ANALIZĂ: Lista neagră a achiziţiilor publice din România, utilă şi dorită, dar inexistentă

  • Adelina Mitrache
  • 18 iulie 2016
  • Economie
stampila firme

Instrumentul care ar elimina suspiciunile de fraudă şi corupţie din procedurile de achiziţii publice, ”lista neagră” a firmelor care nu au respectat procedurile, este cerut de lege dar nu funcţionează, deşi România ar trebui să respecte, în exerciţiul financiar european 2014-2020, noile directive.

În actualul exerciţiu financiar european autorităţile publice, contractante de fonduri structurale şi nu numai, vor folosi aceleaşi practici vechi de verificare a aplicanţilor care vor câştiga procedurile de achiziţii publice, ceea ce va duce, în opinia specialiştilor în achiziţii publice, probabil, la noi cazuri de corupţie şi fraudă.

Din motive încă necunoscute, instituţiile publice din România nu vor folosi, în perioada imediat următoare, cel mai eficient instrument recunoscut în combaterea şi prevenirea fraudării banilor publici: lista neagră a achizitorilor, aşa numitul ”blacklist”, un document stipulat în actele normative adoptate de România şi care ar trebui să conţină numele firmelor care au făcut probleme de-a lungul timpului.

Nu sunt puse în discuţie cazurile penale, în care s-au pronunţat instanţele, cazuri la care au acces toţi factorii de decizie şi pe care chiar ghidurile de finanţare le exclud dacă s-au soldat cu o condamnare, ci vorbim despre probleme ca deturnarea de fonduri, nerespectarea termenelor din contractele încheiate cu autorităţile, tergiversarea lucrărilor sau căpuşarea banilor bugetaţi către firme recunoscute neoficial ca făcând parte dintr-un consorţiu abonat la fondurile publice.

Se întâmplă acest fenomen în contextul în care noul cadru legislativ european a inclus directive care garantează că toţi actorii economici din UE au acces efectiv şi nediscriminatoriu la piaţă şi are ca „obiectiv principal simplificarea şi flexibilizarea normelor şi procedurilor existente, pentru a creşte eficienţa procesului de achiziţii publice”, potrivit Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice (ANAP).

Lista neagră a achiziţiilor publice este dorită, în acest moment, mai ales de funcţionarii care aplică procedurile de achiziţii publice şi care au multe nelămuriri cu privire la modul de implementare a legislaţiei noi, dar această listă nu există, ba chiar, nicio instituţie publică din România nu şi-o asumă. Baza de date cu pricina ar trebui să conţină elemente de identificare a unei firme şi, pe scurt, problemele întâmpinate cu aceasta, cum ar fi „întârzieri repetate în executarea lucrărilor”… Documentul ar trebui să aibă două niveluri de acces, unul pentru aceia care postează, cu statut intern, unde responsabilii de achiziţii pot furniza informaţii, altul pentru consultare, de asemenea cu acces limitat, unde pot fi căutate firmele în funcţie de CUI sau alte elemente de identificare la care au acces doar autorităţile.

„Nu, noi nu avem o listă neagră a achiziţiilor publice şi, din câte ştiu, nici nu vom realiza curând. Precizăm însă că în fiecare raport de activitate al nostru există o listă cu autorităţile contractante – instituţii publice – care au fost amendate sau sancţionate de noi fiindcă nu au respectat legislaţia achiziţiilor publice. Această listă este publică, dar nu este acea listă neagră, aceasta nu cuprinde firmele cu care ar fi fost probleme, nu există o asemenea bază de date”, a declarat Ana Maria Ungureanu, ofiţer de presă la ANAP.

