Ultimele Știri

Bucuria a devenit, uşor uşor, un sentiment „ocrotit de lege”

Suntem singurii responsabili pentru reuşita noastră, pentru ceea ce am creeat, pentru tot ceea ce am construit sau dobândit de-al lungul timpului.

Pentru a dobândi însă aceste atribute e nevoie de implicare, de acțiune, de vitalitate şi atitudine deopotrivă.

În România, şi nu numai, ne-am obişnuit să învinovățim, să căutăm scuze pentru tot ceea ce nu am reuşit să obținem, tot ceea ce nu am atins, indiferent de pricină, suntem capabili a căuta un „țap ispăşitor” pentru orice ni se întâmplă sau ar trebui să ni se întâmple şi dăm de eşec, indiferent de motiv.

Cea mai simplă variantă de a scăpa de responsabiltate este să găsim motive pentru care lucrurile n-au luat ființă.

Se pot astfel înşira o infinitate de lucruri în acest sens;

– nu aruncăm deşeurile la gunoi din lipsa tomberoanelor amenajate unde am dori noi.

– nu promovăm examenele din cauza profesorilor neînțelegători.

– sfidăm legea din cauza amenzilor şi a sancțiunilor excesive.

– sfidăm organele publice deoarece nu ne oferă favoruri.

– suntem nemulțumiți şi frustrați de nivelul de corupție, pentru care oricine e de vină, numai cel care sesizează, nu.

– dacă întârziem, traficul e de vină, nu noi că n-am fi plecat la timp.

Asemenea exemple ar putea umple pagini întregi, dar e inutil a vorbi despre scuze, când mult mai eficient ar fi să abordăm tematica variantelor de rezolvare a situațiilor.

În România, bucuriile sunt deseori, chiar, negative, scrie Andrei Pleşu într-una dintre cărțile sale reprezentative, intitulată „Despre bucurie în est şi vest şi alte eseuri”.

Acesta abordează un aspect paradoxal privind raportarea comunității româneşti la bucuriile de zi cu zi.

Putem observa, după cum şi reputatul scriitor subliniază, faptul că, oamenii, de cele mai multe ori se bucură atunci când nu se întâmplă ceva ce ar putea avea loc; astfel apare bucuria pentru firesc, în detrimentul bucuriei pentru reuşită, pentru performanță, spre deosebire de popoarele cu un nivel mai înalt de dezvoltare.

Bucuria intervine asupra unor lucruri şi situații la care, oamenii s-ar putea aştepta; aici ne fulgeră sintagma celebră „putea fi şi mai rău”, adaptată la nişte satisfacții limitate, cum ar fi bucuria de a nu fi bolnav în detrimentul bucuriei de a fi sănătos, bucuria de a nu fi concediat de la locul de muncă în detrimentul bucuriei de a avea un loc de muncă, bucuria de a nu fi la închisoare, ca înlocuitor al bucuriei pentru libertate.

Suntem marcați de orice schimbare, de orice lucru la care ne aşteptăm sau nu, suntem puşi sau tocmai noi, societatea ne pune în situații limită privind reacțiile şi implicarea în lucrurile care ne privesc în mod direct sau indirect, chiar.

Astfel, vedem cum unii care nu participă la vot îşi permit a protesta la măsurile luate de „demnitarii”, deseori orfani de demnitate, iar cei ce se alătură electoratului, care tocmai constituie electoratul nu reuşesc de cele mai multe ori să schimbe mare lucru prin implicarea lor, chiar de bună credință.

Ne-am obişnuit să spunem în preajma unor alegeri că mergem la vot „să alegem dintre cei răi, răul cel mai mic”, dar oare când va veni ziua în care să alegem dintre cei buni, pe cel mai bun?

Astfel se diferențiază, negativul de pozitiv, calitatea de rebut şi societatea de electorat.

Este evident că a venit timpul ca bucuriile să fie unele pozitive, satisfacțiile să constituie reuşite şi implicarea să contribuie la integritate şi la diseminarea valorilor.

A venit timpul, de asemenea să ne bazăm pe propriile noastre valori, să ne dispensăm de colonizare.

 

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*