Ultimele Știri

97% dintre bolnavii de cancer au apelat la această procedură dentară

Canalul radicular

Există o procedură dentară pe care aproape orice medic dentist o recomandă ca fiind în condiții de siguranță, în ciuda faptului că oamenii de știință au avertizat asupra pericolelor sale de mai bine de 100 de ani. Numai în SUA sunt efectuate în jur de 41.000 de aceste proceduri în fiecare zi, pe pacienții care cred că sunt în siguranță și că o să își rezolve problema.  Mai mult de 25 de milioane de canale de radăcină sunt efectuate în fiecare an.

Canalele ridiculare ale dinților sunt în esență dinți „morți”, care pot deveni incubatoare silențioase pentru bacterii anaerobe extrem de toxice, care pot în anumite condiții, să își croiască drum în sânge pentru a provoca o serie de probleme medicale grave, apărând zeci de ani mai târziu. 

Ce nu ştiu dentiştii despre anatomia dinţilor

Dinţii sunt realizaţi din cele mai durabile substanţe care se află în organismul nostru.

În mijlocul fiecărui dinte este o cameră pulpară, o structură internă moale, care găzduieşte vasele de sânge şi nervii. Ceea ce înconjoară camera pulpară este dentina, care este făcută din celule vii şi secretă o substanţă minerală dură. Stratul exterior şi cel mai tare este smalţul alb care îmbracă dentina.

Rădăcinile fiecărui dinte, coboară în osul maxilarului, şi sunt ţinute în loc de ligamentul parodontal. La facultatea de stomatologie, medicii stomatologi ne spun că fiecare dinte are unul sau patru canale principale. Cu toate acestea există canale care nu sunt menţionate. Literalmente există km de canale!

La fel cum corpul tău are vase de sânge mari care se ramifică în capilare foarte mici, fiecare dinte are labirinte foarte mici care desfăşurate ating distanţa de 4.82 km. Weston Price a identificat 75 de canale într-un singur incisiv central (dintele din faţă). O explicaţie mai detaliată o găsiţi în articolul lui Hal Huggis pe site-ul Weston A. Price Foundation.

Organismele microscopice se deplasează în mod regulat în, şi în jurul acestor canale, cum ar fi „ghopers” în tuneluri subterane.

Atunci când un dentist lucrează la canalul radicular, acesta curăţă canalul dintelui, apoi umple golul cu o substanţă numită „guttapercha” care taie circulaţia sanguină a dintelui, astfel încât fluidul nu mai poate circula prin dinte. Dar labirintul canalelor mici rămâne şi bacteriile se ascund în aceste tuneluri unde stau în siguranţă şi nu pot fi afectate de antibiotice sau de sistemul imunitar al organismului.

Canalul radicular este cauza mai multor boli

Sub stresul de oxigen şi privarea de nutrienţi, aceste organisme anterior prietenoase se transformă şi devin mult mai puternice, virulente producând o varietate de toxine puternice. Aceste bacterii orale evoluează în patogeni extrem de toxici şi rămân spectatori în canalele dintelui mort până când găsesc o oportunitate de a se răspândi.

Nici o cantitate de sterilizare nu a fost eficientă pentru a omora aceste bacterii. Deseori infecţia se extinde în jos, în osul maxilarului, unde se crează cavitatea – zone de ţesut necrotic în ţesutul osului.

Cavităţile sunt zone nevindecate de os, adesea însoţite de buzunare cu ţesut infectat şi cangrenă. Uneori ele se formează după o extracţie dentară. În conformitate cu Fundaţia Weston Price, din înregistrarea a 5.000 de curăţări chirurgicale ale cavităţii, doar două au fost găsite vindecate.

Deci este posibil să aveţi un abces la un dinte mort şi să nu ştiţi. Această infecţie în imediata apropiere a canalului radicular nu este o veste bună, dar prejudiciul nu se opreşte aici.