De altfel, într-o conferinţă comună a autorităţilor din domeniu, organizată de Freedomhouse la începutul lunii iulie, în cadrul proiectului „Legislaţie, Economie, Competiţie şi Administraţie” (LECA), specialiştii din achiziţiile publice au ajuns la concluzia că „lista neagră a achiziţiilor este un instrument util dar nefuncţional în România”. Funcţionarii publici prezenţi la aceeaşi întâlnire, care a constat şi în sesiuni de întrebări şi răspunsuri pentru practicienii achiziţiilor publice, au opinat, la rându-le: „Suntem primii care întâmpinăm probleme, avem o presiune enormă din cauza legislaţiei neclare. Ne mai consultăm cu colegi din ţară, mai cerem sfatul celor de la centru, dar e dificil fiindcă, aparent, legea e mai permisivă, dar numai pe anumite paliere şi este, bineînţeles, interpretabilă. Noi – potrivit noii legislaţii – nu mai aplicăm principiul preţului cel mai scăzut, dar e neclar şi cum trebuie să verificăm bonitatea unor firme aplicante, dacă nu avem acest instrument. Neclar e şi cum alegem oferta cu un raport preţ-calitate avantajos. În acest moment, nu am schimbat deloc practicile de verificare a companiilor, iar achiziţiile publice pentru proiectele europene şi nu numai – cu toate nelămuririle noastre – au intrat în linie dreaptă”, a spus un practician din achiziţii publice de la Alba Iulia.

„Da, vorbim despre un instrument care ar fi extrem de util, prevăzut de legislaţie, dar nu ştiu dacă şi cum va funcţiona la noi. Este un instrument util în măsura în care nu ar fi folosit de administraţie pentru a se elimina din procedurile de achiziţie publică o serie de companii neprietene. Nu mă aştept ca România să fie ţara în care să fie pus acest instrument în aplicare, mai ales dacă folosirea acestuia va fi lipsită de criterii obiective pe care să le respecte instituţiile”, a declarat pentru MEDIAFAX Laura Ştefan, coordonatorul activităţilor anticorupţie pentru Expert Forum, expert internaţional pentru Comisia Europeană, UNDP, OECD şi membru al Expert Group on Corruption.

Dacă la nivel central – unde cei care accesează fonduri publice sunt în vizorul organismelor de control şi în colimatorul presei – achiziţiile publice ar putea deveni mai transparente, probleme ar putea fi în teritoriu, în comunităţile mici, unde nu numai că nu există modele de bune practici şi instrumente pentru achiziţii publice corecte, dar nu există nici suficiente firme care să asigure concurenţa, nici specialişti care să aplice legea în litera şi spiritul ei. Cum în exerciţiul financiar european 2014-2020 vor avea acces facil la bani publici comunităţile care şi-au pus la punct strategiile de dezvoltare şi şi-au pregătit draft-uri de proiecte, multe comune din ţară s-au asociat în aşa numitele Grupuri de Acţiune Locală (GAL), organizaţii neguvernamentale din care fac parte experţi şi strategi care să acceseze fonduri europene pentru localităţile respective şi chiar să implementeze proiectele, aşadar să pună la punct şi procedurile de achiziţii publice.

„Sincer, habar nu am ce este această listă neagră. Da, ar fi extrem de utilă, mai ales că noi lucrăm în primă fază cu proiectanţii, iar problemele în proiectele europene încep de la firmele de proiectare. Dacă am şti care sunt firmele ce au făcut, în trecut, probleme, am fi mult mai atenţi astfel încât să reuşim o mai mare absorbţie a fondurilor, să nu avem parte de corecţii”, a declarat pentru MEDIAFAX Cosmin Răzmeriţă, preşedintele a două Grupuri de Acţiune Locală din Brăila, care au câştigat deja fonduri prin autoritatea contractantă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Potrivit statisticilor UE, în România, rata de absorbţie a fondurilor europene rămâne una dintre cele mai scăzute, iar Comisia a identificat practicile din domeniul achiziţiilor publice ca fiind un risc major pentru pregătirea şi implementarea următorului exerciţiu de finanţare, 2014-2020. „Corupţia şi fraudele din achiziţiile publice rămân o problemă în România, în timp ce incertitudinile legislative provoacă ineficienţă atât în sectorul public, cât şi în cel privat”, se arată în Raportul de ţară pe 2015 al Comisiei Europene.

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *