dificil a cerne răspunsurile și din promisiuni electorale, care de altfel sunt într-o continuă perfecționare, e dificil a mai crede în anticampanii sau în campanii.

A venit vremea să realizăm faptul că la fel cum fiecare dintre noi avem obiective, țeluri, ambiții, în viață, și politicienii au asemenea ambiții, diferența se face doar prin faptul că prin dexteritate, pricepere oratorială, aceștia reușesc să ne convingă, să pună stăpânire pe noi, și să ne redea cauza pentru care ei militează în așa fel încât să obțină un sprijin pentru a o și duce la îndeplinire. Astfel ajung oameni fără profesie, fără studii, fără experiență poate, dar cu siguranță, în multe situații, lipsiți de simțul moral și cu o desăvârșită lipsă de demnitate, să își atingă scopul, FUNCȚIA!

Este bine știut că în România, funcția este cel mai convingător și prestigios camarad al reușitei. Ne aflăm din nou la răscruce de drumuri, plini de entuziasm, de încredere, sperând într-o schimbare sau într-un șir de schimbări, la care, în mod evident vom fi protagoniști în funcție de nivelul de implicare. Este lesne de înțeles faptul că politica nu profită neapărat politicienilor ci mai degrabă oamenilor care sprijină politicienii, care, la rândul lor, sunt datori pentru funcția dobândită în urma sprijinului primit, iar astfel se constituie un lanț din care, la anumite perioade de timp se înlocuiesște câte o ”verigă ruginită”.

Pe de o parte am fi naivi sau chiar ipocriți să credem că politica e singura responsabilă a bunului mers al lucrurilor, dar putem fi convinși pe de altă parte de faptul că politica se află în strânsă legătură cu economia, cu justiția, cu religia, vrem sau nu să credem. Din păcate, în momentul actual, politica are o atitudine distantă față de societatea civilă, pe care o amăgește cu diferite momeli, și care, spre mulțumirea aleșilor, se agață necontenit de ea.

Cine ar fi în măsură să calaogheze o asemenea situație, dar să  evalueze nivelul de disperare al cetățenilor sau al politicienilor? Oare cetățenii sunt la fel de disperați și îngrijorați de propria lor soartă ca și candidații la anumite funcții în stat?

Este cert că disperarea există de ambele părți, poate în raport direct proporțional, dar dacă unii își duc obiectivul la îndeplinire, cum rămâne cu cealaltă parte, cu societatea?

E adevărat că nimeni nu cară în spate pe celălalt, că fiecare individ fincționează pe cont propriu, dar democrația este o formă de guvernământ în ideologia căreia, fiecare individ este liber a-și alege activitatea, a-și duce educația la bun sfârșit, a-și întemeia un viitor, dar nu pe defăimarea și pe calomnierea altui individ!

Chiar dacă democrația promovează atâtea libertăți și drepturi, indivizii, de anumite spețe sunt dispuși, capabili, determinați, ca pentru o anumită cauză, pentru un anumit scop să calce în picioare dreptul la imagine, la demnitate, care de altfel este parte a primului Articol din Declarația Universală a Drepturilor Omului, să îngrădească dreptul la libera exprimare a altora. Curând vom fi parte a unei noi ere, la a cărei bătălie s-au înarmat personaje aflate într-o continuă campanie, ”candidați de profesie” la funcția de președinte.

În ultimul deceniu s-a dovedit că printre cele mai mari eforturi ale președintelui, au fost cele depuse ca și candidat, în scopul de a câștiga alegerile, iar apoi de a-și păstra poziția cu prilejul referendumului. Dacă succesorul la funcția de președinte va milita pentru o bună organizare statală, sperăm să o facă în așa fel încât efectele acestuia să se răsfrângă și asupra electoratului, care, evident, nu va mai fi ”la post” pe timpul exercitării funcției succesorului.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*