Canalele radiculare pot duce la îmbolnăvirea inimii, oaselor şi a creierului

Atâta timp cât sistemul imunitar rămâne puternic, orice bacterie care se abate departe de dinte este capturată şi distrusă. Dar, odată ce sistemul imunitar este slăbit de o boală sau alte traume, el devine neputincios în a menţine infecţia sub control.

Aceste bacterii pot migra de la ţesuturile înconjurătoare la o plimbare în fluxul sanguin şi pot fi transportate în locaţii noi. Noua locaţie poate să fie orice organ, glandă sau ţesut.

Dr. Price a fost capabil să transfere boli ale oamenilor la iepuri, prin implantarea de fragmente ale canalului radicular, după cum am menţionat mai sus. El a descoperit că prin implantarea de fragmente de canale ridiculare la iepuri, de la o persoană care a suferit un atac de cord, provoacă un atac de cord la iepure în câteva săptămâni.

El a descoperit că poate transfera boli de inimă la iepure în 100%  din cazuri. Alte boli au fost transferate în procent de 80% prin această metodă. Aproape toate bolile cronice degenerative au legătură cu canalul radicular, inclusiv:

  • bolile de inimă
  • bolile de rinichi
  • artrita şi bolile reumatice
  • boli neurologice
  • boli autoimune (lupus şi multe altele)

De asemenea poate exista şi o conexiune cu boala cancer. Dr. Robert Jones, un cercetător al relaţiei dintre canalele ridiculare şi cancerul de sân, a găsit o corelare extrem de mare între cele două. El pretinde că a găsit următoarele corelaţii într-un studiu de 5 ani pe 300 de pacienţi cu cancer de sân:

93% dintre femeile cu cancer la sân au avut canale radiculare

7% au avut o patologie orală

În majoritatea cazurilor, tumorile au fost găsite pe aceeaşi parte a canalului radicular sau a patologiei orale

Dr. Jones susţine că toxinele din bacteriile unui dinte sau a maxilarului infectat, sunt capabile de a inhiba proteinele care suprimă dezvoltarea tumorii. Un medic german a raportat rezultate similare. Dr. Josef Issels a raportat că în cei 40 de ani de când tratează pacienţi cu cancer „terminal”, 97% dintre pacienţii săi cu cancer au avut canale radiculare. Dacă aceste afirmaţii sunt corecte, leacul pentru cancer poate fi foarte simplu. Extragerea dintelui, iar apoi refacerea sistemului imunitar.

Cum sunt aceste bacterii orale contactate la bolile de inimă sau artrită? Mulţi medici susţin că este un „mit” şi că bacteriile din canalul radicular nu pot cauza boli. Dar ei se bazează pe o ipoteză greşită, că bacteriile din dinţii bolnavi sunt aceleaşi bacterii normale din gura.

Astăzi bacteriile pot fi identificate prin analiză ADN-ului, indiferent dacă acesta este mort sau viu.

Dr. Price a utilizat analiză ADN-ului pentru a examina canalul radicular şi a găsit contaminarea bacteriană în toate probele testate. Ei au identificat 42 de specii diferite de bacterii anaerobe în 43 de probe de canal radicular. În cavitate, au fost găsite 67 de bacterii diferite în cele 86 de probe testate. Bacteriile găsite includ următoarele tipuri:

  1. Capnocytophagaochracea
  2. Fusobacteriumnucleatum
  3. Gemellamorbillorum
  4. Leptotrichiabuccalis
  5. Porphyromonasgingivalis

Sunt acestea doar benigne? Absolut nu. Patru pot afecta inima, trei pot afecta nervii, două pot afecta rinichii, două pot afecta creierul şi se poate infecta şi cavitatea sinusurilor.

Aproximativ 400% mai multe bacterii au fost găsite în sângele din jurul canalului decât au fost găsite în dinte, sugerând că dintele este incubatorul ligamentului paradontal.

De când este o idee bună lăsarea unui organ mort în corpul dumneavoastră?

