Ultimele Știri

Alexandru Vişinescu, condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare

visinescu

Torţionarul Alexandru Vişinescu a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închiasoare, după ce a comis crime împotriva umanităţii.

Din cauza tratamentelor aplicate deţinuţilor la ordinul lui Vişinescu şi-au pierdut viaţa. În următoarele ore Vişinescu va fi ridicat de poliţişti de la locuinţa sa. Acesta va fi dus la penitenciar pentru a-şi executa pedeapsa.

Ce a spus Vişinescu judecătorilor despre acţiunile sale 

”Am fost ales să fiu la Râmnicu Sărat. Pentru că am fost corect, am fost recomandat să ajung acolo, nu am ajuns pur şi simplu. Dosarele deţinuţilor nu erau la mine, ci la Direcţia Generală (a Penitenciarelor – n.r.). (…) Am muncit foarte mult, am fost respectat. În condiţiile în care am fost atâţia ani la Râmnicu Sărat, înseamnă că am muncit şi am dovedit corectitudinea. Nu sunt eu de vină. Direcţia Generală nu a văzut? Putea să intervină. Deţinuţii nu erau la mine, erau la Direcţia Generală”, le-a spus Vişinescu magistraţilor.

„Deschideau celula, erai obligat să te întorci cu faţa la perete, nu aveai voie, când se descuia celula şi intra cineva, erai obligat să te întorci cu faţa la perete. Nu aveai voie să stai pe pat în timpul zilei. Patul era tabu. Nu aveai voie să te sui la fereastră”,povestește Valentin Cristea, supraviețuitor din închisoarea de la Râmnicu Sărat.

Concluzia instanței 

În perioada 1956 – 1963, inculpatul, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.

Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate. Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a inculpatului adresată Consiliului Securităţii Statului din anul 1967, erau: foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile P.N.Ţ. şi P.N.L.;  foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive; foste cadre de conducere după 23 August 1944; foste cadre M.A.I. după 23 August 1944; foşti conducători ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.

Condiţiile de viaţă din Penitenciarul Râmnicu Sărat, aşa cum reies din documente şi au fost descrise şi de foştii deţinuţi, au creat premisele apariţiei unor afecţiuni deosebit de grave, soldate în câteva cazuri cu decesul, probând natura abuzivă şi tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. (r) Vişinescu Alexandru.

 Regimul impus nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea 10 ani. Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic.

Până în prezent, din documentele studiate a fost identificat un număr de 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în timpul mandatului lui Vişinescu Alexandru.

De menţionat este şi faptul că regulamentele în materia condiţiilor de detenţie ce erau în vigoare în acea perioadă alcătuiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare şi colonii de muncă, sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deţinuţilor politici erau lăsate în grija comandanţilor de penitenciare şi doar amendate prin ordine şi recomandări neoficiale venite pe linie de partid.

Practic, organizarea şi funcţionarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea şi inventivitatea comandanţilor de penitenciare, dar şi de obedienţa acestora şi fidelitatea arătată faţă de partid.

Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea şi prin raportare la calitatea deţinuţilor politici şi interesul Partidului pentru eliminarea lor rapidă. Se remarcă faptul că în cadrul Penitenciarului Râmnicu Sărat erau încarcerate preponderent personalităţi ale vieţii politice, lideri ai partidelor istorice, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare şi de încredere. Aşa se explică duritatea extremă a comandantului Alexandru Vişinescu şi rezultatele tulburătoare obţinute în procesul de exterminare pus la punct de acesta.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*