Nu există nici o altă procedură medicală care să permită lăsarea unui organ mort în corpul dumneavoastră. Când apendicele moare, este eliminat. Dacă aveţi degerături la un deget, acesta este amputat. În cazul în care un copil moare în uter, organismul iniţiază un avort spontan.

Sistemului imunitar nu-i pasă de substanţe moarte şi doar prezenţa de ţesut mort poate provoca sistemul tău imunitar să lanseze un atac, care este un alt motiv pentru a evita păstrarea unui dinte mort.

Infecţia provoacă bacteria să colecteze în jurul ţesutului mort.

De ce stomatologii cred că, canalul radicular este sigur?

Ei resping dovezile Dr. Price, susţinând că, canalele radiculare sunt sigure, dar ei nu ofere date publicate sau o cercetare pentru a confirma ceea ce susţin. „American Heart Association” recomandă o serie de antibiotice înainte de mai multe proceduri stomatologice de rutină pentru a preveni endocardita infecţioasă, dacă aveţi anumite afecţiuni cardiace şi te predispune la această infecţie.

Deci, pe de o parte ei recunosc că bacteriile orale pot face drumul de la gură la inimă şi să provoace o infecţie care să îţi pună în pericol viaţa.

În acelaşi timp, industria neagă vehement orice posibilitate ca aceste tulpini de bacterii toxice se ascund în canalul radicular şi pot să fie eliberate în fluxul de sânge de fiecare dată când mesteci, putând să îţi afecteze sănătatea în mai multe moduri.

Este aceasta cu adevărat un mare salt? Ar putea exista un alt motiv pentru care medicii stomatologi să nu admită periculozitatea canalelor radiculare? Ei bine da, chiar există. Procedura pentru canalele radiculare este cea mai profitabilă în stomatologie.

Ce trebuie să ştiţi pentru a evita un canal radicular

Se recomandă ca niciodată să nu opriţi în gură un dinte mort. Îţi vei risca sănătatea ta pentru păstrarea unui dinte, pur şi simplu nu are rost. Din păcate, există foarte mulţi oameni care au deja unul. Dacă aveţi unul, ar trebui să vă gândiţi serios să faceţi o extracţie chiar dacă acesta arată şi se simte bine. Amintiţi-vă, de îndată ce sistemul imunitar este compromis, riscul de a dezvolta o problemă medicală gravă creşte, iar atacurile asupra sistemului imunitar sun foarte frecvente în ziua de astăzi.

Dacă aveţi un dinte scos, există câteva opţiuni pentru tine.

Proteză parţială: Aceasta este o proteză detaşabilă. Este cea mai simplă şi mai puţin costisitoare opţiune.

Punte: Aceasta este un dispozitiv permanent, seamănă cu un dinte real, dar este un pic mai costisitoare pentru a o construi.

Implant: Această opţiune este un dinte artificial permanent, de obicei din titan, implantat în gingie şi maxilar. Există unele probleme cu aceasta din cauza reacţiei la metalele folosite. Zirconiu este un material mai nou care prezintă cele mai puţine complicaţii.

Doar extracţia unui dinte şi înlocuirea lui nu este suficientă.

Stomatologii extrag dintele, dar nu elimină şi ligamentul paradontal. După cum ştiţi acest ligament poate servi ca un teren propice pentru bacteriile mortale. Cei mai mulţi experţi care au studiat această recomandă eliminarea ligamentului, împreună cu un milimetru din os, în scopul de a reduce drastic riscul de a dezvolta o infecţie de la ţesuturile infectate.

Se recomandăa să consultaţi un dentist biologic, deoarece aceştia sunt instruiţi într-un mod unic de a efectua aceste extracţii în mod corespunzător şi în condiţii de siguranţă, precum şi să elimine umplutura de mercur, dacă este necesar. Abordarea lor asupra îngrijirii orale este mult mai holistică şi ia în considerare impactul asupra întregului corp, nu doar asupra gurii.

Comentarii prin Facebook

Lasă un comentariu:

Adresa de email nu va fi făcută public.


*